PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Textul ca bucurie a iluziei* Text postat de Elena Stefan Exerciţiu de lectură Dacă poemul poate fi perceput ca un fel de fantomă de hârtie pe care timpul, timid, o crestează în ani, un fel de sculptură poematică asemanatoare Sfinxului din Bucegi, de exemplu, avem o posibilă cheie de lectură a acestui poem dens, filosofic, metaforizat si încifrat la maxim. Prima lectură ne oferă satisfacţiile sonoritătilor şi paradoxurilor metaforice şocante: coralii valsează-n gând, privirea e orfană de amnare, bocetul sferic apare malign în ochi iar auzul răzvrătit se aruncă în mare. Şi acestea citate din prima strofă, doar ! Pentru că, în acelaşi mod de construcţie tranzitiv inter sectorială, întâlnim şi alte imagini la fel de puternice, inedite cu un mare conţinut aparent paradoxal: visul linşat de aripi care poartă lanţuri, elocinţa urlând în agonie (cred că are şi o conotaţie personalizant satirică, având şi o trimitere punctuală, însă este posibil să mă şi înşel), iluziile veştede vândute prin şanţuri şi preţul acestor iluzii, un pumn meschin de clipe de robie. Şi tot aşa, întregul poem, practic, poate fi citat fiecare sintagmă având personalitate şi facând trimiteri neaşteptate lăsând poate lectorul, cum ar zice franezul „bouche be”. Ca să amintim în acest sens aburul gri trecut prin vîmile de carne şi de sânge şi care alunecă din sine şi valul rescris printre păreri care îşi plânge „vremelnica ninsoare de ruine” Cu riscul de abuz de text mai cităm şi zborul afon care îşi caută sfârşitul pe trepte de ceţoasă simfonie sincron cu infinitul care, cum deja am spus in prima fraza, „crestează-n ani fantome de hârtie”. Observ că, în mod concret, am citat aproape tot poemul. Atât de dens, plin de inedit si de surprinzator este totul ! Dacă mai subliniem şi structura de vers clasic cu ritm si rime impecabile putem spune că avem de-a face cu o bijuterie poetică, dăltuită cu migală şi ajunsă la perfecţiunea sonorităţii. (O paranteza se cuvine. Cu siguranţă se vor găsi esteţi elitişti care vor strâmba din nas, invocând nesinceritate poetică datorită restricţiilor impuse de structura de tip clasic, aproape mnemotehnică. Iar adepţii înrăiţi ai versului alb vor putea merge până la ignorarea poemului, ca să nu mai vorbesc de snobii si postmodernistii care vor putea nega orice valoare a acestui poem. Noi incercăm sa fim neutri şi, sine ira et studio, considerând că este loc sub soare pentru toti si pentru toate şi că varietatea este benefica impotriva oricarei posibile monotonii ontologice, ne asumăm riscul de a nu fi pe placul acestora, şi ne vom expune punctul de vedere aşa cum ni l-am format.) Şi acestea, cum subliniam mai sus , la prima lectură. Pentru că, depăşind această stare de încantare pe care ne-o produce forma, putem intra in „jocul secund” sau, de ce nu ?- de „n” ordin, la care poemul ne invită. Şi abia de acum încolo începe adevarata bucurie intelectuală şi avem şansa să ne confruntăm cu sensurile profunde pe care textul în sine le oferă lectorului bine provocat la exerciţii de imaginaţie. Sigur constructia este de tip „barbian” încifrarea ajungând la un nivel aproape paroxistic însă, cu puţin efort, încet, încet, pistele de lectură ni se oferă, evident, nu univoc ci, interactiv si opţional gustului şi instrucţiei cu care lectorul vine de acasă ori este înzestarat. Pentru că poemul iţi oferă din plin material însă te invită la reconstrucţie. Şi, ca să depaşim faza generalităţilor, propunem o varianta de lectură. Precizăm că nu credem a fi o singura variantă şi nici nu avem orgoliul de a crede ca am descoperit-o pe aceea pe care şi-a dorit-o autorul. Însa, de asemenea, credem că varianta noastră este argumentabilă, şi credem că se susţine. Aşadar, pornind de la titlul „Iluzii inlănţuite”, primul gând ne trimite intr-o „realitate virtuală” o "realitate a visului" , "viata este vis" spunea cineva, înlanţuirea reprezentând recurenţa tranzitivă a stărilor existenţiale non arbitrare, adică, acele ipostaze ontologice oricarui eu, în cazul de faţă, eului poetic şi care metamorfozează cotidianul, poate material, prin intelect, în spiritualul artistic. In această „realitate virtuală”, putem a o presupune interioară eului creator, sugerată de sintagma „Valsează-n gând” şi „pe întuneric” , un fel de stare de visare sau de meditaţie cu ochii închisi, coralii, materialitate misterioasă a adâncurilor, intră în rezonanţă, în armonie cu „eul”, pentru că valsul este armonie de pasi , de trupuri, de suflete. Privirea, ca expresie a sagacităţii lucide, este „orfană de amnare” putând înţelege, fie frustrarea în raport cu efortul greu eficientizabil al obţinerii luminii de la mica scânteie produsă de ciocnirea a două pietre , şi nu pietre oarecare, ci pietre dure, usor translucide, capabile să producă acea scânteie, fie o uşoară ironie în care sunt invocati „iluminaţii” de forţa si „amploarea” luminii amnarelor. Orfanitatea invocată, ca expresie a frustrării filiale, ne îndeamnă să mizăm mai mult pe prima varianta interpretativă decât pe a doua. În acest univers interior, să nu uităm ce ne spune poetul „valsează-n gand…”, bocetul sferic , adică un bocet adevarat pană la perfectiune, sfera fiind un corp geometric perfect, este un bocet malign . Da, poate părea paradoxal însă si "malignitatea" poate fi perfectă. Depinde de unde privesti. Iar acest bocet ca funcţie perceptibilă aferentă auzului, apare, paradoxal, în ochi şi acela non funcţional deoarece în gând, funcţional poate fi cel mult „ochiul mintii”. In acesta ipostază, auzul, caruia in mod natural îi sunt asociate sunetele de orice fel, inclusiv bocetul, îşi constientizează inutilitatea şi face pasul autodistructiv „răzvrătit se-aruncă-n mare” Si ce ar putea fi oare acest bocet sferic ? Poate strigătul omului de lângă tine, poate strigătul prientenului ajuns în impas, poate gemetele năpăstuiţilor soartei ori poate plânsetul lumii din ce în ce mai alienate pe acest pământ sferic şi el ! Şi , în faţa acestui bocet poate planetar, ca urmare a reacţiei de răzvrătire, auzul, nemaiputând face nimic, alege ultima cale de protest: aneantizarea. Însă rămâne acţionalul creatiei care ia pe rând forma unui „vis linşat de aripi” şi care urlă „existentul’” atrăgând astfel atenţia asupra pericolului planetar care ne pândeşte. Chiar dacă visul-poem poartă lanţuri, poate ale autocenzurii ori cenzurii manifeste sub cele mai perverse forme, de la cenzura economică la cenzura ideologică, el, visul-poem urlă cceea ce e de urlat, chiar cu elocinţă şi chiar dacă este conştient că „iluziile pe care le vinde sunt veştede şi chiar dacă preţul este pumnul de robie! . Oricum ceva , cât de mic, în raport cu nimic este imens. Acest poem-vis nu este o existenţă întamplatoare şi facilă, eventual căzută din cer. El este „trecut prin vămi de carne şi de sânge” un fel de abur rescris printre păreri şi care îşi plânge ninsoarea de ruine, ca simbol al unei posibile purificări. Putem intui că acelaşi poem – vis, perceput autocritic, asemenea unui "zbor afon" ce îşi caută sfârşitul într-o ceţoasă simfonie, se renîtrupează în "fantomele de hârtie" crestate în ani de infinitul înţeles ca infinitate existenţială permanentă, fantome care ne bântuie şi ne vor bântui pe toţi acei care sunt ori suntem implicaţi în generarea şi menţinerea acelui planetar "bocet sferic." Un poem pentru care îndemnul biblic „cine are urechi de auzit să audă” este mai actual ca niciodată. Iluzii înlănţuite** Valsează-n gând coralii pe-ntuneric, orfană e privirea de amnare, malign apare-n ochi un bocet sferic şi-auzul răzvrătit se-aruncă-n mare, un vis linşat de aripi poartă lanţuri şi urlă elocinţa-n agonie, se vând iluzii veştede prin şanţuri pe-un pumn meschin de clipe de robie, trecut prin vămi de carne şi de sânge, un abur gri alunecă din sine, rescris printre păreri, un val îşi plânge vremelnica ninsoare de ruine şi-un zbor afon îşi caută sfârşitul pe trepte de ceţoasă simfonie, palpând timid secunde, infinitul crestează-n ani fantome de hârtie. *Text postat de Elena Ştefan ** Text postat de Mihai Vasile Texte recuperate Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   ce e patetic din toate este cum dl Corbu se lasă împroșcat de voiajorul epiglumist cu găinaț din toate pozițiile. i se cere să își retragă plagiatul, îi dă cu tifla. i se cere să plece, face pe clovnul și mai aruncă o porție de guano. aprecierile oneste, pe texte literare(nu pe fițuici, abonamente la cenaclul de veleitari, pensionari și seraliști)îs luate în derîdere, pune mangafaua la stele și textelor retrase din circuit și aruncate la pubelă.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-26 18:49:53               fugitivule, tu ce te dai cunoscător, teteo? ai reuşit măcar să citeşti titlul, fără să ţi se facă respiraţie artificială?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-26 07:21:51               tante leano, încerc să mă bucur, da' nu mă pot appţine dă rîs!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-26 07:20:12               Pentru aceia care aveţi, care mai aveţi, capacitate şi rezerve de bucurie: bucuraţi-vă de text. Oricum "infinitul crestează-n ani fantome de hârtie"   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-26 06:04:17               "tante leano," şi toată cohorta de imprecaţii "tante leana" e o imprecaţie??? "Maria" şi toată cohorta de ţânţari [...] "Maria" este un ţânţar? Am spus eu? Nici cu "desen"! Poate aşa! Ca mai sus.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-26 00:05:51               De unde nu-i nici Dumnezeu nu cere! Se pot cumpăra multe, extrem de multe. Onoruri, diplome, , calităţi mai mult sau mai puţin oficiale şi câte câte altele. Inteligenţă şi înţelepciune nu!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-26 00:02:04               Iata-ma nevoit sa fiu de acord cu recheshpan. Text slabut. Poemul, care nici el nu sparge gura targului, e totusi mai bun decat textul. Recheshpane, pentru asta iti dau stelutele inapoi! Pe textul asta...   Postat de catre General Motors la data de 2013-07-25 23:25:57               am înţeles: maria e a x-a clonă a tantei leana! şi amîndouă bîzîie! ca cohorta aia de diptere!...   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-25 22:56:59               Asta cu: "înlanţuirea reprezentând recurenţa tranzitivă a stărilor existenţiale non arbitrare, adica acele ipostaze ontologice oricarui eu, în cazul de faţă, eului poetic şi care metamorfozează cotidianul, poate material, prin intelect, în spiritualul artistic.", m-a dat pe spate! ce derida, ce saussure, ce barthes - iote, colea, eco(u) pe variantă! citeşti şi caşti!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-25 22:49:28               Maria şi toată cohorta de ţânţari [...] Maria este ţânţar! Aceasta spune totul despre ilogica distinsului domn. Care operează în întreg comentariul. Păi cum să iei în serios pe cineva care gândeşte astfel? Şi care nu a înţeles nimic din textul de mai sus? Mă joc aşa de amorul artei să văd până unde poate merge cu neînţelegerea, inadecvarea şi agresivitatea. Vă garantez că nici cu "desenul" de mai sus nu înţelege despre ce este vorba. Aprope că sunt în stare să pun pariu. (Pariez că o să întrebe care desen!) Şi atunci, cum să ai pretenţia să înţeleagă ceva din paragraful "Şi, ca să depaşim faza generalităţilor, propunem o varianta de lectură. Precizăm că nu credem a fi o singura variantă şi nici nu avem orgoliul de a crede ca am descoperit-o pe aceea pe care şi-a dorit-o autorul. Însa, de asemenea, credem că varianta noastră este argumentabilă, şi credem că se susţine. Aşadar, pornind de la titlul „Iluzii inlănţuite” primul gând ne trimite intr-o „realitate virtuală” o realitate a visului , viata este vis spunea cineva, înlanţuirea reprezentând recurenţa tranzitivă a stărilor existenţiale non arbitrare, adica acele ipostaze ontologice oricarui eu, în cazul de faţă, eului poetic şi care metamorfozează cotidianul, poate material, prin intelect, în spiritualul artistic. In această „realitate virtuală”, putem a o presupune interioară eului creator, sugerată de sintagma „Valsează-n gând” şi „pe întuneric” , un fel de stare de visare sau de meditaţie cu ochii închisi, coralii, materialitate misterioasă a adâncurilor, intră în rezonanţă, în armonie cu „eul”, pentru că valsul este armonie de pasi , de trupuri, de suflete. Privirea ca expresie a sagacităţii lucide este „orfană de amnare” putând înţelege, fie frustrarea în raport cu efortul greu eficientizabil al obţinerii luminii de la mica scânteie produsă de ciocnirea a două pietre , şi nu pietre oarecare, ci pietre dure, usor translucide capabile să producă acea scânteie, fie o uşoară ironie în care sunt invocati „iluminaţii” de forta si „amploarea” luminii amnarelor. Orfanitatea invocată, ca expresie a frustrării filiale, ne îndeamnă să mizăm mai mult pe prima varianta interpretativă decât pe a doua." Atât. Nişte reluări, mirări, interjecţii şi onomatopee. "păşeşte cu suferinţa refugiată ȋn agresivitate"   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-25 22:32:02               "tante leana" e o imprecaţie??? tante, se vede treaba că ai trăit numai în cutiile de chibrituri de la oraş. adică pe-acolo, pe unde politeţea e o mare ipocrizie, un ştaif educaţional tivit cu paiete colorate, o prefăcătorie împopoţonată de formule seci şi complet nesincere. pe la noi - prin zona "grobienilor", de! - "tante" e o modalitate de a-ţi exprima respectul. complet sincer, nu contrafăcut. pe cînd: "distinse", e considerat un fel de mişto cu premeditare! ca să vezi!... tante leana hermenuta, cea care susţine, cu mare pompă, diversitatea exprimării, e fefe ofense că i se „tantefică”... dicxstincţia! "Pe fond, textul de mai sus, evident, nu este accesibil oricui."(tante haş) păi, nu este "accesibil", doamna, nu pentru că ar fi plin de sensuri ascunse, asezonat cu sintagme rafinate, doldora de sapienţii epocale, ci pt că e un bulion de expresii ridicole, pretenţioase, sumeţite. cuvintele par nişte cocote văpsite ţipător şi ieşite la bulivar ca să producă perplexitate onor promenadei. "Accept şi pot purta orice discuţie... cu oricine poate contraargumenta coerent" (tante haş) "contraargumente coerente"?... să te încontrezi cu un discurs confuz şi răsucit pe sine, ca fasolea pe arac? asta-i culmea îngîmfării retorice! "Accept că, principial mă pot înşela. însă cu simple acuze, afirmaţii, impresionisme, etc. nu pot fi convins." (tante haş) tante, o mie de vorbe – fie ele şi aduse din condei - un ban nu fac! simplu, concis: farafastîcuti cu pampon sunt vorbele matale. ce trebuie să ne frecăm olteneşte, dupe ureche, să facem teoria băţului de chibrit cu două scăpărători, dacă nu e cazul? "În talmeş balmeşul destructurat comprehensiv în care unii evoluează este dificilă înţelegerea diferenţelor dintre ştiinţă, teorie, ficţiune, literatură, etc."(tante haş) tante, te asigur că eu înţeleg cu muuult mai multe decît matale. da' dacă nu mă dau savant şi nu mă rup în figuri retorice, nu înseamnă că-s limitat la cutiuţă, aşa cum insinuezi matale. dar, de fapt, care ţi-i specialitatea, în afară de faptul că faci pe prefesoara de ştiinţă a vorbelor gonflate? "Iar a scrie presupune, înainte de toate, a citi." (tante) foarte de acord, doamna, foarte de acord. da' nu e o axiomă povestea asta. nu ştiu să evaluez, comparativ cu matale, cam cu cîte kintale de cărţi citite sunt în urmă, dar un lucru e sigur: fără talent, fără simţ al echivalenţelor expresive, fără vocaţie nativă, poţi să duci în cîrcă o basculantă de cărţi, tot un papagal cu creastă moţată eşti! livreştii sunt doar nişte, „fantome de hîrtie” – ca să-ţi preiau valoroasa sintagmă – şi atît. pe bune!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-25 20:29:04               Cum vă spuneam cineva "păşeşte cu suferinţa refugiată ȋn agresivitate" "tante leano," şi toată cohorta de imprecaţii agresivitate înseamnă. Şi pierderea cumpătului. Pentru că, la o anumită vârstă, este mai greu să-ţi constaţi şi să-ţi accepţi lacunele. Mai ales când ele ies la iveală fără să vrei. Este libertatea şi dreptul oricui a se comporta, în acest spsţiu, cum doreşte. Pe fond, textul de mai sus, evident, nu este accesibil oricui. Mai jos a fost făcută demonstraţia. Cine este interesat citeşte, înţelege şi învaţă. Cine nu, nu. Nu-i nicio problemă. Accept şi pot purta orice discuţie, fie şi polemică, având ca bază acest text, cu oricine poate contraargumenta coerent şi raţional oricare pasaj din acest text ori textul în ansamblu. Accept şi respect şi poziţiile strict impresioniste ale celor care îşi exprimă opinia, fie şi primitivă, ca expresie a "educaţiunii istorice a gustului" propriu, după cum se exprima un distins domn. Habent sua fata libelli! Faţă de un text publicat, oricine are dreptul să se exprime. După nivelul şi posibilităţile sale. Accept că, principial mă pot înşela. Însă cu simple acuze, afirmaţii, impresionisme, etc. nu pot fi convins. Îmi asum un, poate, un exces de cuvinte mai puţin uzitate şi poate, pentru unii, mai greu inteligibile. De, ce să-i faci! "Le style, c'est l'homme" spun celebrele vorbe, atribuite lui Pascal. (Personal, am întâlnit, cu mulţi ani în urmă expresia ca fiind atribuită lui Buffon. Diacronc vorbind, Pascal pare a fi îndreptăţit la anterioritate.) Însă toate cuvintele, inclusiv cele inventate (îmbogăţirea vocabularului este un fenomen etern. Şi desirabil.) au legitimitatea de a fi folosite. Şi dacă nu într-un spaţiu literar, atunci unde? Personal nu fac niciun efort în a le utiliza. Când scriu ele vin singure, de la sine. Fac parte din mediul meu proxim. Şi mă miră că pe unii îi revoltă. Aici este un spaţiu specializat. Un fel de şcoală ori curent literar. Ca în medicină, oenologie, mecanică, etc. De ce nu se vor fi enervând oamenii când merg la service şi li se vorbeşte de cubutori, chiulasă, lubrefiant, etc? Ori la farmacie când li se spune că un medicament este hepatoprotector, coleretic si colagog? În talmeş balmeşul destructurat comprehensiv în care unii evoluează este dificilă înţelegerea diferenţelor dintre ştiinţă, teorie, ficţiune, literatură, etc. Această înţelegere ar presupune studiu, muncă şi dorinţa de autoperfecţionare. Iar a scrie presupune, înainte de toate, a citi. Din păcate, şi acum îl citez pe Fănuş Neagu, "în România mai mult se scrie decât se citeşte".   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-25 10:25:26               Probabil că nu sezizarăţi, doamna, că din virajele dv. speculative se înţelege că tot ceea ce blogodoresc alde Bahtin, Kristeva, Saussure, Peirce, Eco, Barthes şi care-o mai fi, sunt pure ficţiuni. Mişcări din încheietură! Frecări de pix sau aeraţii sub limbă! Adică, pe scurt, minciuni gogonate! Că dacă un cititor comun de roman – majoritatea accesibile – admite, în plan secund, că naraţiunea unei cărţi e, în mare parte, inventată, apoi bîzdîgăniile hermenuto-intertextualiste, frecventate, în proporţie de unu la milion, de către cîţiva duşi cu bambusu pe lagună, sunt ficţiuni ale ficţiunii. Am mai spus-o mai jos, da’ doamna hermenută se dă cu cercu’ în sensul giratoriu, cu sentimentul că cineva o ia în serios.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-24 23:40:46               tante leano, te mai plimbi mult cu cercul ăla? mai faci mult teoria chibritului? mai ai niţel şi încerci să ne demonstrezi că raţa-mpunge! chiar crezi că te ia cineva în serios? că altcineva, în afară de mine - care cu greu am putut urmări virajele alea hermeno-astronaute, fără să mor de plictis - a avut masochismul de a citi bazaconiile matale. ridicol, de o mie de ori ridicol! dar ce e şi mai ridicol, e că insişti în a juca sîrba-n căruţă cu un entuziasm demn de formaţia de dănţuitori-amatori, din Cîrligata!