|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Vladimir Negru |
|
|
ce fãpturã bizarã
îºi cautã gleznele
pe jumãtatea rostitã
a numelui meu
cu gesturi mecanice
mimând vindecarea
autodevorându-se în cuºcã
ochii - lustruitã imagine a unui revolver
ce scuipã cu plumbi o pãpuºã decapitatã
îºi târãºte privirea
peste limbile de fier
ale gratiilor se oferã uitãrii
în cimitirul nopþilor mele
precum un elefant de luptã
otrãvit de-o durere neînþeleasã
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Narcisa, Bianca multumesc de feed-back. Interesant si diferit e modul in care priviti acest text. |
|
|
|
Postat
de catre
Vladimir Negru la data de
2006-03-01 07:34:11 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Raman obsedata de chestia asta cu "jumatatea rostita a numelui meu". Fascinant spus, si o intrare abrupta in atmosfera. Interesant mod de a privi incercarile sinelui de a se dezvraji, Vladimir. teribila ar fi astfel concluzia, si ma bucur ca ai lasat (inca) deschise toate caile. |
|
|
|
Postat
de catre
Bianca Goean la data de
2006-02-15 22:01:50 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
O poezie puternica. Daca esti doar observator, atunci esti unul al naiba de bun :). Nu am avut o imagine prea clara alaturand si versul trei din strofa a doua, insa sunt convinsa ca imi scapa mie ceva. Mai caut :). Ultima strofa este deosebita, cu un impact puternic pentru cititor. As fi recunoscut-o si fara semnatura.
P.S. Cam dese ,,intamplarile" tale, Vladimir...ai grija, nu le privi separat!:)
O poezie-catusa. Cel putin pentru mine.
|
|
|
|
Postat
de catre
Marta Cremeny la data de
2006-02-15 14:52:06 |
|
|