PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Europeea vie* (Exerciţiu de lectură) Text postat de Elena Stefan Europeea vie* Europeea poate fi, textual vorbind, critică, acidă, cinică, nedreaptă, uneori chiar grosolană, alteori sinceră, blândă, prietenoasă, îngăduitoare şi multe altele. Simultan ori pe rând. Scrisul, ca expresie a percepţiilor şi trăirilor individuale, împărtăşibile ori nu îşi are propria autonomie şi propriul curaj existenţial. Ca activ tangibil, poartă cu sine intangibilitatea viziunii cu varii disponibilităţi axiologice. Talentul şi/sau munca determină în ultimă instanţă nivelul valoric, atât cât va fii fiind, al fiecărui text, înţelegând prin valoare un concept dinamic şi perisabil ori dimpotrivă, diacronic, revalorizabil. Scrisul are multiple motivaţii. Acestea, în principal, ţin de natura eului auctorial scrisul reprezentând un fel de tranzitivare prin care se transferă viziunile, spaimele, angoasele ori, în multe cazuri simplu spus, trăirile individuale, din planul lăuntric în plan public. O asumare semnificantă ca un fel de decorporalizare conceptual individuală-cuvântul gând- şi corporalizare a eului în text – cuvântul scris şi publicat. Rareori, şi de regulă din considerente critice, lectorul este interesat de motivaţiile scrisului. Cititorul acest „deus valoricus” în cele mai multe cazuri este interesat de text şi de reverberaţiile ori rezonanţa textului cu, i-aş putea spune, „sinele lectorial”.Care are sau nu gust, capacitate de analiză şi sinteză, propria axiologie şi, în ultimă instanţă, bucuria şi plăcerea de a citi. Aşa cum autorul, scriind, se descrie, mai mult ori mai puţin conştient, şi lectorul, citind, se descrie recunoscându-se în text şi reverberând ori rezonând cu acesta. Astfel textul poate fi valorizat ori revalorizat, în plan existenţial, având de-a face cu un fel de „rescriere” adică oferindu-i-se o nouă „potenţialitate” care poate ajunge până la o nouă viziune textual-axiologică. Europeea este ori poate fi altruistă, afirmativistă, negativistă, dreaptă ori nedreaptă şi multe altele. Într-un cuvânt, vie! PS. Departe de a fi o capodoperă textul „Dans” al autoarei Ana Sofian este cu mult mai departe de a fi un text slab. Controversele o dovedesc. Obiecţii „ca e un mort cu ochii vii”- „un mort frumos cu ochii vii” Eminescu. Nu se cade. „sângelui meu”- „sângelui” „În nopţile tale de insomnie”- „În nopţile de insomnie” Text postat de către Elena Ştefan *Dans** Am adulmecat hoitul de departe şi nu m-am temut nicio clipă că m-aş infesta. Am ştiut de la primul pas ca e un mort cu ochii vii care vede dincolo de aparenţe, care vede dincolo de câmpuri în ale căror cotloane sălăşluiesc nelinişti aburcate pe bolovani umezi şi grei. Mi-ai făcut nopţile albastre, căci reuşiseşi să picuri o bucată de zare peste amarul meu. Ceea ce doare este că dansul nu a reuşit întotdeauna să te scoată la plimbare, ai preferat singurătatea celulei tale, omule, o celulă în care ţi-ai limitat zborurile la târşâiri de vierme, şi asta pentru simplul motiv că, afară, ghearele lor te-ar fi sfâşiat. Dar acolo, acolo nu e sfâşiere? De multă vreme nu te mai doare, de multă vreme preferi doar să urli; nu orice ureche poate percepe glasul tău, n-ai realizat asta? Priveşte şi citeşte în oglindă. La ce bun? Poate apele ei vor reuşi să-ţi clătească privirile înceţoşate de atâta încercare. Funebru, mersul tău clătinat de furtuni va deveni dansul pe care nu l-am dansat niciodată; lunecarea fină în nopţile albe şi pline de argintul lunii. Măsor un pahar, două! Licoarea ne zâmbeşte batjocoritor din pântecele paharelor lacome. Mai vrei să ciocnim, nebunule? Sunt multe lucruri care se cer făcute; construim turnuri, construim bariere sau nişe în care ne ascundem temerile, construim stări şi ne cufundăm sălbatic în ele ori ne priponim gândurile de tijele florilor, în speranţa de a ne curăţa coşmarurile pe care noaptea ni le spânzură de grinda odăiţei noastre. Acolo e scena, acolo se mai joacă încă şi spectacolul capătă o nouă turnură; scenariul a suferit modificări. Aaaaaaaa! poate nu ai aflat încă şi de aceea mai crezi că e ultimul act. Viaţa asta mi-a oferit atâtea roluri şi niciodată n-am dat înapoi, pentru că din fiecare am avut câte ceva de învăţat. Un verde nebun mi se strecoară în minte; neutralizarea lui se produce lent, roşul sângelui meu pulsând cu putere îl completează; mi te strecori printre degete şi ştiu că nu eşti şarpele lunecos, eşti doar nebunul ce-mi va pregăti un strop rubiniu într-o seară de iunie pe veranda unei case de la ţară. Simt aromele grădinii şi respiraţia tăcerii tale, mă linişteşte gândul că poţi să îmbrăţişezi dansul, mi-am pregătit poantele şi voalul.E fin, destul de fin! Nu-l atinge! Priveşte doar mişcarea şi ţine minte! Nu e ultimul dans, hiena aceea e inima vrăjită de duhurile răzvrătite, hrana ei, cântecul meu, colţii, doar ideea de a respinge sau de a crea temeri. În nopţile tale de insomnie voi creiona spirale şi niciun nor nu mă va împiedica să urc. Clipele de dumnezeire sunt rare şi nu la îndemâna oricui. Uite, plouă! Prinde-mă de mână şi hai! Aleea umbrelor ne aşteaptă! **Text postat de către Ana Sofian Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Somnul raţiunii naşte pui vii..care nasc Cloşca(antologică). Iată cum, din aproape în aproape, se poate descoperi o comoară - "Cloşca cu puii de aur"; arhetipal.   Postat de catre mihai robea la data de 2013-03-11 10:50:21	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE