PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
scrisoarea VI Text postat de Victor Petrini mai întâi trec peste mine umbrele vânatului,  apoi umbrele vânătorului mă şlefuiesc îmi închipui o poveste perfectă şi uit de toate acestea uit fără nici o greutate uit la repezeală şi imperfect dar mi-e mai uşor aşa decât aş putea să-mi aduc aminte tot îţi scriam mai demult o scrisoare  - cât m-a chinuit scrisoarea aceea - când au început să mă viziteze cu toţii eu plângeam în hohote: valorează oare cuvintele cât feţele lor care  nu se văd? Plângeam în hohote. Atunci o vulpe m-a bătut pe umăr în hărmălaia  din casă şi mi-a spus: "Nu mai plânge, prietene, eu am  ucis mai mult decât tine  am ucis ca să mă hrănesc  nu ca să învăţ ceva din asta  am ucis în grabă fără să mă  întreb ce fac, nu mai plânge. Eu plec acum, dar tu gândeşte-te  la ce ţi-am spus!" Nu m-am gândit mult însă vorbele ei mi-au făcut bine aşa că n-am mai plâns, nu m-a mai vizitat nimeni. Am rămas singur în copacul meu de cristal să privesc luna cum trage  plantele după ea pe firmament. Scriam în continuare era un frig total, absolut scriam, dar nu-mi mai făcea nici o plăcere. Îmi suflam cu disperare în palme, când veni o pasăre înţeleaptă pe o creangă îngheţată şi cugetă: "Mi-am părăsit cuibul plin cu ouă pe frigul ăsta ca să-ţi aduc o veste care tc-ar fi interesat, dar tu ţi-ai neglijat lucrul tremuri şi îți sufli în palme" A plecat şi Pasărea, aruncând peste mine o pătură. Cred c-am dormit puţin, apoi am pornit  prin zăpada spre tine.  Am mers multă vreme mi-era mai bine decât înainte, mă opream  uneori şi încercam să urnesc  totul de unde rămăsese  dar nu era uşor. N-am aşezat pe o bancă  în oraşul meu şi mi-am  închipuit că tata zicea: "Oare  lada asta cu scule mai face două parale? O am de la  bunicul tatălui meu, care o avea de la taică-său, o poveste veche, dar a ruginit tot înăuntru nu ştiu ce să fac!" -N-o arunca, tată, am strigat dă-mi-o, dă-mi mie lada aia nenorocită, poate o folosesc eu la ceva! "Ţi-aş da-o" a zis el "ţi-aş dărui-o ţie, dar mi-a cerut-o şi fratele tău, şi nu ştiu ce să fac. El e mai mare ca tine." - El o aruncă, şi va putrezi pe fundul lacului, am minţit eu, şi el mi-a dat-o mie. Iar eu i-am gătit un miel,  lada de scule însă mi-a folosit: scriam acea scrisoare blestemată pe ea  până când s-a făcut beznă. E lună nouă, mereu e lună nouă.  aici, la lumina stelelor nu se mai  poate scrie nimic stau, îmi închipui povestea perfectă şi umbrele trec, trec peste mine Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Am citit-o din nou și iar mi-a plăcut. Am vrut să știi asta.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-30 13:13:28               Asta e una din cele mai fromoase poezii pe care le-ai scris, Petrini. Sau pe care le-ai postat, că e mai bine spus așa. În orice caz, ascunde mult, mult tragism. "(...) Cred c-am dormit puţin, apoi am pornit  prin zăpada spre tine.  Am mers multă vreme mi-era mai bine decât înainte, mă opream  uneori şi încercam să urnesc  totul de unde rămăsese  dar nu era uşor.". La pariu că vorbești despre o iubire pierdută, nu? Îi scrii ei! și cauți să urnești lucrurile din loc. Încerci s-o aduci pe Matilda! înapoi...   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-30 11:16:02	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE