|
|
|
|
|
|
|
|
|
domino 4 |
|
|
Text
postat de
Spiridon Ramniceanu |
|
|
DOMINO- partea 4
6.După trei săptămâni Norica putea fi externată. Imediat după ce şi-a revenit, ea a telefonat cuiva şi un domn prezentabil, dar cam gras, a vizitat-o. A fost singura persoană care s-a interesat de ea, dar nu a mai revenit. Asistentele i-au cumpărat un baston vopsit în alb şi au telefonat autorităţii sociale a orbilor. Ei au promis că vor veni să o preia. Tot asistentele au adus, fiecare, haine mai potrivite pentru situaţia ei. Norica a aşteptat singură patru ore la poarta spitalului, dar nimeni nu a apărut. Din cauza fricii de viitor refuza să se gândească la ceva. Singura durere venea de la moartea colonelului… N-ar fi fost nevoie să-l ucidă, oricum, n-ar mai fi trăit mult… S-a purtat respingător, îşi reproşa ea, chiar mai urât decât comportamentul lui faţă de mama sa. Datorită restrângerii universului său, prin orbire, va avea timp şi va fi obligată la aşa ceva, să se gândească mereu la mizeria sufletească generatoare a unei crime inutile.
Răcoarea îi arăta că se înserase. Va zace la poarta spitalului până va muri sau se va întâmpla ceva… Un paznic i-a adus un pahar cu apă. L-a băut şi a mulţumit. Tot el a dat telefoane în interiorul spitalului, dar nimeni nu mai era legat de existenţa ei. Ar putea să o ia la el, la ţară, să facă ceva… Ce folos poate aduce un asemenea om? Nici unul. Şi nevasta lui, ce-ar zice? „De ce ai adus-o, mă? Mai vrei una, eu nu-ţi ajung?” Cum ar putea să-i spună, că îi era milă?
Când s-a întunecat bine fata dispăru. Privi în jur, dar nu se vedea. Spera să fi găsit o cale… În depărtare, tocmai la colţul cu monumentul aviatorului prăbuşit, a văzut două siluete, una părea a fi fata oarbă.
Bătrâna cerşetoare îi spunea:
„…fata mea frumoasă, fata mea nenorocoasă, ai să stai cu mine, să fim împreună, să rugăm destinul, să cerşim iertare, pentru fapte-amare…”
- Adică, să fiu cerşetoare la colţ de stradă?
„… orice coborâre, e o ridicare, orice pedepsire, e o îndreptare, orice rugăciune e o fericire… ai o viaţă lungă pentru mântuire…”
- Cred că nu am de ales… Babo, să nu mă părăseşti, dacă aveam o mamă aproape, ea m-ar fi călăuzit… Simţi mirosul acru al unui străin. Cine este ăsta, babo, un bărbat?
- Domnul, draga mea, are grijă de noi, ne păzeşte de agresori… suntem în teritoriul lui, plătim protecţia…
- Ştii că arată bine, putoarea! Va trebui să negociem cota… Îţi voi face o reducere, fetiţo, cea mai mare a plăţii… Hai cu mine!
- Lăsaţi-o, domnule, abia a ieşit din spital, este cea care a fost împuşcată, nu o batjocoriţi! Este oarbă!
- Tocmai de aceea o iau sub protecţia mea! Am un chef să o protejez!... Hai, vino, drăguţo!
- Nu abuzaţi, domnule!
- Linişteşte-te, babo! Aceasta a fost soarta femeilor din neamul meu! Toate am ajuns, până la urmă să trăim pe trotuar! Despre mine, pot să spun, cunosc… Am dezvelit, am văzut şi am pipăit calea vieţii mele! Şi nu se cuvenea!
Sfârşit
Aprilie 2009
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulţumesc Iulia Elize pentru răbdarea de a fi citit produsul meu şi pentru observaţiile făcute textului. Am să meditez asupra lor cu atenţie şi interes. Aşteptam un comentariu şi asupra mesajului ( de altfel foarte transparent şi didacticist), cred că nu a trecut neobservat. Spre deosebire de poezia care ne încântă cu stări şi senzaţii, proza trebuie să aibă un mesaj... Altfel este compunere. |
|
|
|
Postat
de catre
Spiridon Ramniceanu la data de
2013-04-11 21:42:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Şi succes! :) |
|
|
|
Postat
de catre
Iulia Elize la data de
2013-04-10 10:37:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mai aveţi încă de lucrat pe text, aceasta este părerea mea sinceră.
„…fata mea frumoasă, fata mea nenorocoasă, ai să stai cu mine, să fim împreună, să rugăm destinul, să cerşim iertare, pentru fapte-amare…”
De pildă, aglomerarea de puncte de suspensie este nefericită, la fel tendinţa de a feminiza epicul mi se pare o alegere stilistică ce ar trebui abandonată, sunt etape pe care fiecare scriitor le trece până la formarea codeiului. Am înţeles că scrieţi de mult timp, şi vă sfătuiesc să citiţi cât de mult şi să scrieţi în continuare cu râvnă. Aceleaşi lucruri le aplic, de altfel, şi în cazul meu :)
Toate cele bune! |
|
|
|
Postat
de catre
Iulia Elize la data de
2013-04-10 10:36:43 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|