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-24 23:01:46               Păi doar n-o să fac viraje cu rectangulul! Şi să intru şi eu în universul rectangulian! Am spus şi susţin că literatura este ficţiune. Toată "literatura...literară". Că nu mi-a trecut prin cap că discutând despre literatură şi scriind literatură într-un spaţiu literar, va exista cineva care va înţelege prin literatură "literatura ştiinţifică" asta-i adevărat şi îmi asum limitarea. Aşa, la modul extrem de general, totul poate fi literatură "Termenul de "literatură" are diverse sensuri, în funcție de uzul acestuia. În linii mari, poate desemna orice înregistrare simbolică, cuprinzând totul de la imagini și sculpturi la scrisori. Un înțeles mai concentrat ar fi doar textul compus din litere sau simboluri precum hieroglifele egiptene." Wikipedia Dar evident trebuia să-mi amintesc bancul acela cu Gigel care chinuia pisica şi căruia mama îi spune să o lase în pace. Dacă nu o laşi, îi spunea mama, ce-i faci tu pisicii îţi fac şi eu ţie: o tagi de păr, te trag şi eu de păr. }i dai bobârnace îţi dau şi eu bobârnace. O tragi de urechi, te trag şi eu de urechi! Dar dacă o trag de coadă? Întrebă ingenuul Gigel? Cam în postura mamei lui Gigel sunt şi eu acum! Păi vorbim de literatură în sensul de beletristică despre care afirm şi demonstrez că este ficţiune. Veniţi chipurile cu un "contraargument": jurnalul. Vă demonstrez şi vă explic cum este cu ficţiunea în jurnale. (Mă aşteptam să veniţi şi cu realismul în literatură. Tot ficţiune) Acum veniţi cu "literatura ştiinţifică! Ei bine literatura ştiinţifică nu este ori nu ar trebui să fie ficţiune. Dar, din păcate, şi o parte din literatura ştiinţifică a fost este şi va fi ficţiune sau utopie. Aceasta ţine de nivelul "cunoaşterii ştiinţifice" de la un moment dat. Şi cum ştiinţa se poate înşela ;i s/a ]n;elat de nenumărate ori, şi literatura care reflectă acea "cunoaştere înşelătoare" este ficţiune. Adică non realitate! Un exempu: cu nici o sută de ani în urmă, un academician francez, parcă Lalande, susţinea, respectiv, scria, adică, producea "literatură ştiinţifică" în concordanţă cu nivelul cunoaşterii ştiinţifice din vremea lui, că obiectele mai grele decât aerul nu pot zbura. Ei bine, această "literatură ştiinţifică" s-a dovedit a fi o ficţiune. Mai aveţi şi alte nedumeriri? Mai susţineţi şi alte năzdrăvănii? În fine, şi revin de unde s-a plecat, nu sunteţi domnia voastră academician dar, iată, aveţi un loc geometric comun cu academicianul de mai sus. Adică, în paragraful "Mai întîi, titlul: „textul, ca bucurie a iluziei”(!!). (virgula e pusă de mine!...) Oricine are un dram de minte la purtător, se întreabă: „bucurie a iluziei?!” Te bucuri, adică, de nimic?? Altfel zis, de un text care e... praf în vînt? Abracadabrantă şi promiţătoare preţăluire, încă din start!" vă înşelaţi respectiv susţineţi nişte ficţiuni. Pragmatic vorbind, nişte neadevăruri. Care vă decredibilizează. Şi, dacă începeţi o polemică aşa catastrofal, ce rost mai are să polemizez cu restul? Pentru că premizele false vor duce, potrivit literaturii ştiinţifice din domeniul logicii, întotdeauna la concluzii false. Adică la ficţiuni. Evident că mă aştept la o altă şi altă şi altă fandare, fiţă sau portiţă de ieşire din acest clinci în care singur v-aţi vârât şi din care nu aveţi forţa să ieşiţi recunoscând că aţi greşit (e omeneşte) sau măcar aruncând prosopul. Însă nu-i bai. Am răbdare şi mă joc cu domnia voastră. Asemenea pisicii cu şoricelul. Descărcările catecolaminice frăgezesc, pisica o ştie, "carnea literară". Vă aştept! Succes!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-24 10:55:41               dom'le. am impresia, din ce în ce mai certă, că matale faci viraje cu cercu'! păi, ai spus clar că TOATĂ LITERATURA e ficţiune? ai spus. acu o dai l-a-ntors şi mă iei cu, stăi aşa, că ics a spus altceva că igrec e parampampampa şi că, de fapt, totul înseamnă doar o parte. vrăjeală de hermeneală, ce mai!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-23 20:30:05               Nu mai fandaţi şi nu mai faceţi fiţe! Literatura, potrivit definiţiei date de formalistul rus Roman Jakobson, ca fiind "violență organizată pentru un discurs banal" conţine toate speciile, roman, nuvelă, schiţă, poezie, etc. inclusiv jurnalul literar şe, toată este FICŢIUNE. Se deosebeşte de literatura ştiinţifică. Această deosebire se învaţă în clasele mici. Mai aveţi alte nedumeriri? Dar, domnule Peia, aţi citit textul meu cu atenţie? V-aţi străduit să-l şi înţelegeţi? Dacă aveţi ceva dificultăţi sunt gata să vă ajut.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 19:16:27               păi, ori e TOATĂ, ori doar bumbul, madam! decide-ţi-vă!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-23 16:08:43               Nu, literatura ştiinţifică nu este ficţiune. În rest, amuzant. Extrem de amuzant ce aţi înţeles dumneavoastră din textul simfonic de mai sus: aţi dansat. Felicitări.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 16:01:49               "Dacă este literatură atunci este FICŢIUNE!" (hermeneuta) atunci şi literatura ştiinţifică e ficţiune, doamna. dar, mai ales, aia cu alde nen'tu semiologii lu peşte fezandat. păi, cînd spuneam eu că semiologii, intertextualiştii şi hermenuţii bat cîmpiile, matale, madam, sărei de fund în sus, că stăi să vezi, că ei esteră plantaţi în realităţuri, sunt riguroşi şi sobri, nu neşte scîrţa-scîrţa pe hîrtie! va'zică nu-s decît ficţiuni ei şi boscorodelile lor telkeliste!... iar, p.ext., matale şi analizele alea hazlii, demne de un Bourvil al literaturii de ficşăn-ficşăn! oricum, m-am mai dicxstrat oleacă, spicuind din sapienţurile matale: „înlanţuirea reprezentând recurenţa tranzitivă a stărilor existenţiale non arbitrare,”(hermenuta) Sau, de ce nu?: reprezentarea înlănţuind tranzitivitatea recurentă a existenţelor stăruitoare în arbitraritate negativistă, pa-ram-pam-pam! „Privirea ca expresie a sagacităţii lucide este „orfană de amnare” putând înţelege, fie frustrarea în raport cu efortul greu eficientizabil al obţinerii luminii de la mica scânteie produsă de ciocnirea a două pietre” (hermeneuta) „sagacitate lucidă... orfană de amnare”! sau, de ce nu? luciditate sagace, părăsită de cremenea paternă şi rămasă fără efectul lic-lic al buteliei de Leyda; „Da, poate părea paradoxal însă si malignitatea poate fi perfectă. Depinde de unde privesti.”(hermeneuta) Asta cu „malignitatea perfectă” e chiar de rîsului posteriorului! Deci gradele de comparaţie ale „malignităţii” este: olecuţă malign, mai malign, foarte malign, nemaipomenit de malign şi... perfect malign. Tare! „visul-poem urlă ceea ce e de urlat, chiar cu elocinţă şi chiar dacă este conştient că „iluziile pe care le vinde sunt veştede şi chiar dacă preţul este pumnul de robie! .”(hermenuta) Deci e o mamă dă urlet pă „visu-poem” dă nu să mai aude om cu persoană, ce mai! Şi aaare o elocinţă urlătoareee – da’, nota bene: „lucidă” – visu ăsta dă să veştejesc iluziile alea, dacă n-aţi priceput. Păi, e foarte posibil să se veştejească şi sfinxu dîn Bucegi, invocat pe la început, darmite neşte amărîte dă iluzion perdiu! Şi, urmare a perdăciunii se pomeneşte cu ditamai „pumnul de robie” în nas!! „fel de abur rescris printre păreri şi care îşi plânge ninsoarea de ruine, ca simbol al unei posibile purificări.”(hermeneuta) Aci mintea refuză să mai descîlcească glossolalia şamanică a onorabilei criticiste! „vis, perceput autocritic, asemenea unui zbor afon ce îşi caută sfârşitul într-o ceţoasă simfonie, „(hermeneuta) Adecă, omuuu visează cu ochii dăchişi şî gura larg căscată, şî, dooodat’, îi apare-n el helena criticista, ca o „malignitate perfectă”, dacă e să ne esprimăm în tonullu tante helena, care-i cere, imperativ, să-şi facă autocritica şi să decoleze, ca afonii, în simfoniile ceţoase sau ale ceţoşeniei simfonice a sfîrşitului ăl dîn urmă. Căăăci... „infinitul înţeles ca infinitate existenţială permanentă,” ete un infinit dat dracului, te existenţializează permanent, de-ţi vine să-ţi iei cîmpii intertextualităţii hermeneute, ce mai!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-23 15:49:42               Of, am scris în casetă direct iar tastatura îmi joacă feste. Cu siguranţă am apăsat toate tastele dar văd că nu au apărut toate literele. Puneţi-le vă rog la lectură. Mulţumesc.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 11:35:14               "crestează" domnule CTA. Crestează. Este un cuvânt cre redă ceea ce am dorit a spune. Adică, timpul, cu răbdare şi minuţie încrustează, crestează, adică, asemenea marcării pe un răboj, încrustează mărturiile trecerii sale. Aşa cum face şi autorul în poemul său. Poem perceput ca o iluzie, (iluzii înlănţuite în text) "fantomă de hârtie", efemeridă. Dar, atenţie, o fantomă de hârtie asemea Sfinxului! Aici mă aşteptam eu la un posibil reproş. Care însă nu a fost făcut. Însă răspunsul meu era pregătit şi ar fi făct trimitere către o exprimare oximoronică. Şi, domnule CTA, am şi dat un exemplu. Priviţi mărturia trecerii timpului asupra Sfinxului din Bucegi, eroziunea apelor, eroziunea eoliană au "crestat" urme vizibile într-un bloc de piatră care, cânva va fi fost o simplă stâncă. Din care, eroziunea naturală şi spiritualizarea umană au creat iată, o operă naturală de o mare expresivitate şi frumuseţe. Eroziunea va fi înlăturat surplusul de steril din imensul bolovan iar mintea umană îl va fi descoperit şi spiritualizat. În acest caz "textul" este piatra în ingenuitatea ei eternă. Care nu are conştiinţă de sine. Doar mintea umană o perssonalizează, o înzestrează cu atributele artei, adică o spiritualizează şi îi conferă, într-un subtil proces sinergetic, statutul de operă de artă. Cu trimiteri culturale (Sfinxul din Egipt, de exemplu) cu o contextualizre în care mitica şi mistica aferente sunt prezente şi evident cu întreaga pletoră ficţională care o însoţeşte şi care evoluează permanent. Cam acesta este sensul cheii de lectură pe care am încercat să o dau poemului în exerciţiul meu de lectură. Şi, apoi, am şi explicitat această cheie de lectură. În comentariul elaborat pe care l-am făcut acum nu ştiu câţi ani. Că sunt câţiva care nu au înţeles nimic din retorica sincerităţii mele textuale, că o consideră excesivă textului princeps, adică poemului ca atare, etc. etc. acestea reprezintă problematici de intertextualizare. Pentru cine nu ştie, arta, ca text, adică arta ca reprezentare simbolică în sens generic, repezintă în fapt un pretext pentru reluarea şi recrearea în cadrul unei spirale virtuase a devenirii unei idei, teme, emoţii, sentiment etc. Iar comentariul meu critic, departe de a parazita textul ori de a fi un adjuvant al înţelegerii lui, este structural şi genetic un text creativ, adică tot artă ge tipul discurs despre text. De fapt un metatext. Cu autonomie, originalitate, stil şi toate cele. Care, evident, PUNE ÎN VALOARE TEXTUL PRIM. Respectiv poemul. Conturează, schițează, trasează intră în aceeaşi arie semantică. Şi, la o adică, pot înlocui cuvântul "crestează" Dar toate vor pierde componenta de ingenuitate pe care o conţine "crestează". Toate au o componentă intelectualizantă care ţin de o anumită instrucţie prealabilă a celui care "conturează, schițează, trasează". Repet nu le context dreptul de a fi utilizate însă, în context, crestează poartă marca unui procedeu arhaic şi aproape etern. Ingenuu şi nepervertit instrucţional. PS. În textul meu era un dezacord "le" în loc de "o". Credeam că la dezacord v-aţi referit.