PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Poemul cel mai lung Text postat de Sorin Durdun Poemul ce mai lung I de aici totul se vede foarte bine trebuie doar să vrei să înţelegi ceva şi cetitorule revelaţia îţi va fi accesibilă va trebui să ai cu tine câteva lucruri- de altfel indispensabile: pachetul de ţigări bricheta ochelarii bunicii şi nu în ultimul rând umbrela când vei simţii că emoţia va ajunge la paroxism o- cetitorule – te sfătuiesc pentru binele tău pentru sănătatea ta morală să faci o pauză de respiraţie pentru a înţelege noul poem Noul poem stau răstignit în fotoliul patriarhal şi-mi imaginez trupul tău în vitrina cofetăriei magnolia printre nişte torturi glazurate, bezele, bomboane fondante şi moluşte ce-şi târăsc bălosul corp pe pielea ta arămie azi cred că am puţin ghinion nu răspunzi la telefon nu apari nici în balcon la uşă nu sună nimeni poate îmi fac probleme degeaba poate cine ştie chiar stai acolo în vitrină printre cele mai apetisante bunătăţi şi moluşte ce-şi târăsc bălosul corp pe pielea ta arămie ……………………………cine ştie şi deodată ninsoarea electrică mi-a pătruns în piele orice atingeam: femei bărbaţi copii se prefăceau în scrum totul era zgură cenuşe aerul se umpluse de diamante iar printre faruri vitrine fotografii pe deasupra oraşului pe bulevarde în parcuri peste turnuri catedrale peste tot ce-a fost se întindea ca o pecingine visul II Peste tot ce-a fost – visul - ca o pecingine o maladie născătoare de monştri de fiinţe bolnave în care dragostea devenea obsesie atunci te-a întâlnit în tricoul tău bleumarin în blugii tăi marca levy strauss am mers la marginea mării vroiai să-mi spui ceva apoi te-ai răzgândit brusc ai aruncat de pe tine tricoul tău bleumarin blugii tăi marca levy strauss ai alergat spre mare erai frumoasă…ţin minte această idee mi-a răscolit adânc creierul te-ai aruncat în valuri te-am urmărit cu privirea până când imaginea ta mi s-a şters de pe retină de atunci nu te-am mai văzut niciodată Noul poem (continuare) ...cine ştie poate din prea multă dragoste să mă fi speriat aşa tare poate dormeai sau poate erai plecată în vizită la o vecină cum de altfel faci de obicei poate aveai altă treabă şi eu... dar hai să lăsăm asta mai bine te rog fă-mi o plăcere puneţi rochia verde cu picăţele şi vino la calipso să fleorpăim o bere adormisem pe plaja fierbinte printre stâncile ieşite jumătate din mare --- deasupra lucrurilor neantul --- Şi deodată am văzut ivindu-se din mare păianjenul era uriaş spinarea i se profila dincolo de stânci vederea lui mi-a dat fiori pr şira spinării se îndrepta spre mine credeam că-mi trăiesc deja ultimele clipe gândeam: oare ultima mea dorinţă care ar fi fost? în acel moment el se opri în dreptul meu îşi mişcă de câteva ori uriaşu-i cap cu imenşii lui ochi şi atunci oh…da – atunci – am văzut în ochii lui tristeţea…marea tristeţe nu ştiu de ce când el s-a pierdut printre stânci mi-am amintit de tine III când el s-a pierdut printre stânci mi-am amintit de tine de zilele când îţi trimeteam scrisori dim muzeul pendulelor aveam atâtea lucruri să-ţi spun încât nu mai pridideam cu scrisul scriam zi şi noapte – noapte şi zi fără oprire nu mai auzeam nici zgomotul impresionantului orologiu aşezat deasupra capului am avut atunci o perioadă destul de bună pot spune: greutatea cernelii pe hârtie mă emoţiona profund şi ideea că prin acele rânduri nesemnificative la urma urmei noi existăm un fel de căutarea căutării mult mai groaznică decât efemera pândă mă făcea să respir literatură viaţă … IV mă făcea să respir……………………………….. literatură viaţă încât credeam realmente că trăiesc un timp de vis ocoleam cel mai nesemnificativ motiv de întristare mă amăgeam cu gândul maestrului din oglindă până când am descoperit mesajul din biblioteca de os pe care ţi-l scriu puţin mai jos: mesajul din biblioteca de os: te voi iubi pân’ la sfârşitul patului atunci an înţeles totul atunci am avut sentimentul inutil al timpului pierdut definitiv pentru todeauna atunci am declarat conştient şi-n toate facultăţile mintale pe propia-mi răspundere ceea ce fac în continuare războiul de o sută de ani din războiul de o sută de ani trăit iremediabil pe propia-mi piele la cea mai înaltă ficţiune am ieşit muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu uuuuuuuuuuuuuuulllllllllllltttttttttttttt mai trist seară de seară obişnuiam să colind atelierele înţesate cu tot felul de hărţi şuruburi compasuri ecrane haine vechi prăfuite tablouri în aripa secretă printre furtunile memoriei………………tu Noul poem (continuare şi final) ai pregătit la repezeală două cafele am discutat până târziu baliverne despre literatură filme femei despre vecinul umflat de la trei am dat telefoane la salvare la poliţie şi la fostul tău şef state cel cu mustăţile perlate ne-am amuzat grozav după care ne-am spălat pe dinţi am stins veioza şi ne-am culcat …………………………………….. aveţi perfectă dreptate aici poema e pe terminate deci punem punct şi-o luăm de la cap …………….. până ce oboseala cafeaua ţigările răbdarea s-au terminat fără un motiv întemeiat etc. etc. etc. etc. etc. etc…………………………. mi-a fost teamă să te întreb cine eşti mi-ai făcut semn să mă aşez în dreptul ferestrei ai zis: fii tu persoana de după amiază stăteai în faţa mea mă priveai cum numai tu ştii să priveşti printre genele-ţi lungi ce pipăiau înserarea iar eu………..oooh…………………iar eu în timp ce priveam pe fereastră peste casa cu retori îţi recitam: poemul care nu poate fi înţeles şi eu am fost în oraşul cu un singur locuitor şi eu am trăit comedia literaturii iar lucrurile pa care le-am văzut negru pe negru în acel loc psihic din imperiul simpatiei m-au făcut să strig: aduceţi verbele eram martorul ocular al acelor poeme aristocrate scrise cu talent la cafeneaua pas-parol vis-à-vis de acele fântâni carteziene de unde vedeam semnele timpului şi eu ca şi ceilalţi de altfel am recitat în gura mare pe străzile oraşului într-un tandem lamentabil poeme de amor şi eu ca şi ceilalţi pornind de la un vers în biblioteca din nord am citit manualul autorului simple exerciţii de transparenţă, teze neterminate dintr-o lume paralelă, vagi cântece de trecut strada din imperiul simpatiei şi eu am stat aproape de ei şi eu am studiat cartea de iarnă şi plini de fericire am strigat lumii cu toţi plamânii sfâşiaţi de durere într-un travesti execrabil, spre auzul lor şi al strămoşilor lor: la noapte va ninge iată-ne în sfîrşit dragă cetitorule din nou faţă în faţă suspectându-ne reciproc între noi liniştea unei trecute zile se transpune cu un vag fior epic în puţinul spaţiu rămas liber dintre cuvinte şi aşa amândoi întrăm privind realitatea în faţă în acest stupid final poematic în ceea ce cu stupoare se cheamă literatura română. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   coane (dacă-mi mai dai voie să-ţi zic aşa), tare frumoase poeme mai scriai cînd erai tînar. oare ceva lucrare proaspătă poţi a ne arăta nouă pentru a o preţui?   Postat de catre Dragos Tudose la data de 2013-05-10 18:15:41               (scuze, am apăsat pe ce nu trebuia)...pentru că stilul l-am mai întîlnit, ceva, ceva îmi spune că și pe autor. Sau așa cred. Bine ai venit, gaspadin Durdun (era să zic Dumdum!). p.s. ultimul rînd putea să lipsească; p.s.2 (chestia cu p.s. 2 am plagiat-o de la maestrul Cioacă, evident!) în curînd o să apară un comentariu care o să-mi contrazică afirmațiile. Fac pariu pe căruciorul meu de piață (ăla cu șenile) că nu știți cum vine vorba despre cine...   Postat de catre latunski criticul la data de 2013-05-04 15:29:20               Interesant acest poem interactiv, cîteva imagini remarcabile, cîteva locuri comune; per ansamblu dă bine la cetitor prin stilul alert și (oarecum) inedit. Zic oarecum, pe   Postat de catre latunski criticul la data de 2013-05-04 14:58:56               ah, și titlul: "Poemul ce mai lung" Bine ați venit, domnule Durdun și Sărbători Fericite!   Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-05-04 12:43:52               Cred că domnul Radu se referea la "poeme atît de lungi" cînd spunea "poeme de genul ăsta". Atît de lungi încît nici autorul nu l-a citit, pentru a corecta cele cîteva typo: vei simţii pr şira an înţeles cenușe (nu cred că există motivație pt această formă arhaică) te-a[m] întâlnit prop[r]ia lucrurile pa care ... plus vreo cîteva diacritice. Eu, unul, l-am citit pînă la capăt, chiar dacă mi-au lipsit cele două ingrediente esențiale: tutunul, cerut expres de autor și talentul critic de a evalua acest poem. Așa că nu pot spune decît că mi-a plăcut.   Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-05-04 12:39:50               păcat că poeme de genul ăsta rămân necitite.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-05-04 09:39:38	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE