PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
ziua 21 Text postat de Gheorghe Rechesan În şemineul larg, decorat cu blocuri din andezit şlefuite manual, buştenii umezi fîsîiau, linşi de flăcări anemice, alb-violete, apoi trosneau cu pocnete bruşte, deloc plăcute auzului. Sus, pe acoperisul din şindrilă se auzea răpăind ploaia de parcă cineva ar fi răsturnat cîteva găleţi de mazăre congelată. În depărtare, printre culmile neguroase se auzi un bubuit sec şi cerul pîlpîi cîteva secunde sfîşiat de zig-zaguri albe, strălucitoare. Vass se apropie de fereastra cabanei, dădu la o parte draperia rustică, din pînză nealbită, şterse geamul aburit cu dosul palmei şi privi morocănos spre povîrnişul cenuşiu, învăluit în negură cu şirurile întunecate ale brazilor care încadrau pîrtia deabia vizibilă. ” Na, că a început să plouă ca-n august, cu grindină şi tunete, ploaie de vară înainte de bobotează... dracu’ să mai înţeleagă şi schimbările astea climatice!” Se întoarse spre masa unde Mateescu, cu privirile în gol, juca între degete un pachet nou-nouţ de cărţi. ” Am dat o droaie de bani ca să schiez, în preţul pensiunii de aici stăteam o săptămînă la Garmisch-Partenkirchen!” bombăni el. ” Calmează-te, măi Tibi, suntem la cota 1200, mîine cînd ne trezim, o să vezi, găsim pîrtia acoperită cu juma’ de metru de nea…hai, mai bine, să facem o partidă de cărţi!” ” În doi? N-are niciun haz, dacă ar fi vreun cazinou prin zonă, bucuros aş pierde cinci-şase mii, dar aşa?” ” Jucăm să ne treacă vremea pînă la cină…după aia bem o palincă fiartă, mîncăm şi ne culcăm, iar dimineaţă ne punem schiurile” . Vass cîntări situaţia, oricum n-avea cu ce să se distreze, iar dacă l-ar fi refuzat, atmosfera, şi aşa încărcată putea degenera într-o tăcere ostilă şi deprimantă. ” Bine, fie…ce vrei să jucăm? ” Blackjack, anunţă Mateescu suflecîndu-şi mînecile puloverului cu modele norvegiene şi începu să amestece cărţile. ” Adică două’ş’ una, vrei să zici!” ” Nu, prietene, ăla e joc pentru ţărani, de jucat la crîşma din sat după o zi de praşilă…blackjack e altceva, regulile-s puţintel diferite…” ” În regulă, blackjack să fie, dacă vrei tu…care-i miza minimă?” ” Eu ţin banca , da’ nu jucăm pe bani, spuse Mateescu cu o mină indiferentă, jucăm pe zile…dacă cîştigi tu, ai o zi din viaţa mea şi invers, dacă pierde banca îţi dau o zi de la mine!” Vass îl privi atent cu capul înclinat pe sub genele albicioase: ” Asta-i cea mai trăznită idee de care am auzit vreodată!” ” Exact…tocma’ de-aia, hai să jucăm!” Bătu cu falangele în faţa de masă din pînză în carouri alb-albastre, aruncă două cărţi spre Vass, o damă de pică şi un rigă de caro şi aşeză a treia un şase de roşu cu faţa-n sus. ” Stand, zise Vass banca puse încă două cărţi în dreptul ei: un nouă de pică şi-un şapte de treflă. ” M-ai spart, te-ai oprit la fix!”. ” Norocul începătorului, pot mări miza la două zile?” ” Sigur, poţi miza cît vrei!” spuse Mateescu vînturînd cu dibăcie cărţile în evantai, înainte de a le amesteca. ” Hit, anunţă celălalt punînd palma pe treiul de pică şi asul de caro pe care le primise. Mateescu privi cartea băncii şi-i aruncă un decar roşu. ” Hit, repetă Vass şi banca îl servi cu încă o carte. O privi enervat, era nouă de pică şi mîrîi:”trebuia să mă opresc!” Continuă totuşi cu mize din ce în ce mai mari, pierzînd toate turele, pînă cînd îşi pierdu răbdarea şi anunţă: ” Gata, m-am plictisit, n-are niciun haz, mi-e şi foame, hai jos la restaurant să mîncăm o porţie de mistreţ în sos vînătoresc!” Îşi luă hanoracul, o piesă de îmbrăcăminte scumpă, din goretex purpuriu şi întredeschise prudent uşa privind perdeaua deasă de ploaie care se cernea fără oprire. ” Stai aşa, ai uitat ceva” zise companionul său şi rupse o foaie dintr-un notes. Scrise repede cîteva rînduri, apoi i-o întinse: “Semnează aici că-mi datorezi douăzeci şi una de zile!” ” Tu vorbeşti serios?” ” Aşa ne-a fost înţelegerea, altfel n-avea sens jocul, nu? Ai