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 11:32:45               Dle Stefanescu, dna Elena Stefan, prin texte 'critice', cum este cel de mai sus creeaza materiale pentru sectiuneaa de critica literara a Antologiei de 1000 de pagini pe care o va scoate dl Corbu. In plus daca omul vede ca se intereseaza cineva de el, poate va trimite si materiale pentru antologie.. Si cand ma gandesc ca Sorin se intreba de ce nu se misca antologia.. Se misca, se misca in sensul acelor de ceasornic dar un pic mai incet..   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-07-23 10:56:29               Oricum am corectat. Nu știu ce ați corectat, eu am găsit textul așa și la prima și la actuala lectură: Dacă poemul poate fi perceput ca un fel de fantomă de hârtie pe care timpul timid o crestează în ani, un fel de sculptură poematică asemanatoare Sfinxului din Bucegi de exemplu, avem o posibilă cheie de lectură a acestui poem dens, filosofic, metaforizat si încifrat la maxim. și cred că, dacă n-ați fi bîntuit de metaforită (malignă), ați putea înlocui pe crestează cu conturează, schițează, trasează. E adevărat textul n-ar mai fi atît de nostim.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-07-23 09:52:39               lăsând un pic caterinca la o parte, părerea mea sinceră e că studiile, exegezele, nu ştiu cum să le zic, în fine, eseurile d-nei Ştefan, prin minuţia inginerească a analizei şi talentul de a descoperi sensuri, iar acolo unde nu-s, prin a le inventa, nu sunt nici pe departe aşa de rele precum par. păcatul lor, aşa cum s-a mai spus, e bombastica limbajului şi fixarea pe texte modeste, unele dacă nu de-a dreptul slabe. să mă ierte doamna, dar mie-mi par mai mult nişte simple exerciţii de imagine şi gâdilare a eului critic sub coadă. însă, doamna Ştefan, dacă aveţi suficiente oo, ca să zic aşa, poate vă-ncumetaţi a comenta ultimul meu topic, un text filosofic de excepţie, aflat ceva mai la vale, care poartă un titlu voit modest - "dudă", şi care a fost ignorat cu cruzime de toţi onorabilii mei colegi. cu bucuria iluziei, al dvs Radu   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-23 09:34:23               curat malign, ce mai... dar mă umflă rîsul!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-23 09:15:13               distinsă profesoară de managementul resurselor linguale(altul decît al celor lingvistice), nu vă promit decît că veţi afla voluntatitatea sau non voluntaritatea ilarismului incipient în viitorul meu pamflet, dacă-l voi redacta şi posta, nota bene au recours de votre compilation frenetique, vorba "franezului!"   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-23 09:14:21               (de ce conchide stimata comentatoare că e malign dacă e sferic perfect? uite așa ca să bage cititorul în ceață) întreabă, cu un vădit reproş domnul Recheşan într-un comentariu de mai jos. De ce o face? Domnia sa ştie. Pentru că răspunsul este aşa de simplu de dat şi se găseşte chiar în textul autorului respectiv în versul "malign apare-n ochi un bocet sferic" Şi, iată, amuzamentu-i gata!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 09:07:27               Dacă aţi fi citit mai jos, domnule CTA, aţi fi văzut că mi-am asumat eroarea. Oricum am corectat. Şi apreciez propensiunea domniei voasre pentru lucruri cu adevărat semnificative. Cu adevărat importante!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 08:22:25               Distinse prozator Recheşan, Şi amuzamentul face parte dintre reacţiile posibile ale unui lector în raport cu un text, în cadrul procesului sublim de intertextualizare. Prin urmare mă bucur că textul meu, mă rog, un pasaj din textul meu a reuşit să vă amuze. O singură întrebare aş avea a vă pune: voluntar sau involuntar? (nu este obligatoriu să răspundeţi dar aş aprecia gestul!)   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 08:16:45               Când întrebările nu se pun la timpul lor "Nu TOATĂ literatura-i ficţiune! Asta o ştiu pînă şi repetenţii de clasa a III-a, care, ca să treacă într-a patra,[...]" Ioan Peia. Dacă este literatură atunci este FICŢIUNE! Nu o să mă obosesc să vă fac o demonstraţie ci vă voi trimite la Eugen Simion, Ficţiunea jurnalului intim. Şi poate veţi înţelege că opera literară, adică de ficţiune, operează cu ceea ce am putea numi "o minciună" în raport cu realitatea obiectivă. Este, aşadar, o creaţie a imaginaţiei unui autor care conţine adevăruri valide, generale, simbolice, în logică literară, raportându-se la legile şi principiile verosimilităţii. În jurnal, adevărul trăit, accesat evident subiectiv (prin subiectivitatea inerentă a autorului)poate fi perceput a fi tot un fel de minciună (adevăr subiectiv) care se vrea credibilă. Şi asta dacă operăm cu o retorică a sincerităţii auctoriale. Care, în fapt, întotdeauna este relativă. Prin urmare, dacă realitatea este nonficţiune putem vorbi de o ficţiune a nonficţiunii. Pentru că, repet, creaţia -şi jurnalul literar este o creaţie-înseamnă, text, context, intertext, meditaţii, reflecţii, trimiteri culturale, trimiteri subtextuale, sentimente, emoţii, etc. Toate explicit ori implicit sugerate, induse, etc. lectorului de către text. Fie că este jurnal literar, fie că este roman, schiţă, nuvelă, poezie, etc. Adică literatură. Putem, aşadar spune că, de fapt, opera literară, este o formă specială de jurnal intim. Din care putem, cu o anumită aproximaţie, decela autorul. Iată de ce vă tot atenţionez eu că scriind, ne descriem. Adică scriem jurnalul propriei noastre intimităţi. Şi, atenţie, există tehnici, proceduri şi mijloace de a a extrage adevărul intimităţii din verosimilitatea scriiturii. Pentru celelate aspecte textul meu conţine răspunsurile. Dacă aţi şti să le căutaţi şi să le găsiţi le-aţi putea şi avea. Însă, domnule Peia, de un text trebuie să te apropii cu bună credinţă şi cu iubire. Dacă vrei ca textul să te bucure. Dacă te apropii de text cu ură, nesinceritate şi suficienţă, nu "dicstacţia" va fi rezultatul. Ci suferinţa. Care transpare prin toţi porii cuvintelor. Prietenii ştiu de ce!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 08:07:33               er. savantlîcuri   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 23:53:40               pe mine m-a amuzat pasajul ”În acest univers interior, să nu uităm ce ne spune poetul „valsează-n gand…”, bocetul sferic , adică un bocet adevarat pană la perfectiune, sfera fiind un corp geometric perfect, este un bocet malign. (de ce conchide stimata comentatoare că e malign dacă e sferic perfect? uite așa ca să bage cititorul în ceață) Da, poate părea paradoxal însă si malignitatea poate fi perfectă. Depinde de unde privesti.(păi eu o privesc medical, să zicem, și-atunci poliloghia devine rizibil de tragică, iaca, paradoxal, zic și eu)) Iar acest bocet ca funcţie perceptibilă aferentă auzului apare paradoxal, în ochi ăi acela non funcţional deoarece în gând, funcţional poate fi cel mult „ochiul mintii”. (aici firul logic face o cristiană, se dă tumba și cade-n nas)In acesta ipostază, auzul, caruia in mod natural îi sunt asociate sunetele de orice fel(eiii, iaca asta n-o știam niciunul dintre cei care trecură prin textul critic!) inclusiv bocetul, îşi constientizează inutilitatea şi face pasul autodistructiv „răzvrătit se-aruncă-n mare” (e clar, marea e bazinul d dejecții al răzvrătiților imprudent legați n lanțuri...ce ar fi să rescrieți stimată Elenea ștefan și mitul prometeic, înecîndu-l pe titan în Sutghiol, de pildă) și bineînțeles, cireașa de pe tortul de savantîcuri: invențiile lexicale, precum ”orfanitatea”. trebuie să mărturisesc, un text-analiză, cheie de lectură sau ce dumnezeu s-o vrea, mai emfatic, pe lîngă loitre ca exprimare, bombastic cît cuprinde, mai rar... aproape că face un deserviciu poeziei cîtă este în aceste”iluzii înlănțuite”. culmea este că autorul polemizează pe niște planuri care-i glisează continuu sub picioare, cerînd contrargumente, ”valsînd” dubios printre termeni de mai mare rîsul.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 23:48:04               Dacă poemul poate fi perceput ca un fel de fantomă de hârtie pe care timpul timid le crestează în ani Ce crestează timpul? Ani sau fantomă? Pe fantomă ani sau pe hîrtie ce? Sau în ani ce? E un început extrem de abrupt. De-a dreptul prăpăstios.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-07-22 22:49:33               Da' de un' deduserăţi că-mi pierdui cumpătul, doamna fantomă? Dimpotrivă, mă dicxstrez foarte cu jocurile dv. de glezne, pe plită, ca ursu’ de anţărţi! Uite, pt că vă dovediţi complet deficitară la capitolul logică şi pt că, în disperare de cauză, încercaţi să tot trageţi spuza pe turta dv. răscoaptă, am să vă mai explic o dată, aşa, ca la clasa una, paragraful pe care îl calificaţi drept o „gogomănie”! (În replică, pt echivalenţă, vă spun: „gogomăniile” mele sunt cu o mie de trepte deasupra prostiilor dv. patente, aduse din încheietură, ca tridentu’ la friptură!) 