|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lună plină |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
E noapte și afară bate vântul
Ca un bețiv ce merge-ncrucișat
Spre porți închise, unde și cuvântul
Din fraze fără rost e defrișat.
La intersecții de secunde moarte
O frunză ruginie m-a oprit
Și te răstorn cu grijă pe o parte
Spre jocuri de iubire, ce-ntr-un rit
Dezbracă visele de anateme...
Și mă gândesc la tine, un păcat
Ce vreau să-l săvârșesc chiar de blesteme
Îmi vor dansa prin suflet ne-ncetat.
E noapte și mi-e dor de lună plină,
Simt gust de piersică și mă-nfior,
Te văd în mintea mea... ca o felină
Te-aș savura, iubito, până mor.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|