pierdut, plăteşti…douăzeci şi una de zile ale tale pe care le trăiesc cînd si cum am eu chef!” Vass citi cele redactate pe foaie şi semnă în silă. ” Cum vine asta, le trăieşti?” ” Adică vin la tine şi le iau, fiindcă-mi aparţin!” A doua zi dimineaţa, cînd se trezi, Vass deschise larg fereastra cabanei şi constată bucuros că previziuinile meteorologice ale amicului său se îndepliniseră. Pîrtia strălucea veselă sub un covor gros şi imaculat de zăpadă sticloasă. Se repezi să-şi verifice echipamentul de schi uitînd partida de blackjack din seara trecută. * Îndată ce se întoarse acasă, Vass avu o mulţime de probleme urgente de rezolvat, conducea o prosperă firmă de tranzacţii şi investiţii imobiliare, aşa că i se şterseră treptat, din minte toate amănuntele întîmplării nenorocoase din cabană. Munci cu încrîncenare, atent la orice fluctuaţie a preţurilor de pe piaţă, stînd la birou pînă la zece seara, aşa că numai grija angajamentului pe care-l semnase prosteşte, n-o purta. Într-o sîmbătă seara, pe cînd se lăfăia cufundat pînă la gît în cadă, relaxîndu-se sub jeturile instalaţiei de hidromasaj, ţîrîi interfonul. De obicei, în weekend îşi închidea telefonul, iar puţinii prieteni pe care îi avea nu-l vizitau neanunţaţi. Ieşi din apa fierbinte, îşi înfăşură un prosop în jurul taliei şi, lăsînd urme umede pe gresia scumpă, porţelanată, de producţie spaniolă, se precipită să răspundă. ” Cine e acolo?” strigă iritat de faptul că fusese scos din baie. ” Eu sunt, cine să fie!?” îi răspunse o voce veselă şi impertinentă. ” Cine eu? Pe cine căutaţi totuşi?” ” Io, amice, Mateescu, deschide-mi că vreau să vorbim!” Vass îşi luă un halat şi descuie yala complicată, cu trei puncte de siguranţă. Ascultă paşii care tropăiau pe casa scărilor şi întredeschise uşa. Mateescu intră în hol însoţit de cu un damf accentuat de alcool ieftin. ” Salut, bătrîne, ce faci, sper că nu te deranjez…da’ ştiu că te-ai aranjat binişor!” zise, privind cu admiraţie în jur, spaţiul apartamentului amenajat cu gust şi eleganţă. ” Da, am avut un arhitect bun, care…în fine, ce vroiai să vorbim?” Îi făcu semn să intre în living-room şi să se aşeze pe o canapea comodă, îmbrăcată în piele moale, de culoare ocru. ” N-ai ceva de băut, întrebă celălalt, mi-e greu să conversez aşa, pe sec!” Îi aduse pe o tavă un pahar şi o sticlă de bere brobonită, cu capacul desfăcut şi i le puse dinainte. ” Tu nu bei?” întrebă Mateescu gîlgîind direct din sticlă şi aşezînd-o apoi pe măsuţa joasă în nuanţa african rosewood. Vass nu-i răspunse, luă sticla, o aşeză pe tavă şi şterse cu mîneca halatului cercul umed, lăsat pe lemnul satinat. ” Bon, nu te mai reţin…uite care-i problema: am venit să-mi achiţi datoria de la blackjack… o zi din viaţa ta!” ” Acum, sîmbătă la miezul nopţii?” ” Conform înţelegerii, o zi întreagă, adică de sîmbătă, orele 24 pînă duminică la aceeaşi oră!” ” Bine, ţi-o dau!” admise în silă Vass, nu ştiu ce ai de gînd să faci cu ea, dar mie mi-e somn, aşa că dacă ai chef să mai bei o bere sau să priveşti vreun film la televizor simte-te bine, fă-o singurel, eu m-arunc în pat…” ” Ne-ne-ne, făcu Mateescu trăgînd golăneşte cu ochiul, în patul tău dorm eu…tu te duci şi te culci la mine acasă, altfel ce sens ar avea înţelegerea, nu?” Scoase o foaie îndoită, o despături şi citi: …”subsemnatul, bla, bla, bla, adică tu, adeveresc prin acest înscris că îi datorez lui Mateescu Victor, adică mie, douăzeci şi una de zile din existenţa sa, pe care acesta le va folosi cînd, unde şi cum va considera potrivit, prin folosirea integrală a tuturor bunurilor mobile şi imobile pe care le deţine datornicul.” Vass se încruntă. Ideea de a dormi şi a locui, taman în ziua în care încerca să scape de stressul acumulat o săptămînă întreagă, într-un loc complet necunoscut şi lipsit de confortul cu care era obişnuit, îl enerva, dar nu ridică alte obiecţii, un om de afaceri onest trebuie să respecte orice înscris sau contract. Se îmbrăcă, luă cheia pe care i-o întinse Mateescu, îi dădu cheile apartamentului şi a autoturismului său nou-nouţ şi coborî să caute un taxi. Aleea Aştrilor, adresa pe care i-o dăduse Mateescu, era o înfundătură întunecată într-un cvartal de blocuri ieftine, inconfortabile ridicate în pripă, cu procent foarte scăzut pe piaţa imobiliară. Bîjbîi pe casa scărilor pînă nimeri broasca, uşa scîrîţîi neunsă şi imediat cînd intră un miros dezagreabil, damful urinei de pisică amestecat cu izul de tutun stătut şi lenjerie nespălată îi birui nările. Împinse scîrbit clanţa şi făcu precaut doi-trei paşi pe linoleumul cenuşiu, lipicios din cauza jegului adunat, cînd o umbră întunecată miorlăi şi i se strecură printre glezne. ” Asta-mi lipsea, să am şi grija de pisicile lui!” îşi zise. Întredeschise uşa şi făcuun semn ameninţător cu braţul, strigînd ” zîîît, hai, afară cu tine!” dar animalul se năpusti în direcţia opusă şi se piti în întuneric. Intră în dormitor pe urmele lui şi o găsi tronînd pe lenjeria motolită, cenuşie, demult neprimenită. Vru s-o apuce de ceafă, dar pisica se smuci, îi brăzdă dosul mîinii cu ghearele şi o zbughi ascunzîndu-se sub masa din bucătărie. O încuie acolo, îşi obloji rana cu o batistă, apoi azvîrli cearşafurile jilave pe podea, întoarse salteaua şi se trînti în pat. Contemplă ore în şir, cu braţele încrucişate sub ceafă, tavanul decorat cu pete întinse de mucegai şi nu reuşi să adoarmă decît spre dimineaţă. Îşi petrecu toată ziua de duminică în locuinţa aceea urîtă, cu pereţii slinoşi, nezugrăviţi din vremea cînd blocul fusese dat în folosinţă, ieşind doar să mănînce ceva. Îşi uitase cardul acasă, aşa că fu silit să se oprească la un fast-food ieftin din cartier . Luni dimineaţa, avu de înfruntat privirea acuzatoare pe care i-o arunca tanti Rozi, menajera care venea în fiecare început de săptămînă să-i deretice prin apartament şi să-i înnoiască proviziile de hrană. ” Tulai, doamne, da’ ce aţi făcut tătă duminică aicea? Asta-i cocină, nu casă de oameni cu carte!” bombăni ea cînd dădu cu ochii de mormanele de sticle goale şi cutiile unsuroase din carton aruncate peste tot. Vass dezlipi triunghiul de pizza sleită care orna pînza unui tablou mare, atîrnat în living-rom, o operă cubistă a la Mondrian, pe care dăduse o droaie de bani la o licitaţie, privi scîrbit jardiniera în care ficusul şi tufele de dracena răsăreau de sub o pătură de vomă verzuie şi scoase din portmoneu de două ori mai multe bancnote decît îi plătea de obicei femeii. Cînd ajunse la birou îl sună Mona, amanta sa oficială, o blondă arătoasă şi stilată de douăzeci şi cinci de ani, fost fotomodel şi miss playboy într-una din lunile anului trecut.. ” Unde ai fost, iubi, toată duminica? Te-am sunat şi mi-a răspuns unu’ Mateescu, băiat simpatic de altfel, care mi-a spus că ai fost obligat să pleci cu avionul la Milano!” ” Afaceri urgente, mîrîi Vass, te-ai fi plictisit!” ” Probabil, dar tu îţi vedeai de treabă, iar eu făceam un shoping prin oraş, că şi-aşa trebuie să-mi reînnoiesc garderoba de primăvară!” În sîmbăta viitoare, tot spre miezul nopţii, Mateescu se înfiinţă din nou la uşa apartamentului său. Nu era băut, ci doar foarte palid şi arbora o figură plictisită de parcă venea să-şi încaseze o rentă. Vass îl invită înăuntru şi-l întrebă precaut: ” Vrei să-ţi dau încă o zi, nu?” ” Normal, spuse acesta, duminica îmi pică cel mai bine, în restul săptămînii sunt ocupat!” ” Duminica asta nu pot să ţi-o dau! Mîine sunt invitat la o partidă de golf cu oameni importanţi…” Mateescu rîse cîteva minute în şir, iar cînd termină de hohotit, îi spuse: ” Nicio problemă, îi suni că eşti bolnav şi mă duc eu în locul tău!” ” Nu ai ce să cauţi acolo, tu nici nu joci golf, partida e un pretext, de fapt se vor discuta afaceri care nu te privesc!” ” Înţelegerea e înţelegere, ai semnat-o, aminteşte-ţi: ziua datorată o folosesc cînd, unde şi cum voi considera eu!” Vass cedă din nou, blestemînd clipa în care se apucase să joace partida aceea de black jack. Se îmbrăcă şi ieşi morocănos pe uşă. Mateescu strigă în urma lui: " unde ţi-ai pus crosele" dar nu-i răspunse nimic, gîndindu-se doar ce figură va face amicul său, Varun, managerul unei bănci importante din oraş cînd îl va anunţa că trebuie să contramandeze partida. A doua zi, după ce dormi din nou în patul lui Mateescu, o sună pe Mona, îi răspunse doar o voce feminină, ce-l anunţa sec " numărul apelat este momentan indisponibil". Neliniştit, se urcă într-un taxi şi se înfiinţă dinaintea apartamentului pe care i-l închiriase. Sună neîntrerupt cinci minute, dar uşa rămase închisă. O femeie între două vîrste, cu părul vopsit într-un roşu morcov, cu faţa vulgar machiată care trecea pe hol îl lămuri: " Sunaţi degeaba, domnişoara Monica e la un shooting, am văzut-o eu cînd a plecat ieri seară!" Vass trase o înjurătură în maghiară, maică-sa era româncă, nu vorbeau ungureşte acasă, aşa că de la taică-su prinsese doar " Baszd meg anyad" sau "Ön istenek "şi altele asemănătoare, expresii care-i veneau pe limbă doar cînd se enerva. O sună din nou luni, de la birou şi de data asta, catadicsi să-i răspundă. " Te-am căutat ieri acasă, dar erai plecat, noroc cu Victor că altfel mă plicitseam îngrozitor!" " Care Victor, nu cunosc niciun Victor!" mormăi Vass. " Hai că eşti un scumpic, amicul tău Mateescu, de ce nu mi l-ai prezentat pînă acum, e un tip fermecător!" ciripi ea în receptor. Simţi din nou nevoia să trîntească o sudalmă ungurească, dar se stăpîni şi spuse sec: " Aşa-i, trebuia să ţi-l prezint, dar noi doi, ştii tu, avem o relaţie mai specială..." " Sunteţi gay? N-aş spune că Victor se poartă ca un gay....şi crede-mă, mă pricep să evaluez bărbaţii la capitolul ăsta!" izbucni Mona în rîs. Nu-l văzu pe Mateescu în weekendul următor, îl căută însă la serviciu, în timpul unei şedinţe pe care o ţinea săptămînal cu agenţii de vînzări. Era de nerecunoscut, îşi vopsise părul în blond roşcat, aceeaşi culoare cu a părului său, purta un costum italian elegant, bleumarin cu dungi fine, gri-fer, identic cu unul pe care-l avea şi el în garderob, cămaşă şi cravată asortată, pe scurt arăta ca un prosper om de afaceri. " Sper că nu te deranjează că m-am tuns la frizerul tău...am găsit cartea lui de vizită într-un sertar...ce zici, mă prinde nuanţa asta deschisă?" Vass vroi să-l întrebe de unde avusese bani să se îmbrace şi să se arnajeze, dar îşi aminti că în weekendul cu pricina îşi uitase cardurile acasă şi din nou îi veni pe limbă o sudalmă ungurească. " Ştii ce m-am gîndit, spuse celălalt pe un ton degajat, aşezîndu-se cu o fesă pe birou, să nu ne-ntindem atîta cu datoria...mai ai optsprezece zile să-mi cedezi, ce-ar fi să mi le dai toate odată, aş pleca şi eu într-un concediu să mă relaxez!" Cu două zile în urmă, rezervase două bilete pentru un sejur de zece zile în Malta, într-o tentativă de a repara relaţia cu Mona care scîrţîia de ceva vreme, dar nu i le arătase sperînd să-i facă o surpriză. Trase scurt sertarul şi aruncă plicul spre Mateescu. " Ia-le tu, e all inclusive...ia-mi tot, gagica, maşina, cardurile, crosele de golf!" Mateescu se înroşi brusc. Cum avea tenul brunet, obrazul i se coloră în liliachiu contrastînd cu nuanţa părului platinat făcîndu-l să pară mai ţigănos decît era de obicei. " Mă faci hoţ, amice? N-am făcut decît să iau ceea ce mi se cuvine prin înţelegerea scrisă pe care..." " Da, înţelegerea aia tîmpită, dumnezeii mamei ei de înţelegere, o porcărie ce nu s-a mai pomenit, doar ea mă opreşte să-ţi sucesc gîtul!" " Cine te-a pus să te bagi la black jack dacă nu şti să joci!" " Afară, escrocule, pînă nu-ţi crăp capul ăla nenorocit!" ţipă Vass. Mateescu dădu din umeri, luă plicul cu biletele de călătorie şi ieşi. În luna ce urmă, Vass se confruntă cu cele mai nefavorabile momente din cariera sa. În mod inexplicabil, Varun şi alţi investitori bancari îi refuzără o linie nouă de creditare în pofida unor garanţii ipotecare uimitor de avantajoase pentru ei. Cîteva achiziţii, care păreau de viitor, se dovediră dezastruos de neprofitabile, preţul terenurilor de la periferia oraşului scăzînd cu peste 20 % într-o singură lună. De obicei, avea reputaţia unui ins care se descurcă, folosindu-şi flerul şi capacitatea de previziune în orice situaţie, dar toţi angajaţii observară că era apatic şi nu reacţiona aşa cum se obişnuiseră să-l vadă. Pe deasupra, Mona dispăru din viaţa lui, fără nicio explicaţie sau scenă de adio. Nu reuşi să afle dacă se lipise de Mateescu sau de altcineva, dar orgoliul său de bărbat de succes suferi o lovitură gravă. ** Tot weekendul rătăci pe străzi, fără ţel, intră în cîrciumi de cartier îmbîcsite cu damfuri sudoare, rachiu şi fum de ţigară.Petrecu ore lungi în faţa tejghelelor năclăite, înghiţind în silă pahar după pahar de alcool ieftin încercînd să se îmbete, de parcă s-ar fi ferit să-l găsească cineva acasă. Nu se bărbierise de trei zile, nu-şi primenise lenjeria, sacoul elegant se ponosise şi atîrna şifonat pe trupul lui nespălat, aşa încît cu greu l-ar fi recunoscut cineva. " Ar trebui să mă simt uşurat, gîndi, am scăpat de o profitoare, iar escrocului de Mateescu nu-i mai datorez decît o zi din viaţa mea!" În mod paradoxal însă, aceste argumente de bun simţ nu-l linişteau. Se lăuda mereu că e un tip calm, care gîndeşte pozitiv şi nu pune interesele personale înaintea afacerilor şi, în general, aşa se dovedise în toate situaţiile, dar acum îi fierbea în creier îndemnul să se răzbune. Ar fi putut plăti pe cineva să-l cotonogească, dar n-ar fi fost suficient şi probabil că satisfacţia ar fi fost minimă. " Ticălosul merită o pedeapsă exemplară, găsesc eu ceva să mă ţină minte cîte zile o mai avea!" spuse în şoaptă şi se ridică de la bar. Era ameţit şi uită să plătească, ceea ce nu i se întîmplase niciodată pînă atunci. Nu făcu decît doi-trei paşi spre uşă cînd se ciocni de o namilă cu craniul ras, îmbrăcat într-un tricou negru care pocnea pe piept şi pe bicepşii monstruos de umflaţi. " Unde fugi, nenicule, crezi că-i baru lu tac-tu, să bei pe gratis?" Vass avea la el o sumă ce i-ar fi permis să plătească toată marfa din rafturi. Scoase din buzunar portmoneul, îi întinse cheliosului un pumn de bancnote şi-l întreabă: " Dacă ai şti că mai de trăit doar o zi din viaţă, ce ai face în locul meu?" Huiduma înşfăcă banii şi rînji: " M-aş împuşca de aş fi în locul tău, gunoiule...hai, cară-te şi să nu-ţi mai văd mutra de luzăr pe-aici!" Ideea îl înveseli şi se pomeni rîzînd, de unul singur, printre siluetele fără chip care se înghesuiau la mese. Ieşi în stradă şi făcu semn unui taxi să se apropie. Se duse acasă, îşi dezbrăcă hainele murdare făcu un duş şi se bărbieri atent să nu taie, mîinile îi tremurau uşor din cauza alcoolului. Îşi simţea capul limpede acum, ştia ce are de făcut şi anticipa cu satisfacţie toate amănuntele planului.Se îndreptă spre living, dădu la o parte un tablou cubist care-l costase mai mult decît un autoturism luxos şi descuie uşa micului seif încastrat în zid.Cotrobăi printre hîrtiile de valoare depozitate pînă găsi un revolver mic, nichelat cu ţeava scurtă.Verifică încărcătorul, strecură arma în buzunar şi se aşeză pe canapea surîzînd unei imagini proiectate doar pe ecranul minţii. " O să ai parte, Mateescule, de o surpriză cum nici nu visezi!" murmură pipăind din nou metalul rece. Mateescu însă, nu apăru nici în seara aceea, nici în wekendul următor. *** Dormi mult, ca un om fără griji, iar cînd se trezi, tîrziu, înspre orele prînzului, luă un mic dejun copios, cum nu mai făcuse de multă vreme, dimineaţa. În timp ce se bărbierea sună telefonul. Era Mateescu, care întrebă cu o voce veselă: “ Ce faci, domle, credeam că ai murit sau ai fugit în lumea largă?!” Reuşi să-I răspundă calm, în timp ce curăţa telefonul de spuma de ras. “ Sunt bine, de ce aş fugi…n-am nimic de ascuns!” “ Ştii şi tu, ca om de afaceri, cîteodată trebuie să fii precaut şi s-o uşcheşti din ţară ca să scapi de necazuri…că veni vorba de afaceri, nu vreau să te sîcîi dar avem un contract nefinalizat…” “ Ştiu, mai am să-ţi dau o zi…care vrei s-o iei?!” “Oricare, rîse Mateescu, ce mai contează acuma…” “ Vreau să fiu corect cu tine, explică Vass şi simţi o căldură ciudată în coşul pieptului, azi pe la ora două trebuie să fiu în birou, am o întîlnire importantă pentru viitorul firmei!” “ Iar vii cu cioace şi scuze, nu ţine…mare scofală, mă duc eu în locul tău…ce trebuie să fac?” “ Nimic, doar să prezinţi documentaţia cu proiectul de investiţii pe anul acesta…vii pe la mine şi-ţi dau un dosar…în restul zilei şi pînă mîine la prînz, poţi face ce vrei cu ziua ta!” “ OK, vin acum…sper că nu ai de gînd să mă păcăleşti!” Cînd deschise uşa, îl surprinse faţa palidă, suptă şi aerul îngrijorat al celuilalt. Purta tot costumul Armani, pe care-l luase din garderobul lui, dar sacoul era plin de scrum şi pete întunecate, iar cămaşa nu tocmai curată nu era încheiată sub nodul unei cravate pe măsură. “ Vrei o cafea, un wisky?” îl întrebă cu un gest larg, arătînd spre canapeaua din living-room. “ Adevărul e că toată experienţa asta a fost interesantă…am învăţat multe lucruri despre mine, lucruri pe care nu bănuiam că le pot duce la capăt, peroră Mateescu gesticulînd cu paharul plin cu scotch. “ Da, în ciuda chestiilor neplăcute şi mie mi-a folosit…să nu am încredere în prieteniile întîmplătoare!” spuse Vass şi se îndreptă spre birou, trăgînd un sertar. “ Hai să terminăm odată, mă aşteaptă în parcare o tipă beton, ar trebui să o vezi…dă-mi actele alea şi n-o să mai auzi niciodată de mine!” Vass împinse sertarul şi îndreptă revolverul spre Mateescu. Mîna îi tremura uşor, dar în rest îşi simţea mintea mai limpede decît nicidată. “ Sper să te ţii de cuvînt!” Mateescu căscă larg gura şi, bîlbîindu-se întinse palmele înainte, într-un inutil gest de apărare. “ Ce faci, eşti nebun..doar n-o să tragi..a fost o glumă, ce drac, n-o să mă împuşti pentru atîta lucru!” Strînse patul armei cizelat din fildeş pînă simţi că-l dor încheieturile degetelor. “ Vroiai să-mi iei şi ultima zi, nu?” “ Dacă e din cauza Monei, vreau să-ţi spun că…” Vass hohoti simţind cum i se goleşte inima de sînge: “ Ultima zi, ei bine, n-o să ţi-o dau, ticălosule, jigodie ordinară…fiindcă, ţeapă, nu ai cum să mi-o mai iei!” Rînji şi îndreptă ţeava spre tîmpla dreaptă, acolo unde îi pulsa dureros un spasm final. După ce reverberaţiile bubuiturii se stinseră, iar fumul mirosind a salpetru ars se risipi prin colţurile camerei, Mateescu privi o vreme, ameţit corpul prăbuşit, inert şi pata de sînge care se lăţea pe covor. Ridică arma, o puse în buzunar şi, hîţînînd din tot corpul, ieşi cu paşi tîrşîiţi şi umerii căzuţi, trăgînd uşa apartamentului în urma lui. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   heteroclit, poate...și coclit pînă-n șpanurile redefinirii poetice.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-22 21:07:11               compilici, la tine "ofuscat" e tic verbal, mai ai "rebarbativ" si parca mai e unul, nu mai stiu, cat despre iubire, lasa-ma, frate, sunt hetero...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-22 20:46:45               nu fi poltron și ofuscat, fane, știi doar că din iubire camaraderească pt tine mai intru aici, să văd cum te dai în stambă cu reșapările, frezările și barbotările poetice. ține-o tot așa, europeea te va binemerita.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-22 20:32:15               frate compilici, ma cam plictisesti. cearta cu propria clona a fost singura sclipire de geniu a micului tau sejur de intravenoase, dar pentru un carturar de talia ta, e putin. geaba mijloace, daca n-ai idei. in absenta maestrului, invarti aceeasi flasneta. or fi ouale maestrului rascoapte bine, dar macar le are. tu, cu schimbarea de sex, deh... p.s. asa inflacarat cum te vaz, pun pariu ca nu rezisti la nivel 100 mai mult de-o saptamana. in avans, hai libi!   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-22 19:53:03               Fănele, ia o pauză respiră, du copilul la culcare și pe urmă numără-i ouăle lui Peia, laolaltă cu I/uril(*btw, eram sigur că vei interveni offtopic, că deh pe topic, nu ai cum, tu preferi alba/neagra nu blackjack).poate te calmezi e enternășănăl dei of poietri, se serbează pohețeii translatori au ba, de pretutindeni.scrie o ludmilă, aprinde o feștilă de sufletul răposatului Tomozei! de vrei, nu-i musai...   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-22 18:24:52               ""nene" eşti cu flecarii, cuvîntarii şi grataragii din breasla matale, puşcă, ăia cu care dai o duşcă...ai priceput?" (Gheorghe Rechesan) unii zic ca e din prea multa iubire (maestrul moare, epigonii ii preiau retorica, cu tema cu tot, cu stil cu tot, cu greseli de ortografie cu tot). in opinia mea, lucrurile sunt mult mai simple, e vorba de cateva sinapse lipsa, in vremea noastra, chestiune remediabila chirurgical. si asta deoarece "grataragii", evident, se scrie cu 3 i, precum "copiii", "ageamiii", "zarzavagiii", etc etc. sa fim optimisti.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-22 15:15:29               măi, nene i.g.p., dacă te mai iei de femei pe saituri îi povestesc lupulicii ce pramatie eşti! o lună încheiată papi numai tocăniţă de noduri şi dormi în cada din baie...   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-22 13:44:40               Tanti Domnica se pare ca face spume: 4 comentarii i-au fost refuzate.. phiiiiii, ce de nichiperci se bat la gura tastaturii Domnicai...Aoleleleu   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-03-20 15:04:08               viata, fratilor, cum da coltul ierbii, se umple saitu de gagici!!! :))))   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-20 12:37:28               Nu-i adevărat! Domnica-s io! Întrebaţi-l pă epigarntu, care m-a căutat sub kilt!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-20 11:47:07               Nenea Rechesan, prin afirmatia : "da, mai bine versatil, decît cu moravuri de mizil" aduci atingere (negativa bineinteles) FESTIVALULULUI INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAME 'Romeo si Julieta la Mizil' un concurs decent si longeviv. Daca te-ai referit la menzil, e mai rau ca lovesti in tagma curierilor. Nu iti ies azi neve-urile. Nenea Rechesan (iti spun asa pentru ca esti cu mult mai in varsta decat mine si este desigur un semn de maaare respect) hai, sa fim seriosi... iti comentezi propriile texte? ha!ha!ha! tu centrezi, tu dai cu capul.. ba inca o si provoci pe donna Domnica:"nuş ce-mi spune că n-aveţi cojones să ţineţi un jurnal literar pă bune!" Adica pregateai alta centrare..:)) Mai ramane acum - ca sa fie numarul complet- sa intri pe invitatia la Spectacolul dedicat Zilei Internationale si lui Nichita Stanescu si sa spui mascari..:)) Predictibil, nene Rechesan si RAMAI IN CONTINUARE TOT fara credibilitate. CUM SA MAI CREZI CE SPUNE un individ care dupa ce ca isi face clona, comentaza sub textele clonei, uita, APOI, ca s-a clonat? Esti mare, nene Rechesan, mare...   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-03-20 10:33:52               i.g.p, interventia dumitale, mon vieux, miroase a şpriţ şi şfară de mici...aşadar, dacă despre textul de sus nu ai avut niciun comentariu, corect ar fi să te abţii de la considerente de ordin personal.da, mai bine versatil, decît cu moravuri de mizil în cîmpul liternautic.oricum ai tupeu, asta nu pot să contest. PS "nene" eşti cu flecarii, cuvîntarii şi grataragii din breasla matale, puşcă, ăia cu care dai o duşcă...ai priceput?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-20 09:43:25               "multumesc tuturor pt lectură și observatii. Postat de catre sandulescu domnica la data de 2013-03-19 20:37:14" gheorghita, dragule, ti-au facut schimbare de sex?!!! :))))   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-20 09:40:55               cum pot corecta textul? mă poate ajuta un redactor? Postat de catre sandulescu domnica la data de 2013-03-17 11:39:03 nexam redactori, donşoară, doar cioaca cu, virgulă catrenele sale aluziv-sexoase. about giornal, e cam simpluţ-sărăcuţ-pisicit.încercaţi să renunţaţi la diminutive, smotocei, etc. deşi nuş ce-mi spune că n-aveţi cojones să ţineţi un jurnal literar pă bune! Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-18 12:25:44 multumesc tuturor pt lectură și observatii. Postat de catre sandulescu domnica la data de 2013-03-19 20:37:14 Tot versatil, tot versatil, nene Rechesan?   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-03-20 09:23:32               multumesc tuturor pt lectură și observatii.   Postat de catre sandulescu domnica la data de 2013-03-19 20:37:14               Pe de altă parte, ce-ar mai fi avut de pierdut?   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-19 18:18:36               Și pe mine m-a nelămurit (mai bine decât nedumerit) finalul.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-19 18:17:33               Domnule Recheşan, aveţi într-adevăr un talent remarcabil în a crea personaje şi dialoguri. Acţiunea curge fluent şi îl ţine captiv pe cititor pînă la final. Ideea schiţei este excelentă (îţi mizezi propria viaţă fără să te gîndeşti la consecinţe, apoi găseşti răzbunarea supremă împotriva celui care te-a învins şi umilit) şi poate că merită dezvoltată într-o lucrare mai amplă. Doar că, la sfîrşit, mi-a rămas şi mie un sentiment amar, dar nu din cauza deznodămîntului ci pentru că am avut senzaţia că lipseşte ceva, că ideea nu e suficient susţinută. Primul punct discutabil e legat de miza pariului: Vass nu îşi pierde o zi din viaţă ci face un fel de schimb de roluri cu Mateescu. Ce s-ar fi întîmplat dacă Vass cîştiga? Cum ar fi dacă Vass chiar nu trăieşte acele 20 de zile? (e drept, intrăm în zona SF, dar ar putea fi interesant). Al doilea e dat de motivaţia răzbunării, care îmi pare destul de şubredă: poate se putea creiona o corelaţie mai clară, mai puternică între Mateescu şi eşecurile lui Vass. Există în text şi cîteva mici scăpări: - "mai ai optsprezece zile să-mi cedezi" - de fapt, la momentul respectiv mai erau 19. - "rezervase două bilete pentru un sejur de zece zile" - cele 10 zile nu sunt suficiente; dacă sejurul ar fi fost de 18, s-ar fi justificat şi ziua rămasă pentru final. - "...te-ai oprit la fix!" - numai un nebun nu se opreşte la 20, deci replica nu putea fi spusă de un cunoscător al jocului, precum Mateescu. - "... trebuia să mă opresc" - discutabil: "stand"-ul la 14 puncte este sinucigaş; e drept că Vass nu cunoaşte jocul, totuşi replica ar fi mult mai credibilă dacă ar fi dat HIT cu 15-17 puncte.   Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-03-19 17:50:11               Rară și... amară...   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-19 16:56:03               Da,o variatiune crancena pe tema 'print si cersetor'.   Postat de catre Camila Petrescu la data de 2013-03-19 16:40:41               Profesionist scrisa, mana buna, dar sentimentul care urmeaza lecturii e amar. O concluzie de care ma despart fara regrete. O joaca de-a viata si cu viata pe care n-o accept, in ipoteza ca m-as baga in pielea protagonistilor. Oricum ar fi, ideea finala de a trage clapa la modul definitiv e o rara gaselnitza, de ce sa n-o zic.   Postat de catre sters sters la data de 2013-03-19 16:35:03               Bine scrisă, bine articultă și... crâncenă. Mână de profesionist.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-19 14:41:19               N.A. Îi avertizez din nou, pe userii Dumitru Cioaca, epi glumist şi andrei florian să se abţină de a comenta sub acest text. E modul meu de a protesta împotriva prezenţei lor pe acest sait...încă literar!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-19 12:16:08	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE