PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
poetul a adormit / in fotoliu / gandindu-se ca / intr-o anume ora Text postat de Liviu Mataoanu *cititorii sunt rugaţi să completeze spaţiile libere dupa pohta inimii **eu am făcut-o deja *1.(poate că acum / plânge). în fiecare noapte ceea ce este în jur se schimbă / imaginile fixate pe retină / lunecătoare / în mişcarea rapidă a ochiului se desprind / rând pe rând / de pe obiecte lăsându-le albe si moi iar eu / atingându-le / le simt porii imenşi în care se ascund ochi minusculi / şi mă aşez aproape şi le ascult tăcerea / le ascult până când ea îşi mişcă braţul şi îşi întoarce capul să mă privească până când lumina aşezată deasupra piere şi lasă urmele tăcerii înseşi în întuneric.     ______________     ___________________________     ________________ / ______     __________________.     ____     _____________ / ________     ________________________________     _____________ / ____________     _____________     _________________ / _______     ______________ / ________________     _______________ :     _______.     ________________     _________________     __________ / __________     _______________________ . în fiecare noapte / în fiecare noapte ceea ce este în jur / se schimbă şi se arată altfel / şi eu îmi schimb hainele / şi locul şi obiectele / şi eu îmi schimb sentimentele şi le trec în sentimente de noapte / asemenea celorlalte / dar mult mai albe; ea se întoarce şi mă priveşte / îşi mişcă braţul şi se întoarce şi mă priveşte prin somn / prin aerul camerei / şi poate că acum ea plânge şi nici nu ştie că plânge / şi poate că acum ea / simte cum imaginile fixate pe retină / lunecătoarele imagini / se curg de pe obiecte şi se îndepărtează lăsându-şi urmele în întunericul nopţii. (acolo / în inima nopţii / un om îşi priveşte trupul până jos / deschide o usă / şi dispare dincolo de ea). în mijlocul unui sentiment de noapte / strălucitor sentiment de noapte / te alungeşti şi te apleci şi te arcuieşti / căutând un semn care să îţi preschimbe înfăţişarea / care să te piardă pentru o clipă într-o umbră în care să simţi chiar tu o moarte lichidă / în care să înoţi către ţărm obosind / în care să îţi simţi braţele golite de sens; o moarte în care tu / oh! să îţi aminteşti chipul ei şi sa nu poţi să îl desprinzi şi să îl îndepărtezi de propria lui imagine / în care tu / oh! să nu poţi să îl aşezi într-o altă imagine alături de un nume pe care să îl strigi şi să îl auzi.     ____________________________     ___________________.     __________ (______________ –     ____________) / _____________     __________________     ________________________     ______________ .     __________________________     _______________     _______________/ __________     ___________/ __________     ___________ .     _________________________     _________________________     _________ / _________ / ________ . deseori te întrebi dacă tu / noaptea / simţi cum întunericul pătrunde obiectele camerei în care dormi / deseori te întrebi dacă tu auzi noaptea cum se clatină obiectele / cum rămân grele şi fixe în lăuntrul lor nemişcat / te întrebi / şi nu poţi să îţi răspunzi singur pentru că tu nici nu ştii ce auzi / şi nu poţi să îţi răspunzi singur pentru că nu ştii dacă ea doarme sau dacă într-adevăr te priveşte prin somn / prin aerul camerei. poate că acum ea plânge şi nici nu ştie că plânge / şi vrei şi tu să plângi / dar nu poţi / nu poţi să plângi / tu nu poţi să plângi pentru că lacrimile tale o trezesc pe ea / şi tu nu ştii dacă ea doarme şi îşi întinde braţul /dacă doarme şi îşi întoarce capul să te privească.     ___________ / __________________     ____________________ / _________     __________________     __________ :     _________________/ ____________     _______________________________     _________ / ah!     _____________/ _______     ____________ / ___________     __________     ___________ / _________     ___________     __________ / _________? din mijlocul unui sentiment de noapte / prin care tu îţi verşi tristeţea / prin care ea îşi varsă melancolia / oh! / din mijlocul unui sentiment de noapte moartea ţi se pare mai tristă decât tine mai melancolică decât ea / moartea ţi se pare că a cuprins obiectele / că le-a sorbit sângele şi au devenit palide / oh! mâine obiectele vor fi reci / în timp ce tu vei fi uitat între ele în timp ce tu / oh tu! / îţi vei trăi propria viaţă încercând să plângi / în timp ce tu / oh tu! / îţi vei trăi propria moarte obosit / cu braţele golite de sens. 2. (în cameră / aer şi fum / tu ... / gândeşti că). dacă deschizi fereastra din faţa ta / lumina îngălbeneşte chipul de pe hârtie / totul devine lucios şi josul obiectelor se usucă braţul tău luminat dintr-o dată sperie:     ______________________________     ______________________ / _____     ___________ capul / lent / ritmic     _____________________________ ;     _________________________________     __________________________     _________ . deci / dacă se întâmplă să deschizi fereastra / lumina estompată în geam se revarsă pe tine / pe piept / pe păr / pe faţă şi atunci ochiul tău se închide brusc / aşa cum ea a închis uşa albă / şi tu ai tresărit:     ____________________________     _________________________;     ________________________________     _____________________________________     ______ sine / şi tu / _________________     _________ / atent.     pasărea / _______________     ____________________________/ ca     _________________________ ;     ______________/ ________________     ___________________ / __________     ____________ / ______________ .     _____________     __________________________ - tu     _________ strigi: ''pasăre!''     ______________ / _________     _____________ : "aaaiiiiii!''     ________/ ________ / ___________ . iată ce ţi se întâmplă dacă deschizi fereastra / şi ochiul / brusc ţi se închide: îţi imaginezi că eşti singur / şi te gândeşti că în această singurătate nu poate să fie decât o linişte perpetuă / ca în inima nopţii / când un om îşi priveşte trupul de sus până jos / şi chiar atunci ceea ce este înjur se schimbă imaginile fixate pe retină / lunecătoare / se desprind de pe obiecte în mişcarea rapidă a ochiului / de pe obiectele albe cu pori imenşi / oh! am mai simţit o dată acest lucru / şi obiectele erau grele şi fixe în lăuntrul lor nemişcat; parcă pusesem un nume acestui obiect din metal alb / atunci când îmi spălam mâinile parcă de atunci / cu numele lui îl strigam / şi se albea treptat din ce în ce mai mult alb / de metal / un alb un alb un alb deplin.     ____________________     ___________________________     _________________ / ________     _____________ ; ___________ ;     ___________/ __________ / __________     _______________ / _____________     ________.     _________________ / __     _______________.     ________ / _________ / ____________     _____________     p_______________ / __     ___________. (poemul se naşte greu / cu dureri pierdute în apă / albe pentru că poetul a adormit / în fotoliu / gândindu-se că într-o anume oră / în noaptea aceasta / o uşă se va deschide şi atunci tu ..................... / ..................... şi îmbrăcată în violet/ vei ..........................). 3. (apoi mai spui / la sfârşit / că e noapte). aceste versuri:     o lumină ____________ / __ _____     __________ / __ ________ m-am despărţit     ____________ în umbra __________     _____________________ / ______     ___________________. au făcut ca toate lucrurile din cameră să-mi arate că nu este aici / că ea şi-a lăsat absenţa între Iucruri; un loc gol în stânga ferestrei poate fi acoperit / pe jumătate / de un ficus cu ceară transparentă pe frunze aşa cum / pleoapa mea / este transparentă noaptea când tot negrul din cameră se depune înlăuntrul său. oraşul gol tremură de frig / o răceală de aer inundă străzile pentru că la marginea lui a murit cineva / şi poate că din cauza asta s-a făcut toamnă mult mai devreme / poate că din cauza asta nu se mai termină noaptea şi-o tăcere desăvârşită acoperă ora când nu îmi mai găsesc somnul / când nu mai găsesc acele cuvinte cu care să spun că această cameră trebuie aerisită / împrospătată seara / pentru că în fiecare noapte / ceea ce este în jur se schimbă şi arată altfel. şi eu mă schimb şi arăt altfel.     (______________________________     _________ / __________:     ____________________ / __________     _______________ / ___________     ______ / ________________________     ________________________________     ________________________.     __________________/ ____________     ____________________________;     ____________ / _________________     ____________.). şi toate acestea pentru că un gând ascunde în el un alt gând pe care nu îl poţi cuprinde cu gândul / pentru că el / ascunde în lăuntru un alt gând / poate albicios şi poate fără margine aşa cum / o moarte / este cuprinsă la rândul ei / de o alta care ... **poetul a adormit / _________ / ____________ că într-o anume oră 1.(poate că acum / plânge). în fiecare noapte ceea ce este în jur se schimbă / imaginile fixate pe retină / lunecătoare / în mişcarea rapidă a ochiului se desprind / rând pe rând / de pe obiecte lăsându-le albe si moi iar eu / atingându-le / le simt porii imenşi în care se ascund ochi minusculi / şi mă aşez aproape şi le ascult tăcerea / le ascult până când ea îşi mişcă braţul şi îşi întoarce capul să mă privească până când lumina aşezată deasupra piere şi lasă urmele tăcerii înseşi în întuneric.     ştia şi el că ziua     nu poţi să te gândeşti la nimic     atât de profund / încât     să fii fericit o secundă.     ştia     că frigul din oase / acel frig     ce se răspândeşte lent prin cameră     nu este altceva / decât     un simplu gând     despre o întâlnire trecută / o întâlnire     în care ea a spus / mişcându-şi braţele     un singur cuvânt:     noapte.     e rece afară     trebuie să mai închid     fereastra / altfel     se schimbă aerul încăperii. în fiecare noapte / în fiecare noapte ceea ce este în jur / se schimbă şi se arată altfel / şi eu îmi schimb hainele / şi locul şi obiectele / şi eu îmi schimb sentimentele şi le trec în sentimente de noapte / asemenea celorlalte / dar mult mai albe; ea se întoarce şi mă priveşte / îşi mişcă braţul şi se întoarce şi mă priveşte prin somn / prin aerul camerei / şi poate că acum ea plânge şi nici nu ştie că plânge / şi poate că acum ea / simte cum imaginile fixate pe retină / lunecătoarele imagini / se curg de pe obiecte şi se îndepărtează lăsându-şi urmele în întunericul nopţii. (acolo / în inima nopţii / un om îşi priveşte trupul până jos / deschide o usă / şi dispare dincolo de ea). în mijlocul unui sentiment de noapte / strălucitor sentiment de noapte / te alungeşti şi te apleci şi te arcuieşti / căutând un semn care să îţi preschimbe înfăţişarea / care să te piardă pentru o clipă într-o umbră în care să simţi chiar tu o moarte lichidă / în care să înoţi către ţărm obosind / în care să îţi simţi braţele golite de sens; o moarte în care tu / oh! să îţi aminteşti chipul ei şi sa nu poţi să îl desprinzi şi să îl îndepărtezi de propria lui imagine / în care tu / oh! să nu poţi să îl aşezi într-o altă imagine alături de un nume pe care să îl strigi şi să îl auzi.     mi-a spus într-o seară/liniştită seară     că ceva s-a schimbat.     