1. Cînd te rosteşti, într-o disertaţie care se vrea serioasă, adică bine ţinută în dîrlogii discursului şi cu mare luare aminte la coerenţa stilistică, nu joci leapşa pe ouate cu metaforele, ca mîţa cu smotoceii din grindă. Începi cu „fantome”, adică lucruri translucide, fără consistenţă materială, continui cu ceva de gen, înrudit ideatic cu sugestia introductivă. Adică, nu poţi începe cu (în cazul de faţă) „un fel de fantomă de hârtie”, şi ajungi – na-ţi-o frîntă! – la sfinxul din Bucegi! Chestie simplă, de acurateţe elementară, doamna hermenută! Ăsta-i sensul exact al intervenţiei mele, nu interpretarea aiuristică şi complet gratuită pe care-o daţi dv. Dar vă scuz: eu am pregătire inginerească, adică mai şi gîndesc cînd mă apuc să vorbesc. Hermeneuţii cei pîrîţi, deh, sunt cam duşi cu fantomele la pescuit de bureţi! 3. Nu TOATĂ literatura-i ficţiune! Asta o ştiu pînă şi repetenţii de clasa a III-a, care, ca să treacă într-a patra, au fost nevoiţi să citească cevaşile jurnale, fie personale, fie de călătorie, spre pildă. Aş fi curios să-mi spuneţi cum încadraţi, – doo ex. care-mi vin iute în minte – „Cîntarea României”, de Russo? Sau jurnalul lui Dostoievski? 4. „Că am adus argumentele culturale pertinente este firesc. Este similar zicerii invocate de către domnia voastră: "cînd trei inşi îţi spun că eşti beat, te duci la somnic". Ia număraţi cam cu câte adevăruri consonează opinia mea şi cu câte a dumneavoastră.”, glăsuiţi cu o naivitate absolut dezarmantă! Adică, argumentele celor citaţi, care habar nu aveau că, peste nu’ş cîţi ani, va veni hermeneuta Helena ca să-i invoce, le colectaţi ca pe nişte pingele, calificîndu-le drept „adevărurile” dv. personale(!!!). Ei că asta nu mi-a mai fost dat să întîlnesc! Un fel de ciordeală intelectuală, pe care, însuşindu-v-o în mod samavolnic, o folosiţi drept platformă program de metafizică aplicată. Nu, doamna, alea-s adevărurile, eventual relative ale celor citaţi, şi care nu au nici în clin, nici în mînecuţă cu consideraţiile dv. hazlii. Adică, taman complet pe alături de potecă. „Prin urmare, domnule Peia, nu aveţi pregătirea necesară să înţelegeţi despre ce este vorba”... O, doamne, că mulţi dăştepţi ai mai adus pe lume şi multe aeraţii sapeculative le-ai mai plantat în zona trigonului cenuşiu! Doamna, sunteţi de-a dreptul caraghioasă în obstinaţia cu care încercaţi a dovedi că raţa-mpunge şi că nivelul dv. de inteligenţă depăşeşte kilamangearele neuronale ale, cel puţin, proştilor de pe aici! Oftică de prefesoară surclasată! În faţa unui astfel de discurs, cel mai deştept cedează, căci, a continua, înseamnă a pierde vremea cu bîzdîgănii. Apropo: cu gramatica cea deficitară cînd vă puneţi la punct? Dau lecţii gratuite!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-22 21:00:37               Vai, domnule Peia, v-aţi cam pierdut cumpătul şi în loc să daţi o replică relaxată aţi dat una ţâfnoasă şi evident incoerentă. Evident că nu mi-am mai pierdut timpul cu resturile însălării domniei voastre. Am luat prima chestiune în care v-aţi decredibilizat, punând întrebarea "Te bucuri, adică, de nimic??" Aici v-aţi dat măsura "educaţiunii istorice a gustului". Ori, când cineva habar nu are că literatura este ficţiune, adică iluzie, ce credibilitate mai are? Ce să mai discuţi cu un domn căruia îi lipseşte baza, respectiv abc-ul abordării literaturii? Eu am scris, serios şi aproape sentenţios "Mai întîi, titlul: „textul, ca bucurie a iluziei”(!!). (virgula e pusă de mine!...) Oricine are un dram de minte la purtător, se întreabă: „bucurie a iluziei?!” Te bucuri, adică, de nimic?? Altfel zis, de un text care e... praf în vînt? Abracadabrantă şi promiţătoare preţăluire, încă din start! Vedeţi cum v-aţi dat cu firma în cap? Păi, domnule Peia, pot eu să vă iau în serios când aţi scris asemenea gogomănie? Pot eu să mai citesc şi să combat restul? Ar fi pierdere de timp. Sunteţi prea nepregătit pentru o polemică serioasă. Vă lipsesc prea multe pentru a fi luat în serios. Însă, măcar acum, aţi înţeles despre ce este vorba? Vă mai susţineţi panseurile de mai sus? Domnule Peia, toată literatura, toată domnule este ficţiune, adică iluzie! Cum de vă compromiteţi în aşa măsură încât să nu fiţi capabil să înţelegeţi o banală metaforă, "bucurie a iluziei"? Ce să vă fac? Cum să vă ajut? Degeaba acuzaţi, degeaba încercaţi să fandaţi! Domnia voastră aţi scris bazaconiile de mai sus. Care vă devoaleză nivelul perceptiv. Adică ce capabilităţi perceptive aveţi. Mai corect nu aveţi. Despre rest, am scris şi în comentariul anterior, indicaţi-mi unul, maxim două paragreafe, că nu vreau să pierd prea mult timp, să vi le demontez. Credeam că primul ajunge. Că am adua argumentele culturale pertinente este firesc. Este similar zicerii invocate de către domnia voastră: "cînd trei inşi îţi spun că eşti beat, te duci la somnic" Ia număraţi cam cu câte adevăruri consonează opinia mea şi cu câte a dumneavoastră. Şi ia vedeţi calibrul argumentelor! Prin urmare, domnule Peia, nu aveţi pregătirea necesară să înţelegeţi despre ce este vorba şi evident, vă puteţi exprima gustul dar să nu aveţi pretenţia să fiţi luat în serios. Pe mine nu mă deranjează oricâte elucubraţii veţi scrie sub comentariile mele. Voi imagina un text care să facă trimitere la MOI şi, iată, la "competenţele" dumneavoastră şi, probabil vă voi ignora. Poate, uneori, didactic voi mai folosi pasaje din panseurile dumneavoastră precum am făcut-o di pasjul cu incapacitatea de a înţelege un titlu metaforic. Succes. Şi fiţi relaxat. Nu vă enervaţi. Este vară, este cald. PS. "Problema e că gustul dv. şi capcitatea de a cuprinde fenomenul literar se află încă în stadiul de şcoală primară." Iar aţi dat-o în bară! Vă spuneam, despre gusturi nu se discută. O ştiu şi şcolarii! Nu gustul este obiectul acestui topic. Sunt oameni care asultă Fur Elise şi oameni, mult mai mulţi, care ascultă Guţă. Gustul tutoror trebuie respectat. Dar stric orzul pe gâşte.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-22 20:16:02               PS bine, textele stimatei critic se subînțeleg   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 20:13:23               fănele, nu vreau să fiu nepoliticos, dar faptul că astfel de ”europeeisme” te-amuză e dovada clară că textele bune pe care le-am postat îți cam scăpară.sau le-ai categorisit, oțărît fiind(din motive care țin poate și de o descărcare hormonală)drept compilații. fă-ți un bine, nu mai te strădui, toată chestia miroase a frică să nu rămîi doar cu cioacă, cerceluș și Peia pe sait!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 20:12:32               Doamna hermeneută, Am tot cercetat, am tot reflectat, am tot răsucit pe toate părţile „apoftegmele” dv. „irefutabile”, dar zadarnic: nu am găsit niciun „argument cultural pertinent” în retorica vioaie a foarte dicxstinsei voastre analize, argument în măsură a vă susţine peroraţiile ţanţoşe. Poate în mintea domniei vostre intertextualiste să existe, dar, pe hîrtie, nexam! Nu aţi făcut nimic în plus, decît să vă ambalaţi în demonstraţii colaterale, superflue, despre orice altceva, în afara contextului în care eu făceam cîteva observaţii de elementar bun simţ. Anume că, atunci cînd începi o judecată, înscriindu-te în sfera translucidă a realităţii – a iluziei, în speţă – va trebui să continui pe acelaşi ton, nu te-apuci s-o dai din drum în gard, amestecînd planurile. Musai trebuie să păstrezi o anume conduită stilistică, o anume nuanţă expresivă, o lizibilă acurateţe a discursului. Amesteci ideea de mere cu ideea de pere, ca să obţii buburuză de muiere?! Apăi, aiasta-i bazaconie curată! Adică, de la „fantomele alea de hîrtie” (ce mai epitetologie!), o virarăţi în sfincşii mamei ei de logică! Şi mai aveţi pretenţia să daţi lecţii de receptivitate a scrisului şi interpretare savantă a textologiei. Apoi, avea vreun rost să-mi înşiraţi autorii ăia, ca drept argumente pro domo? De ce? Ca să-mi dovediţi cît de citită sunteţi? Sau ce? Or mai fi şi alţii, dar parcă nu fac aşa caz. Unu, la mînă: nu te foloseşti de părerile altora pentru a-ţi sprijini propria argumentaţie, indiferent cîtă autoritate ar exiba respectivii citaţi. E ca şi cum ai împrumuta o cîrjă străină pentru a participa la cursa de o sută de metri platitudini! Căci părerile lor sunt la fel de subiective ca ale oricui. Şi nu odată s-au dovedit banale pasaje interpretative în evoluţia imprevizibilă a ideilor. Ba unele dintre ele nici nu au rezistat trecerii timpului. Doi, la mînă: simple „afirmaţii, onomatopei, interjecţii, alegaţii” sunt şi pastilele dv. recitative, doar că sunt ceva mai boite, mai date cu rimel, mai coafate, mai împopoţonate cu panglicuţe retorice. Şi mai goale de conţinut decît cătrunele înfipte în ulucile din ostreţe... Cît priveşte afirmaţia ”Ele pot denota gustul propriu şi atât.”, sper că nu aveţi pretenţia că gustul meu propriu este subdiviz propriului dv. gust! Problema e că gustul dv. şi capcitatea de a cuprinde fenomenul literar se află încă în stadiul de şcoală primară. Se zice: cînd trei inşi îţi spun că eşti beat, te duci la somnic. Ei, dacă am numărat eu bine, chiar vreo trei, de p-acilea, vă comunicară o atare stare de ambetare antelectuală.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-22 18:15:47               p.s. adică steluţa!   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-22 18:14:23               "pînă una alta, stimabila critic literar E.Ștefan ne făcu pe tuspatru nătărăi și ignoranți" măi gheorghilă, faptul că doamna Elena m-a admis new entry în clubul intelighenţiei de care vorbeşti, alături de veterani de mare notorietate şi prestigiu ca voi, ai să te miri, mă onorează. în ce priveşte linkul, l-am găsit, şi, să mă ierţi, ţi-am pus-o.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-22 18:13:57               pînă una alta, stimabila critic literar E.Ștefan ne făcu pe tuspatru nătărăi și ignoranți, apropitarul ne dădu și el lecții de voal și sens prozodic intens, vasilica ilie îl citi pe Gibran, grele vremuri pt fosta haită!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 17:24:22               ehheee, fănele, s-o fi jucînd el de-a Kutuzov, că are cu ce...decît să se joace de-a napoleon la bălăceanca...știi și tu bine asta, dar ai așa o infatuare,de dan deșliu după ce se dezise de ce-a scris și-a trecut în disidență. linkul ți-l dau, e mai js de altfel, dar promite că nu atîrni nicio tinichea de text. http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=44976   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 17:20:48               măi gheorghilă, e bun linkul ăla, ce mai. zi-mi când l-ai scris, să-l caut şi să-i pun o stea. şi bagă la cap de data asta, o stea de la mine face cât zece de la mototolea ăla de buzău. ăl de şi-a pus rachete sol-subsol la tricicletă, şi-atârnă la gât decoraţia de fruntaş în întrecerea socialistă şi se joacă de-a mareşalu kutuzov cu babele prin faţa blocului.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-22 15:42:55               cît mi-a luat redactarea? trei sfert de ceas, nici documentare nu-mi trebuia, era totul halt pe şpalt, negru pe bleu.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 13:21:01               "Educaţiunea istorică a gustului." Cititorii pot observa în această pagină mai multe "educaţiuni istorice ale gustului" Şi pot alege. De aceea este frumoasă viaţa. Că ne oferă variante de opţiuni. Existenţiale şi/sau interpretative. Şi iluzii. Şi posibilitatea de a ne bucura de ele. Ori de a suferi. Decent sau agresiv. "Educaţiunea istorică a gustului" îşi găseşte legitimitatea în acea apoftegmă irefutabilă, devenită aproape loc comun: "de gustibus et coloribus non disputandum" Invocată adesea, manelist, adică "după ureche", "discutandum"! Spune, minunându-se, în toată splendoarea metodei "critice" patentate de către domnia sa, MOI* "Oricine are un dram de minte la purtător, se întreabă: „bucurie a iluziei?!” Imprudentă şi naivă, ca să nu spun primitivă, formulare. Per a contrario, lasă domnia sa a se înţelege că aceia care nu-şi pun o asemenea întrebare s-ar plasa, automat, în categorema acelora care nu ar avea "un dram de minte la purtător"! Hazardantă, simplificatoare şi neadevărată "clasificare" Dar ţine, nu-i aşa?, de "educaţiunea istorică a gustului" distinsului domn! Care, se vede treaba, fie nu a citit, fie a citit şi nu a asimilat. (vă spuneam şi unii nu vreţi să ţineţi seama de aceasta: scriind, ne descriem) Să nu fi auzit distinsul domn de Miron Costin şi de poemul său Viaţa lumii în care lumea este prezentată ca o iluzie? “Prea supţire şi-n scurtă vreme trăitoare. O, lume hicleană, lume înşelătoare! Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară, Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară. Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată. Fug vremile ca umbra şi nici o poartă A le opri nu poate. Trec toate prăvălite Lucrurile lumii, şi mai mult cumplite. Şi ca apa în cursul său cum nu să opreşte. Aşa cursul al lumii nu să conteneşte. Fum şi umbră sântu toate, visuri şi părere. Ce nu petrece lumea şi în ce nu-i cădere? » Ori, de asemenea, să nu fi auzit de ultimul vers dintr-un celebru poem, “Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi » ? Nici Slavici să nu fi participat la "educaţiunea istorică a gustului" domniei sale? “Opera de artă e totdeauna o iluzie întrupată.” Poate Guy de Maupassant care spune: “Les grands artistes sont ceux qui imposent à l’humanité leur illusion particulière.” să fi avut vreun rol în acea « educaţiune istorică a gustului » ? Şi multe, extrem de multe alte lecturi ar fi putut contribui la această « educaţiune » Pentru că, plusez, literatura, arta în general, reprezintă, în fapt, iluzii. De care ne bucurăm ori nu. Ce ne spune intevenţia de aici a distinsului domn ? Ori că nu a asimilat nimic din ceea ce ar fi trebuit să contribuie la « educaţiunea istorică a gustului » domniei sale ori că, la modul propriu, această « educaţiune » suferă de o precaritate impardonabilă în contextul în care îşi permite să abordeze un subiect de critică literară. Sigur, aspectele prezentate mai sus ţin de o anume complexitate a fenomenului literar şi artistic. Însă sunt şi iluzii la modul propriu care te pot bucura. Cum ar fi acelea ale iluzioniştilor ori iluziile de tip anamorfic. Prin urmare, formulările « Te bucuri, adică, de nimic?? Altfel zis, de un text care e... praf în vînt? Abracadabrantă şi promiţătoare preţăluire, încă din start! » departe de a-şi atinge scopul inchizitorial de a combate titlul metaforic ales de mine, demonstrează nivelul « educaţiunii istorice a gustului » distinsului domn. Care îl decredibilizează total. Nu mai insist asupra celorlalte alegaţii. Toate la fel de uşor de demontat. Dacă doreşte cineva îmi poate solicita să demontez unu, două paragrafe. Din însăilarea domnului Peia. Oricare. După cum observaţi, am luat un aspect concret din spunerile domnului respectiv şi am prezentat argumente culturale pertinente care îl contrazic. Simplele afirmaţii, onomatopei, interjecţii, alegaţii nu au valoare argumentativă. Ele pot denota gustul propriu şi atât. PS1. Respect, tot ca puncte de vedere care reprezintă gustul propriu, şi celelate opinii exprimate aici. Îmi menţin punctul de vedere exprimat. Şi amintesc un proverb destul de cunoscut : de frica vrăbiilor să nu mai semănăm mei ? PS2. Este recomandabil să putem discuta relaxat şi fără încrâncenare despre subiectele din acest spaţiu literar. PS3. De acord cu remarca privind dezacordul, Că mă credeţi ori nu, o remarcasem şi eu şi aveam în plan să-l corectez. O voi face, oricum! *MOI- Metoda Onomatopeic Interjecţionistă,   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-22 10:32:18               cînd ai meşterit-o p-asta din link, gheorghe? pesemne că am fost eu plecat în lună. eşti bun, ce mai! tipic helenystic, tipic retul. şi parodia dupe răDulea e fain lucrată. reproduc, deasemenea, din plăcerea de a menţiona măcar un citat de la faţa locului, următoarele, puse-n gura aceluiaşi răDulea, care se recita pre sine se, în conclav: "-Mai am una cu meciul Stelei dîn 86 la Sevilla...urmăream meciul cu taică-miu, la televizorul rubin alb-negru cu diagonala de 22 de ţoli,aşezat comod pe duşumea, dar fie că linoleumul era rece, ori că, pesemne, băusem prea mult brifcor m-a străfulgerat o inspiraţie udă şi nu m-am putut abţine..."   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-22 09:47:11               nu ştiu cît s-a "îndixtrat(expresia îţi aparţine, meştere)autoarea la lecturarea comentariului, pe mine m-a amuzat îndestul.cum de ce? păi, fiindcă e la obiect, ceea ce despre analiza dumneaei nu pot afirma.un singur bai m-apasă, trebuie să refac dialogul ăsta epi-textual-hermeneutico-satiric: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=44976   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 07:21:37               Dar dacă nu ne-am mai dicxstrat de mult, hai s-o facem, impregnîndu-ne cugetul şi bucurîndu-ne naturelu’ cu parabolele biblice ale doamnei Helena. Mai întîi, titlul: „textul, ca bucurie a iluziei”(!!). (virgula e pusă de mine!...) Oricine are un dram de minte la purtător, se întreabă: „bucurie a iluziei?!” Te bucuri, adică, de nimic?? Altfel zis, de un text care e... praf în vînt? Abracadabrantă şi promiţătoare preţăluire, încă din start! Dar să purcedem... Trecem peste dezacordul „...un fel de fantomă de hârtie pe care timpul timid le crestează în ani...” şi peste două virgule, halite cu lejeritate, başca zecile de alte virgule, din cuprinsul textului, – căci nu mergem pînă acolo cu suspiciunea că doamna ar fi agramată – şi încercăm să pătrundem esenţa primei alocuţiuni... Cică fantoma aia de poem – iluzia, de! – e ca un... sfinx, ba chiar unul autohton. Adică o chestie imaterială, comparată cu una cît se poate de palpabilă. Tare transpoziţie metaforică! Ba, chiar, iluziunea aia poate fi chiar pe post de cheie. Ăv cors, una pur alegorică, pe care numai doamna o poate poseda, căci, la cît de „dens, filozofic, metaforizat”, dar, mai ales, „încifrat” e poemul, numai cheiţa de la dulăpiorul hermeneutic al doamnei îl poate lumina. Dar să vedem ce-i relevă champolioanei doamne, „bijuteria poetică, dăltuită cu migală şi ajunsă la perfecţiunea sonorităţii”. Păi, ce să?... şoc, şoc, şoc! Extaz antelectual! Levitaţie conceptuală! E şi normal, devreme ce o basculantă de „paradoxuri metaforice” este deversată în curticica cam strîmtorată, dpdv al experienţei de lectură a doamnei. Cică, waw! vîjîie prin azuriul cerului hermeneut numa „corali”, care „valsează-n gând”, „priviri” „orfane de amnare”, „bocete sferice” (ioi! nu şi paraboloide?) care „apar malign” (dacă era bening, era nasol foarte!) „în ochi” iar, culmea culmilor!... „auzul răzvrătit se aruncă în mare.” Toate astea, şi încă altele pe deasupra, au perplexat-o estetic, pe doamna, în aşa hal, că, din punct de vedere „tranzitiv inter sectorial”, au tranzitivat-o fix în sectorul hermenutică-„bouche bée”! Tradus: Comme frappé de stupeur ou d'étonnement. Sigur, colo şi colo, cînd doamna îşi revine din corzile metaforice ale poemului, e gata să cedeze concesiei cum că mai poate greşi în interpretaţiunile-i magistrale. Cum ar fi, de pildă, în faza cu „o conotaţie personalizant satirică, având şi o trimitere punctuală”. Este, este, ce-i drept, mult canotaj personalizant satiric prin consideraţiunile dumneaei, adică un fel de dat la lopeţi pe uscat, într-o foarte satirică poză de „hai să vorbim ca să avem ce spune!”. Punctual, adică atunci cînd e cazul să pună punct echililbristicii criticiste a dumneai, continuă să pedaleze pe sîrmă, cu convingerea că are graţia interpretativă a unui Zoil în fustă. Dar să nu trecem peste o paranteză importantă de-a doamnei, care, cică: „Cu siguranţă se vor găsi esteţi elitişti care vor strâmba din nas, invocând nesinceritate poetică datorită restricţiilor impuse de structura de tip clasic, aproape mnemotehnică.” Nu, doamna, nu e vorba de elitism aici. Nu. Ci de educaţiune istorică a gustului. Mai degrabă, un fel de elitism de paradă afişaţi domnia-voastră, care vă dedaţi la acolade expresive, care mai de care mai pretenţioase, mai gonflate şi mai potrivite, taman ca nuca-n perete, într-un discurs menit a-şi exprima un punct de vedere cuminte şi cinstit, vizavi de un text. Învoalte traiectorii parabolice, spectaculoase volute marţiale, ţîşniri arteziene de vorbe gălăgioase vă însoţesc încercările de judecată a valorii unui text. Totul e fals, artificial, pedant în judecăţile domniei-voastre. Şi, cu cît demonstraţiile vă sunt mai pieptoase, cu atît ridicolul e mai avan. „Monotonia ontologică” (ce barbarisme reuşiţi să scoateţi la interval!) drapată cu spectaculoase jocuri de artificii, monotonie de care vorbiţi într-un loc, e boala care vă macină gîndirea şi gusturile. Dar ce e mai tragic, e că vă menţineţi, cu o încăpţînare demnă de o cauză mai bună, convingerea expresă că emiteţi judecăţi infailibile, iar cei care nu vă folosesc abracadabrantul limbaj retoric sunt nişte ageamii în literatură. Doamna, e tîrziu. Renunţ la a continua să scot în evidenţă perimatul dv. joc de glezne în critica literară, dar dacă veţi rămîne, pe mai departe, neclintită în convingerea că sunteţi un fel de magistră de drept, pe sector literar, întrebuinţînd acest limbaj de operetă, atunci e cazul să vă faceţi o poză în oglindă şi să v-o puneţi în ramă, pentru a vă închina la ea ca la sfintele moaşte. „Zborul afon” de care vorbeşte, la un moment dat, strepezitul autor, pe care-l analizaţi cu atîta fast oratoric gratuit, vi se potriveşte de minune!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-22 01:07:52               imaginează-ți , dude, că și eu mai am condică.diferența dintre noi este că nu-mi pierd mereu vremea încercînd să demonstre contrariul, ca tine, cît de june, și cît de departe de pensie, ești! have a nice night.after detoxification! :))   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 22:33:59               cool, gheorghiţă, prostamol, pensie, butelie, etc. sunt termeni ecoliterari, generici, şi de mare forţă expresivă. care-i problema. acu, te las cu bine, mâine-i luni, şi spre deosebire de tine, eu mai am nişte ani condică de semnat. te las cu maestrul.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 22:17:16               Important, este că, iată, putem discuta detaşat şi relexat depre poezie. Însă, bag seama parcă s-au mai domolit spiritele.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-21 22:08:08               nu contează ce cred eu, contează ce recunoști în sinea ta...aici e baiul, nenicule, dar mi-e lehamite să te psihanalizezi, faci din ce în ce mai urît la nervi, treci din nou pe chestii cu pensia, prostanol,incontinențe ca exintescu e jenant știind că nici măcar nu ești ferit de apropierea lor. suntem, sub textul elenei ștefan!:))   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 21:46:24               propun să ne mutăm de sub_textul doamnei Ştefan, nu se cade să ne ciorovăim aici.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 21:20:07               dacă n-aş fi sigur că nu crezi tâmpenia asta cu chirică şi google, ţi-aş spune că eşti ceva foarte nonecoliterar. în ce priveşte influenţa lui vasile, eşti departe rău. oricât te-ai screme, n-ai să găseşti nici un exemplu. sau mai ştii.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 21:17:32               Ud gazonul. Am făcut o pauză şi am mai validat câte ceva. O mare bucurie mă cuprinde văzând ce pasiuni se nasc din lectura poeziei. Mai am vreo jumate de oră şi revin. Parodia este slabă. Fiţi oneşti. Vedeţi Topârceanu, Sorescu şi, de ce nu Radu Ştefănescu. Aştept o parodie ca lumea. La revedere. Revin! Mihai Vasile, pe unde hălăduieşti? Ar merita să vii şi să te bucuri. Ai scris un poem excelent!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-07-21 21:17:22               las-o baltă și focusează-te pe faptul că stimata elena ștefan ne făcu în maneră bisexuală, nătărăi într-ale liricii!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 21:13:08               dap, cum ziceam, vasile te ”influențează”la greu, dar poate, s[racu de tine nici nu realizezi cînd șpănui ceva în stilul ăsta... poezica e valabilă, oleacă prea lungită de i se pierde hazul, dar nu văd ce sens are să discutăm despre autor, cînd am spus din prima ce am avut de spus! tu ai curajul să admiți că ai tradus shakespeare în stil google verificînd cu neculai Chirică pe-alocuri? n-ai!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 21:11:34               ok, eşti fricos, nu-i nicio ruşine. ia de citeşte: http://agonia.ro/index.php/poetry/87091/index.html   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 20:56:44               nu mă interesează ce zise Peia, eu am spus clar care mi-e opinia vis-a-vis de unele, reține, fănele, unele producții ale tipului*din păcate în coșul de gunoi ecoliterar am găsit doar tîmpenia aia cu bananele)și basta.poate că te contrazice doar ca să ți se umfle o venă pe talent. mai știi?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 20:42:36               fir-ar dacă parodia lu gheorghe nu e de o mie de ori mai reuşită decît originalu'! şi să fiu al naibii dacă nu-s imparţial, chiar dacă îl consider pe gheorghe un meseriaş în proză şi o catastrofă în poezie. aici, însă, a lovit-o. aş fi vrut să-ncerc şi eu o parodică, da' nu suport să fiu mai slab.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-21 20:34:54               "ioan peia, poemul rezistă!" (coana elena) despre ce poem şi despre ce rezistenţă e vorba, doamna, că n-am priceput?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-21 20:31:59               te faci că plouă, gheorghiţă, m-am lămurit. ce vă făcu, rapsodell, maică, de-l ştiţi aşa de frică?   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 20:31:35               răDuleo, ştim că te pricepi la vîrît fitile, nu insista!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-21 20:30:59               deh, cum zice ”franezu” doamnei ștefan, bușbe că e rîndu vost la governare!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 20:20:07               nu,tocmmai îmi turnam o timișoreana nefiltrată...ce să filtrey prin hermeneutica vioi criticistă? că apropritarul ne face pe toți nătărăi...pe mine, evidențiat pe revista poezie de sub egida USl mai treacă-meargă, dar pe un poet dexter nevoie mare ca tine e gravisim...!și-apoi ce să-ți zic? dacă preiau voleul că îl translatezi ușor și pe vasile munteanu, iar sari ca ars!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 20:18:48               gheorghiţă, văz că taci ca mortu-n păpuşoi...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 20:14:52               typo: urbea ta rurală   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 20:13:22               n-am consumat nimic de doo zile şi mai bine, rapsodell! la oraş e mai greu, deh, cu alambicu, nu mă compar eu cu matale, unde circuitul glie-arbore-fruct-distilat-maţ-glie nu e-ntrerupt de fărădelegile fiscului. mai funcţionează-n urbea ta natală alcoolicii ăia anonimi? nu. păi vezi?   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 20:11:48               err (serviciu gratuit): "gheorghiţă (virgulă) mamă! vezi că şef'tu (virgulă) rapsodel (virgulă) te contrazise vehement (virgulă) în ce-l priveşte pe vasile munteanu! o laşi aşa? fie n-ai ambâţ, fie argumente, fie oo suficiente... eu cred că n-ai suficient la bord, la ora asta, scripcar răDulea!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-21 20:02:17               la priceperea ta, răDuleo, scripcare, ce altceva poţi să apreciezi? palinca dă trivale şi versurili tale. palinca se fabrică uşor: un coş de prune, un cazan dă aramă, un braţ dă vreascuri, şi un gîtlej vioi! mai greu e cu partea cealaltă. la amorul care te-a cuprins de vasile, nu poţi evita situaţia neplăcută de a rămîne greu cu onorabilu geniu al literaturii de pripas şi de a făta, apoi, un pui de poezică, marca munteanu. de fapt, asta naşti mereu, şi, după ce arunci plodul, odată cu apa din copaie, iarăşi şi iarăşi rămîi cu burta la gură, prin telepatie obstetrică. da' pe iubitul şiekspir de ce l-ai părăsit? nu eşti brun? eu aş zice că, dimpotrivă, baţi uşor spre tuciuriu. ps: ţi-am demonstrat că parascovenii ca ale tale pot face cam zece pe minut. ca ale iubitului tău, vasile, cam fro doozeci! bucură-te, eşti mai greu de imitat. lucrătura la strung e de vină!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-21 20:00:03               Nu mai insistaţi. Ne-aţi lămurit. Sunteţi departe de poezie. Extrem de departe! Dar este dreptul domniei voastre să exersaţi. Poate se prinde ceva!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-21 19:54:17               gheorghiţă mamă! vezi că şef'tu rapsodel te contrazise vehement în ce-l priveşte pe vasile munteanu! o laşi aşa? fie n-ai ambâţ, fie argumente, fie oo suficiente...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 19:53:44               scuze>reformulez:prea e încărcat sireacu arbore sefirot de sensuri profunde și fundulițe caraghioase, înă și eu poci încropi o parodică în exact 8 minute.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 19:37:21               dar pomul ba...e prea ]ncrc[t sireacu arbore sefirot de sensuri! p]n[ ;i eu poci scrie o parodic[ ce-mi lu, parol, exact 8 minute> Boxează-n grind vestale de părelnic maternă e ninsoarea de brichete benign se zbate irisu-n cristelnic și soarele-ntr-o umbră de crochete coșmar ucis de litere cu branțuri ce țipă-ntr-una neteda plachie negociază crapii rînd la danțuri și melcii cochilii pe veresie trecut prin saramuri cu prelungire o caracudă urcă-ncetișor pe șine vexat de usturoiul din tingire se-mpute undelemnul din turbine și-un cuc tenor tușează infinitul prin lifturi de fibroasă irosire escamotînd în cange definitul se bat momîi pe linia sosire   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 19:35:57               Corect. O clipă am avut senzaţia că aveţi ceva de-a face cu poemul. Bine că mi-aţi atras atenţia. Corect. Nu aveţi nimic de-a face!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-21 19:11:05               doamnă, unde-am zis eu ceva de poem? care poem? eu vorbeam de Dobrin. vreţi o parodie? rapsodel, nu fi trist, eşti departe de vasile.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 19:06:19               QED! Gh. Recheşan, poemul rezistă! Radu Stefanescu, poemul rezistă! Amelia Cojocaru, poemul rezistă! ioan peia, poemul rezistă! Cine mai încearcă?   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-07-21 18:52:16               subscriu fără rezerve la ideea că poezica analizată de către eterna doamnă criticist-hermeneută este un fel de salată de orşav, în suc propriu. iar scărmănarea ei, la dăracul retoricii elenştefăniene, o hazlie sîrbă în căruţă, cu dexul în paporniţă. mai mult nici că merită oboseala de a spune. dar, pardon! nici cu teribila, greua, incomensurabila pierdere, numită munteanu şi vasile, nu mi-e ruşine. dacă veniţi să-mi spuneţi că poezia dată ca exemplu este demnă de a purta demnitatea de par-egzamplu, atunci sunt gata să mor de rîs. în stilul ăsta faifuzit se pot compune hectare, hectolitri, hecatombe de poezele. poftim?... „sau dați-mi vânt printre liane această țară merge-n mâini într-o dresură de banane” „dresură de banane”?!!... mă laşi, neică? pe cine crezi că duci cu zaharoza, dextroza şi maltoza? de ce nu: dresură de purici?!! sau de bibilici?!!... şi de ce doreşte poetele a i se da „vînt printre liane?”... o fi, cumva, tarzan în variantă post/modernist ecologică? dar poate e greşită un pic ortografia şi, în fapt, poetele doreşte să... dea „vînt printre liane”, dîn cauză dă deranjamente entero/prozodice? „un cimitir de literați rânjesc de pe coperta patru isbn de teroriști sau eu sunt mort și latru latru” măi, să fie! ce adînc, ce adînc spus!... da’ dă ce ar fi cimitiru ăla localizat fix pă pix şi taman pă coperta patru? şi de ce să grămădiră, în el, literaturimea? de kiki-de miki, pe prag la ţaţiki, îţi vine să spui! o părea teribilissimă i-de-e-a, da’ e moartă-n păpuşoi, dinainte de-a se naştere! altfel spus, e un fel de avorton expresiv, de sorginte dadaistă! „isbn de terorişti”!... ai nu mă-nnebuni, sorrro! şi pe cine terorizează isebeniştii ăia, cu ale lor creaţiuni manelistice, dacă ne e permis a afla? pe poeţii de marcă, a la munteanu – floarea poezimii universale? zo? păi, dacă e dus de pe lume şi, culmea! mai şi latră, e explicabil: în chip dă stafie, protestează în contra prostului-gust şi făcăturii literaturnice. mare po-et, mare caracter, poci pentru ca să spui! //nu mă mai omor să continuu (i) cu flecărelile savante ale onorabilului poete, căci aş zgîria vopseaua admiraţiunii de pe capota marelui priceput şi, ăv cors, confecţionist de versuri oable, numit dulea. (sper că nu e un motiv de cenzură! observaţi că ale mele consideraţiuni s-au limitat doar la textul prezentat în pagină de către gheorghe (de ce, gheorghe?!!!) şi aureolat de către renumitul dulea – epigonul extaziat al fantasmaticului autore, munteanu şi vasile.//   Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-21 18:17:45               er farafastîcuri demodate   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 17:21:31               PS eu n-aș merge atît de departe cu intransigența ”adepți înrăiți ai versului alb, snobii, postmoderniștii vor strîmba din nas, etc.” nu de alta dar cel care nu distinge ditamai bîrna din ochiul eliptic al analizei nu e în măsură să acuze biata pupilă de cititor de acapararea unui firicel de păioasă. spre lămurire, mă citez, cu suficientă modestie: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=44976   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 17:20:42               emfaza didacticistă, stimabilă doamnă, ba chiar agresivă ”Pentru critică nu sunteţi eligibil într-o astfel de discuţie. Vă depăşeşte iar eu nu am nici timpul nici disponibilitatea să vă învăţ abc-ul percepţiei unui text”! mă scîrbește...în niciun caz, tehnica percepției mele nu trece prin curbe hermeneutic-mnenotehnice, ci prin lecturi de gen. de preferat texte lirice ulterior redactate perioadei clasicismului înghețat. vreți o analiză a textului ”iluziilor înlănțuite”? ar fi inutil, textul vb de la sine, așa cum am spus:nimic inedit, o droaie de epitete uzate, o viziune anacronic-naivă asupra poeziei de gen, o prețiozitate desuetă, ”farastîcuri” deodate cum ae spune marele inamic Peia, pe care-l gratulați mereu cu titlul de promotor al criticismului impresionist.da, impresia făcută de acest text, în pofida eforturilor dumneavoastră de a-i lustrui epiderma zbîrcită, e una banală.o poetizare sterilă, fără originalitate.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 17:16:47               Am precizat în mai multe rânduri: poate să fie şi laureat Nobel pentru literatură, dacă scrie obscenităţi, aici nu publică. Link-ul pe care vi l-am dat nu a fost pentru a aduce ori pentru a alunga pe cineva de pe site. Sec, a fost dat pentru a vă demonstra că nu am parti pris-uri ori că vreau să discriminez pe cineva. Dacă nu aţi înţeles aasta, mai mult nu am a spune. În rest, până nu veniţi cu demonstraţii, cu argumente ori analize serioase, rămâne cum am spus: este vorba de gusturi care trebuie respectate ca atare. Pentru critică nu sunteţi eligibil într-o astfel de discuţie. Vă depăşeşte iar eu nu am nici timpul nici disponibilitatea să vă învăţ abc-ul percepţiei unui text. Şi nu numai pe dumneavoastră. Să auzim de bine!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-21 16:01:33               de ce nu? am fi pierdut oricum în faţa Braziliei, dar la un scor mai mare, deci mai apropiat de adevăr, şi cu siguranţă într-un mod mult mai frumos.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 15:19:34               Mexic 70. Oare Dobrin trebuia lasat sa joace?   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2013-07-21 15:06:40               mi-e, dna Ștefan, că un singur articolaș(observ că a apărut prin 2007 cînd nu eram încă user europeic) nu îl vor readuce pe poetul Vasile Munteanu înapoi pe europeea.de altfel, cum bine știm, el își vede de treabă prin alte cotloane liternautice, unde rigorile exprimării corecte civic-comportamental(*un eufeminsm, e vorba de exagerata pudoare ecoliterară))îs ceva mai laxe!rămîn la opinia că evidențierea unui text desuet ca aceste ”iluzii înlănțuite” nu ține de gustul personal, ci de promovarea unor producții reprezentative pt instalarea unei aura mediocritas, aia visată și de ”marmitagiul-șef” pușcă pt destinul saitului condus de onorabilul domn Cristescu și pt selecția antologiei mult amînate.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 14:49:36               "Vasile Munteanu, un ex europeic pe nedrept marginalizat din pricina unor chichițe de ordin ecoliterar" (Gh.Rechesan) iată singurul lucru înţelept rostit de tine, gheorghiţă, de prin 2010 încoace. d-na Ştefan, subscriu. sacrificarea lui lui VM în numele principiilor a fost una din cele mai mari pierderi ale saitului, dacă nu cea mai mare. VM a fost un poet pur sânge, iar europeea oricum n-a ajuns o şcoală de bună maniere şi nici mânăstire de maici.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 14:08:00               Pentru că din subtextul însemnării domniei voastre pare a rezulta un uşor reproş cu privire la discriminarea poetului VM vă ofer un link. Sper, suficient să vă convingă de contrariu. http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=44241 PS. Opiniile domniei voastre trebuie luate ca atare. Adică gusturi ale domniei voastre. Care trebuie respectate şi atât.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-21 12:48:20               PS în contrapartidă v-aș sugera să analizați un poem al lui Vasile Munteanu, un ex europeic pe nedrept marginalizat din pricina unor chichițe de ordin ecoliterar(mi-am permis să ecocenzurez partea anatomică incriminatoare din text) game-ul & punkoeții („dați-mi un trup, voi, munților”) sau dați-mi vânt printre liane această țară merge-n mâini într-o dresură de banane un cimitir de literați rânjesc de pe coperta patru isbn de teroriști sau eu sunt mort și latru latru către o lună pe sub care poeții lumii sunt borhot pe masa cărora – pilit – cădea-va dumnezeu în bot detest sutana și mi-e scârbă de curvele de sub halat ce își iubesc enoriașii cu dracul tăinuit sub pat nu port nici aur nici mătase nu port nici zeghe și nici frac atârn chitara-n ștremeleagul ce o să vă străpungă-n cap - o, doamne, creier cu sămânță! și veți trăi la suprapreț în racordajul de rachetă când unul șmecher strigă: - neț! apoi și tu și mă-ta tac-tu îl veți pândi când intră-n scară – pe orice înger fără lift un șpiț în...(boașe)îl doboară   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 11:27:09               scuze, stimată critică, dar textul* mi s-a părut plicticos(ca de altfel orice încercare de a explica, releva, reliefa o încercare lirică) din păcate,pt autorul M.V., și textul ** recuperat(de unde?)mi se pare, tot așa. în opinia mea, ”visul linșat de aripi”, ”trecutul prin vămi de carne și sînge” ”zborul afon” ”bocetul sferic” sunt poetizări seci, lipsite de substanță, emfatice ba chiar ușor ridicole pe-alocuri.nemaivorbind de faptul că excesul de epitete îmi dă, nu senzația unor iluzii înlănțuite(de ce înlănțuite și nu slobozite, că poetul sloboade la imagini de te-apucă stenahoria)ci a unor mimări vag ilogice, locvace, dar sterile. ”poem inedit” conchideți dumneavoastră...mie mi se pare desuet și trudnic ciocănit, cu rima potrivită pe ilău, ca-n vremea lui Bolintineanu.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 11:07:05	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE