|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vânturi și râgâieli |
|
|
Text
postat de
Marian Tudorel Lazar |
|
|
Când văd atâția deștepți în jurul meu,
Mă apucă o plăcere sadică s-o fac pe prostul;
La fel cum îți vine să râgâi și să tragi vânturi
Lângă un fandosit prea fandosit:
Să vadă că rahatul lui
Miroase la fel ca al tuturor celorlalți.
Dacă aș putea, aș muri și aș învia putred,
Să le trântesc în nas din ce-s făcuți.
De-ar râde doar de mine, ar fi OK,
Că am buzunarele mai goale ca ale lor.
Dar ei râd de cel cu buzunarele pline
Că stâlcește gramatica,
Râd de curvele care se scaldă în plăceri,
Că nu știu conjuga verbul,
Nu știu declina substantivul,
Și nu știu acorda subiectul cu predicatul.
Fără a ști că, singurii dezacordați, ei sunt:
Au câteva corzi rupte la cerebel,
Talamusul cântă pe zece mii de note false
Și nu știu să-și decline propria judecată,
Nici măcar pe cea de apoi...
Voi, râzătorilor, v-aș zice ”So”,
Dacă nu ați fi turbați. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|