|
|
|
|
|
|
|
|
|
Poezia ca proprie poveste* |
|
|
Text
postat de
Elena Stefan |
|
|
Exerciţiu de lectură
O meditatie tulburatoare asupra existenţei ca devenire şi prelungire prin continuitate prin poezie, artă, în general.
Spui cu referire la poezii "daca le expui nu îţi aduc decât necazuri şi nici un folos!" Aceastaă experienţă trebuie ca, departe să te descurajeze, să te mobilizeze, să te aducă şi mai mult în zona creaţiei.
Spunerea poetică într-adevar are la bază o motivaţie, căutarea, nemulţumirea, bucuria, fericirea şi multe altele. Autorul simte o irepresibilă "nevoie" să-şi "fotografieze" ori să "conserve" o astfel de trăire de multe ori spre a o împărtăşi cu alţii de a face coparticipanţi si pe alţii la astfel de mutaţii ontologice.
Scrisul in sine are infinite motivaţii însa una, tulburatoare a lui Bataille , scriu sa nu înnebunesc, este cutremuratoare. Un fel de scriu ca să exist.
Problematica scrierii poetice constă, printre altele, în aceea că omul devine, capată experienţă se dezvoltă şi că nu "realizează" poate, de la inceput, că şi alţi predecesori de-ai săi au scris. De aceea "refacerea filogeniei" poetice prin manifestări publicabile, după mine, pare contraproductivă. Ea, această refacere, materializabilă prin lecturi, multe lecturi, şi poate si creaţii uşor pastişante, este necesară pentru a afla stadiul în care "umanitatea" a ajuns la un moment dat. Pentru că , înaintaşii au creat şi mulţi, foarte mulţi, remarcabil.
"Sarcina" aceluia care doreşte să scrie, acum, este să ştie ce s-a făcut până acum şi să creeze, adică sa combine cuvintele de asemenea manieră încat rezultatul acestei combinaţii să conducă la un act recognoscibil a fi creativ. Şi ajungerea la această performanţă nu este simplă. Trebuie, trudă, inspiraţie şi talent. Şi, de foarte multe ori, pentru a te face cunoscut şansă.
Am citit unele dintre poeziile tale. Sunt f. bune. Altele nu. Nici nu există o funcţie continuă în spaţiul creaţiei. Important însaă, Andrei, este să nu ne întrebam ce este cineva ci să ne întrebăm ce devine: creste, sta pe loc sau dă înapoi. Esenţial este să nu te descurajezi, "eterna bolţii lacrimare, în loc s-o surpe, o susţine", altfel spus, trebuie să ai forţa şi capacitatea de a recunoaşte, de a diagnostica exact, stadiul în care te afli, de a te ambiţiona şi de a lua-o de la capat pe un alt palier în care creativitatea şi talentul să se manifeste. Pentru că, a fi creator, presupune "la limită" chiar sila pe care le-o faci, să zicem, inamicilor obligati să-ţi recunoască valoarea.
Textul tău pare a demonstra pe langă o binevenită stare frustrantă, pe care o poţi transforma în factor motivant al creaţiei, şi multă inţelegere, maturitate şi, de ce nu?, poate reprezenta un nou început creativ pentru tine. Succes şi te aşteptam cu alte creaţii. Acest site, printre altele, îşi propune să descopere şi să aprijine talentele în propria lor autodevenire. Iar orice manifestare critică, făcuta cu bună credinţă şi argumente, trebuie să se subsumeze acestei direcţii.
*Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-05-10 09:11:25
Poveste**
Poezia începe întotdeauna cu o căutare! O căutare a sufletului poate sau a inimii! Aşa am început şi eu…cu un rând, două, care… rând pe rând s-au transformat în pagini, clipele în amintiri, zilele în nopţi şi fără să îmi dau seama am ajuns să scriu….versuri!
Dacă am început să scriu fără să vreau, lumea în care trăim cu toţii a reuşit la un moment dat să mă facă să îmi reneg propriile sentimente şi versuri trăind cu impresia că poate poezia e un semn al laşităţii, o oglindă a propriilor frici şi emoţii, emoţii care, la ora actuală, de cele mai multe ori, dacă le expui, nu iţi aduc decât necazuri şi nici un folos!
De aceea am fugit la un moment dat şi de poezie şi de sentimentele mele în căutarea plăcerilor materiale ale vietii! Mă gândeam poate ca banii, munca sau faima iti pot dărui ceea ce nu iţi poate dărui inima! Dar fără să vrei, orele trec muncind şi, la un moment dat, seara, dimineaţa, în parc, în oraş sau acasă, pe marginea unui lac sau chiar în plin centrul oraşului, te opreşti să îţi tragi răsuflarea! Şi atunci privesti minunat spre cer, spre lumea din jurul tău şi realizezi cât de frumoasă e viaţa şi cât de repede trece pe lângă tine! Atunci simti ceva şi realizezi, odata pentru totdeauna, că ai fugit şi încă mai fugi de ceea ce eşti cu adevarat: o poezie a vieţii, propria poveste care se aşterne clipă peste clipă, gând peste gând în timp!
Ai fugit degeaba! Şi dacă te gandeşti bine nu ai renunţat niciodată la ceea ce eşti! Doar că ai încercat să trăieşti cu impresia că pe lume nu există sentimente şi nici emoţii! Şi nu ai mai scris o poezie, sau poate mai multe deşi tu ai continuat să trăieşti şi să simţi! Şi ce ai realizat? Ce ai încercat să iţi demonstrezi sau să demonstrezi celor din jur? Nimic…Doar că pentru o perioada de timp ai renunţat la tine pentru a-ţi demonstra ca exişti cu adevarat!
Poezia va fi intotdeauna ceea ce am fost şi vom fi în continuare: propria noastra poveste!
** Text postat de SAVA Andrei
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ala, ultimul... e ioan peia (Grigore Dupe Ureche).
|
|
|
|
Postat
de catre
General Motors la data de
2013-07-30 22:29:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ăstora doi, cezar şi anghel, ce le-ai răsturnat pe gît, ca să te vadă poetastru?
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2013-07-30 22:12:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
confecţionerule de oale şi ulcele,
ai putea să postezi zicerile mele, vizavi de închipuirile tale poetice?
dar fix pe alea. ca să vdeme exact ce-am spus. că doar n-oi fi fost plecat cu pluta, ca tine.
şi nu eu sunt bolnav, fugitivule, ci tu: eu sunt totdeauna atent la orice tendinţă de eşuare a puterii către dicatură. iar băsescu tău, pe care-l legi la şireturi, este deja un dictator de tip european, adică legitimat de alţi dictatori europeni, care se dau democraţi - hitlerii aşa zisei uniuni europene.
ori, a nu sesiza fapte super/evidente, înseamnă să fii orb. moralmente. deci, tratează-te de servilism şi de cecitate psihică.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2013-07-30 22:11:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
... Da. Cezar Ivanescu si Anghel Dumbraveanu.
Postat de catre Epi glumist
şi, cu voia dvs, ultimul pe listă, grigore ureche!
|
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2013-07-30 22:04:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
@Elena Stefan: in alta (dez)ordine de idei, cand spuneam ca e cam lacrimogen ma refeream la textul patetic de mai sus al lui SAVA Andrei, care e orice numai poezie nu. Sau vreti sa imi demonstrati ca e un poem reusit la fel cum ati demonstrat tuturor ca autonomie proprie e o figura de mare stil?
Cine fantazeaza atunci?
|
|
|
|
Postat
de catre
General Motors la data de
2013-07-30 20:32:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da. Cezar Ivanescu si Anghel Dumbraveanu. Pacat ca sunt morti.
Si Ioan Peia inainte de a se imbolnavi grav de antibasism.
|
|
|
|
Postat
de catre
General Motors la data de
2013-07-30 20:24:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dar este cineva care să facă imprudenţa de a crede că, în materie de poezie, aveţi gusturi? Sau ceva de-a face? Fantazaţi domnule. Fantazaţi. Rămâneţi la epigrame. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2013-07-30 20:09:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Prea lacrimogen pentru gusturile mele. |
|
|
|
Postat
de catre
General Motors la data de
2013-07-30 19:57:32 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|