|
|
|
|
|
|
|
|
|
Meditație asupra timpului |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
Meditație asupra timpului
A contempla și a medita sînt oarecum sinonime, dar, ca orice sinonime care se respectă, ele nu sînt absolute și interferează doar pe o parte din sensurile lor. Ambele indică o activitate mentală focalizată, îndelungată și profundă.
Contemplarea este îndreptată spre în afară, vizează un lucru sau un eveniment și angajează de obicei văzul, simțul care se pretează cel mai bine la o examinare stăruitoare, multilaterală și polivalentă. Și care, de cele mai multe ori, este însoțită de admirație și emoție.
Meditația este o activitate de sens contrar contemplării, ea este îndreptată spre înăuntru și vizează imagini interiorizate însoțite de un întreg halou conceptual și simbolic, ca și de aura trăirilor pe care acestea le declanșează. Meditația sublimează senzorialul și accentuează cugetarea, reflexia, focalizînd pe conținuturi îmbogățite de travaliul mental.
Într-un haiku avem de a face cu ambele activități sau dispoziții. În mai multe etape, eșalonat sau simultan, cu reveniri și interferări contemplarea lucrurilor, întîmplărilor, scenelor este însoțită de meditația asupra reprezentărilor, conceptelor, trăirilor conexate cu primele. De cele mai multe ori însă, cînd poemul este foarte bun, cele două stări se împletesc într-un proces de visare, de reverie, care topește totul într-o stare de preaplin sufletesc, de revelație existențială, de elevare spirituală. Iată un asemenea poem :
Țurțuri picurând
bătrânul strânge-n palmă
un ceas ruginit
Eduard Țară
Procedînd didactic, tema poemului este meditația asupra timpului. Sigur, nu într-un mod discursiv, sentențios și enunțiativ. Ci primind provocarea celor două imagini la care ne trimit puținele cuvinte ale poemului.
Vedem mai întîi țurțurii picurînd și mîna oarecum crispată a bătrînului. Apoi, simțim prospețimea perpetuă a timpului în picurii aritmici care vestesc schimbări, în țurțurii care se topesc detașat și nu ruginesc niciodată, pentru că ei măsoară doar veșnica reîntoarcere a anotimpurilor. Simțim, în ceasul cuprins în palmă, strîngerea de inimă a bătrînului și timpul care, pentru cel ce trece prin viață, deși egal măsurat de ceasornic, este mereu inegal, cînd dilatîndu-se, cînd prăbușindu-se în stări de colaps.
Două gesturi care ne spun prin modalitatea lor totul. Nonșalanța cu care se desprind și clipocesc picurii contrastează cu spasmul mîinii care ar vrea parcă să rețină clipa sau măcar să întîrzie avansarea ruginii.
Ca în orice haiku bun, declanșarea activităților de explorare pentru a dibui sensurile poemului o realizează abia ultimul vers un ceas ruginit. Neîndoielnic, puteam să stăruim în contemplarea acelui ceas de buzunar, transmis din tată-n fiu, pe care bătrînul, cînd îl mîngîie, cînd își încleștează degetele pe el. Dar, pentru a trece la actul meditativ, ceasul ruginit trebuie resimțit ca o metaforă a vieții trecătoare, gata să-i scape bătrînului din mînă. Ruginit, nu atît pentru că ar fi cu adevărat așa (ceasurile vechi se făceau din materiale inoxidabile ca să reziste secolelor), ci ca să semnifice simbolic perisabilitatea timpului uman. Doar prin această metaforă, acea fisură premeditată în mimetismul imaginii, ni se deschide accesul către orizontul simbolic al poemului.
Care este însă traseul pe care-l urmează cititorul ca să pătrundă înțelesurile poemului și să se bucure de tîlcurile lui? Rătăcirea. Rătăcirea este o căutare răzleață a drumului, a țintei. Rătăcirea înseamnă a ajunge mereu într-un loc în care nu te așteptai să te afli. Rătăcirea, în sensul ei figurat de a colinda cu voluptate un tărîm miraculos, este simbolul unui traseu inițiatic prin care un teritoriu neutru, legat prin rețeaua pașilor celui ce îl străbate, devine ținut.
Taina unui haiku se mărturisește doar celui ce rămîne prizonierul său voluntar și are răbdarea fără de margini a rătăcitorului.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Corneliu Traian Atanasiu, nu-i luati in seama pe cei care tin in strans in palma lichidul seminal. O fac involuntar si lipsit de orice semnificatie cu valoare de simbol.
Va urez toate cele bune si un Paste fericit.
|
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2013-05-05 21:56:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Șefu C.T.A, creația este precum lichidul seminal, depinde cum îl folosești. Este frumos ce spui, dar este neproductiv. Cîndva, mult în timp, unul dintre noi le va avea...fără să fie tributar altor culturi.
Sîntem tineri, domnule! Ca populație. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2013-05-04 22:00:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
A citi un haiku înseamnă a te îmbăta cu golul dintr-un pahar în care n-a fost niciodată samagon.
Figura ține însă doar cîtă vreme activiștii din Internaționala Suferinței nu-l împroașcă și-l îngroapă pe lectorul surd la durerile neamului cu cojile de semințe scuipate de la galerie.
Mulțumesc celor ce s-au rătăcit pe aici fără să tragă-n pianist.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2013-05-04 16:56:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Gaspadin latunski, așa te vreau! Fabuloasă comparația ta:
"(...) a comite un haiku este ca și cum ai bea samagon dintr-un pahar gol.". Mai că-mi vine să fac o încercare....
Ăsta nici nu iese la fiolă.
|
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2013-05-04 13:05:58 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aprind și eu o stea, convins de faptul că a comite un haiku este ca și cum ai bea samagon dintr-un pahar gol. Arigato gozaimashita. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2013-05-04 12:36:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumim pentru această lecție japoneză, domnule Atanasiu. Aprind o stea care să îi lumineze pe cei interesați de arta niponă.
Sărbători fericite!
|
|
|
|
Postat
de catre
disparut de pe net la data de
2013-05-04 12:17:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
... și ne lasă ca să medităm asupra timpului... |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2013-05-04 10:30:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Atanasiu, sunteți un rătăcitor pe cinste. V-aș da liniștit toate cele trei stele, dacă aș putea, dar sper ca asta să se întâmple deja până ies eu din lumea celor drepți.
Că domnul Corbu ne ține aici închiși la bungalău. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2013-05-04 10:29:26 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23952 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|