|
|
|
|
|
|
|
|
|
Flămând |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Mă simt tot mai flămând când mă trezesc
Și-n fiecare zi răpus de foame
Te văd, iubito, meniu chinezesc,
Te-aș savura – măcar câteva grame
Și aș începe poate de la buze,
S-alin din dor, să mușc din depărtare,
Cobor apoi pe urma unei bluze...
Stai liniștită... te sărut... nu doare...
La pieptul tău, magnolii înflorite
Vor râde-mbujorate cu nesaț
Și vor clipi simțind că sunt iubite -
Voi scria asta și pe antebraț
În versuri lungi cu rimă-mperecheată,
Iar în genunchi ți-aș spune către seară
Că nu-i de-ajuns și vreau încă o dată
Să gust din florile de primăvară.
Mă simt tot mai flămând când mă trezesc
Mi-e dor de tine, nu știi cât mă doare
Să-ți scriu numai în versuri că iubesc
Magnolia, o fascinantă floare.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|