imaginea (iată ce întâmplare –     ea însaşi trecută) / îmi aminteşte     neînchipuit de uşor     de leagănul în care stăteam     cănd eram copil.     seara venea cu o teribilă tristeţe     priveam pe geam     şi îmi părea straniu / aproape ireal     când o mână / nevăzută     îl plimba.     noaptea aceea a schimbat     faţa lucrurilor / noaptea aceea     a luat / lucrurilor / luciul. deseori te întrebi dacă tu / noaptea / simţi cum întunericul pătrunde obiectele camerei în care dormi / deseori te întrebi dacă tu auzi noaptea cum se clatină obiectele / cum rămân grele şi fixe în lăuntrul lor nemişcat / te întrebi / şi nu poţi să îţi răspunzi singur pentru că tu nici nu ştii ce auzi / şi nu poţi să îţi răspunzi singur pentru că nu ştii dacă ea doarme sau dacă într-adevăr te priveşte prin somn / prin aerul camerei. poate că acum ea plânge şi nici nu ştie că plânge / şi vrei şi tu să plângi / dar nu poţi / nu poţi să plângi / tu nu poţi să plângi pentru că lacrimile tale o trezesc pe ea / şi tu nu ştii dacă ea doarme şi îşi întinde braţul /dacă doarme şi îşi întoarce capul să te privească.     iată că acum / vechea imagine     despre toate aceste lucruri / şi despre     o tăcere anume împlinită     este alta:     pe marginea ferestrei / nu mai apare     pasărea pe care o hrăneam zilnic     şi mă gândesc / ah!     pe unde o fi rătăcind / pe unde     pe unde o fi zburând / pe unde     cine anume     o mai hrăneşte / cine anume     cine anume     îi mai vorbeşte / cine anume? din mijlocul unui sentiment de noapte / prin care tu îţi verşi tristeţea / prin care ea îşi varsă melancolia / oh! / din mijlocul unui sentiment de noapte moartea ţi se pare mai tristă decât tine mai melancolică decât ea / moartea ţi se pare că a cuprins obiectele / că le-a sorbit sângele şi au devenit palide / oh! mâine obiectele vor fi reci / în timp ce tu vei fi uitat între ele în timp ce tu / oh tu! / îţi vei trăi propria viaţă încercând să plângi / în timp ce tu / oh tu! / îţi vei trăi propria moarte obosit / cu braţele golite de sens. 2. (în cameră / aer şi fum / tu ... / gândeşti că). dacă deschizi fereastra din faţa ta / lumina îngălbeneşte chipul de pe hârtie / totul devine lucios şi josul obiectelor se usucă braţul tău luminat dintr-o dată sperie:     el s-a aplecat dincolo de fereastră     şi a văzut-o cum se apropie / cum     îşi îndreaptă capul / lent / ritmic     atunci când pe deasupra o pasăre trece;     nu a mai închis fereastra în ziua aceea     a aşteptat să se înnopteze     şi a plecat. deci / dacă se întâmplă să deschizi fereastra / lumina estompată în geam se revarsă pe tine / pe piept / pe păr / pe faţă şi atunci ochiul tău se închide brusc / aşa cum ea a închis uşa albă / şi tu ai tresărit:     de data aceasta eu voi fi cea care     îţi va spune cum zboară o pasăre;     eu îţi voi spune cum îşi desface aripile     cum îşi aşează picioarele şi ghearele     sub sine / şi tu / tu vei asculta atent     ce-ţi voi spune / atent.     pasărea / simte în ea o moarte     ca un curent de aer plin de praf / ca     un val de aer foarte cald;     propria ei imagine / propria ei imagine     nu şi-o poate îndepărta / nu şi-o poate     desprinde / pentru a-şi aminti chipul.     ea nu are nume     nu are ce nume să îşi amintească - tu     poţi să o strigi: ''pasăre!''     şi nu îţi răspunde / tu poţi     să o strigi cu un sunet: "aaaiiiiii!''     şi atunci / se sperie / şi se înalţă. iată ce ţi se întâmplă dacă deschizi fereastra / şi ochiul / brusc ţi se închide: îţi imaginezi că eşti singur / şi te gândeşti că în această singurătate nu poate să fie decât o linişte perpetuă / ca în inima nopţii / când un om îşi priveşte trupul de sus până jos / şi chiar atunci ceea ce este înjur se schimbă imaginile fixate pe retină / lunecătoare / se desprind de pe obiecte în mişcarea rapidă a ochiului / de pe obiectele albe cu pori imenşi / oh! am mai simţit o dată acest lucru / şi obiectele erau grele şi fixe în lăuntrul lor nemişcat; parcă pusesem un nume acestui obiect din metal alb / atunci când îmi spălam mâinile parcă de atunci / cu numele lui îl strigam / şi se albea treptat din ce în ce mai mult alb / de metal / un alb un alb un alb deplin.     din mijlocul unui sentiment     privirea ta caută obiecte cunoscute     obiecte reci şi cunoscute / cu numele     lor reci şi cunoscute; şi moartea lor;     atunci moartea ta / imediat / ţi se pare     mai tristă decât tine / mai melancolică     decât ea.     poate că acum ea plânge / şi     nici nu ştie că plânge.     poate că tu / acum / încerci să plângi     şi nu poţi să plângi     pentru că tu îti răspunzi singur / şi     nici nu ştii ce auzi. (poemul se naşte greu / cu dureri pierdute în apă / albe pentru că poetul a adormit / în fotoliu / gândindu-se că într-o anume oră / în noaptea aceasta / o uşă se va deschide şi atunci tu ..................... / ..................... şi îmbrăcată în violet/ vei ..........................). 3. (apoi mai spui / la sfârşit / că e noapte). aceste versuri:     o lumină s-a lăsat de acolo / să cadă     grea peste ape / şi atunci m-am despărţit     în trup şi în umbra trupului     ca o eşarfă de aceeaşi culoare / tăiată     de linii albe şi lungi. au făcut ca toate lucrurile din cameră să-mi arate că nu este aici / că ea şi-a lăsat absenţa între Iucruri; un loc gol în stânga ferestrei poate fi acoperit / pe jumătate / de un ficus cu ceară transparentă pe frunze aşa cum / pleoapa mea / este transparentă noaptea când tot negrul din cameră se depune înlăuntrul său. oraşul gol tremură de frig / o răceală de aer inundă străzile pentru că la marginea lui a murit cineva / şi poate că din cauza asta s-a făcut toamnă mult mai devreme / poate că din cauza asta nu se mai termină noaptea şi-o tăcere desăvârşită acoperă ora când nu îmi mai găsesc somnul / când nu mai găsesc acele cuvinte cu care să spun că această cameră trebuie aerisită / împrospătată seara / pentru că în fiecare noapte / ceea ce este în jur se schimbă şi arată altfel. şi eu mă schimb şi arăt altfel.     (acest poem este în locul unui nume     pe care să îl strigi / şi să îl auzi:     se făcuse destul de târziu / era deja noapte     când singurul meu gând / se despărţea     lent / de imaginea de la sticla ferestrei     unde privirea căzuse pe un abur incolor     care mă separă de lacrima femeii.     se făcuse destul de târziu / nu adormisem     pentru că aerul camerei plimba un vag parfum;     nu adormisem / pentru că nici visul     nu venise încă.). şi toate acestea pentru că un gând ascunde în el un alt gând pe care nu îl poţi cuprinde cu gândul / pentru că el / ascunde în lăuntru un alt gând / poate albicios şi poate fără margine aşa cum / o moarte / este cuprinsă la rândul ei / de o alta care ... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   *respectati instructiunile **asa vor disparea fragmentele dezonorante (difuze? invis?) ***am impacat si capra (_______), si varza (  - codul asta nu l-am stiut sau l-am uitat, nu m-am mai uitat de mult pe make html). eu zic ca e un experiment fain, nu vreau sa jignesc pe mineni, chiar as pune botu' (cum zice dan lungu) la o carte, dar sunt prea tari '80-istii. ei?   Postat de catre Liviu Mataoanu la data de 2013-05-09 15:06:46               domnilor Sorescu şi Mataoanu, există mai multe posibilităţi HTML de formatare a textului, dar cea mai simplă este utilizarea codului &nbsp în locul acelor dizgraţioase underline-uri. Pur şi simplu, scrieţi: &nbsp&nbsp&nbsp&nbsp în loc de ____   Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-05-09 11:16:36               Este o încercare de a complini posibilitățile tehnice ale siteului. Asta întrucât pe Liviu îl interesează și expunerea grafică, capitol la care site-ul este deficient. Și a găsit această soluție, pe care nici eu nu o găsesc prea inspirată. Da' prea te ultragiezi repede, Solitaire, și te doare la limba română din te miri ce. Iar poetul, ce să facă și el? Adoarme în fotoliu în timp ce... visează. Deh, ca toți oamenii. Poate mai abitir ăi de sunt visători. Când și când câte un țăran trece pe lângă el, se scarpină la scăfârlie și se minunează de alcătuirea fotelului. Zice: "Ăsta ce-o mai fi, Doamne? Așa ceva nu s-a pomenitără.". Respectând cu sfințenie obiceiurile și semnele de punctuație.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-05-09 10:35:56               In primul rand poetul atunci cand doarme devine un om ca toti oamenii. Doarme. In al doilea rand, acel joc de linii ca si semne de puntuatie de intrerupere sau de inversiune al gandului, ma rog o intentie a autorului de a atrage atentia, sunt catastrofale- unde s-au mai vazut cratime atat de lungi sau spatiu inainte si dupa un semn de punctuatie sau ./. sau dupa punct se incepe cu litera mica. Mie, personal, imi pare o luare peste picior a limbii romane.   Postat de catre . solitaire la data de 2013-05-09 01:23:55               Banalitate? Nu cred că este cel mai potrivit termen cu care putem opera în acest caz. A extrage bucăți dintr-un text și a-l cataloga rupt de context mi se pare un demers viciat din capul locului. Cred că în maniera asta ați putea da gata in câteva rânduri unele dintre cele mai semnificative poeme ale omenirii. Cu incepere de la Iliada și hăt... până unde veți fi vrând. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, eu nu văd banalirate în fragmentele pe care le-ați citat. Văd ritm , respirație, altitudine. Și, înainte de toate, atmosferă. Totul se derulează ca într-un vis, când ceea ce vezi - imaginile care se desfășoară în fața ochilor tăi- devine imediat memorie, amintire. Fiecare mișcare/gând/imagine este desfăcut(ă) în bucăți/hașuri infinitezimale. Nu, domnule Bordaș, nu cred că ați pus corect problema. Personal, aștept cu nerăbdare urmarea , Liviu se teme de lungimea poemelor dar, credeți-mă, veți avea ce citi. Sigur veți găsi o pădure în spatele copacilor...   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-05-08 20:29:54 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Poate că nu am sesizat că l-ar fi publicat şi Victor Petrini. Dacă aş fi sesizat, s-ar fi schimbat ceva în banalitatea versurilor de mai jos? oraşul gol tremură de frig / o răceală de aer inundă străzile pentru că la marginea lui a murit cineva / şi poate că din cauza asta s-a făcut toamnă mult mai devreme / poate că din cauza asta nu se mai termină noaptea şi-o tăcere desăvârşită acoperă ora când nu îmi mai găsesc somnul / când nu mai găsesc acele cuvinte cu care să spun că această cameră trebuie aerisită / împrospătată seara / pentru că în fiecare noapte / ceea ce este în jur se schimbă şi arată altfel. şi eu mă schimb şi arăt altfel.​​​​​​​​ sau i toate acestea pentru că un gând ascunde în el un alt gând pe care nu îl poţi cuprinde cu gândul / pentru că el / ascunde în lăuntru un alt gând / poate albicios şi poate fără margine aşa cum / o moarte / este cuprinsă la rândul ei / de o alta care...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2013-05-08 18:04:34               Poemul ăsta a fost publicat și de un anume Victor Petrini. Pun pariu că nimeni nu a sesizat/sesizează.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-05-08 00:17:57	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE