|
|
|
|
|
|
|
|
|
„Concert din muzică de Bach” |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Cenușă-am fost și vântul m-a purtat
Pe țărmuri arse de toride ploi,
Pe mări pustii, prin timpul prescurtat...
Dar te-am găsit și suntem amândoi
Pe-o margine de cântec în eden
Cu îngerii la picnicul divin;
M-ai sărutat și-un strop de oxigen
A fost de-ajuns durerea să-mi alin
Și să pornim în doi spre infinit
Ca un colaj de versuri și de dor;
Te-am căutat prin veacuri, ruginit
De lipsa ta... aproape-am fost să mor
Și n-am crezut că voi găsi alt zbor
Că voi iubi pe cineva altfel.
Cu tine urc, nu vreau să mai cobor,
Din infinit noi ne-am făcut un țel
Și toate sunt ca-ntr-un concert de Bach.
Te simt vibrând gingaș violoncel,
Nu-mi pasă dacă bursa intră-n crah,
Vei fi sonetul meu sau un rondel.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
erata:Antony Perkins, nu Gregory Peck. |
|
|
|
Postat
de catre
sandulescu domnica la data de
2013-03-17 11:10:56 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
pe mine titlul m-a dus spre un film vechi cu gregory peck și ingrid bergman. nu sunt familiarizată cu rigorile sonetului(sau nu e sonet) dar mise pare că repetitiv, rimele sunt cam îngrămădite, forțate. |
|
|
|
Postat
de catre
sandulescu domnica la data de
2013-03-17 11:10:28 |
|
|