PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Pălăria de Fetru 13, Cota 152 Text postat de Ion Gabriel Pusca ”Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, şi forma limbii naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmântului cugetării româneşti” Titu Maiorescu - Eminescu şi poeziile lui. 1889 Nu despre poetul Eminescu voi scrie în această ‘Pălărie de fetru’ , deoarece despre El scriu tomuri întregi oameni care au decenii de documentare în spate, cum sunt dl prof. Nae Georgescu -care mi-a fost decan în primii doi ani la Facultatea de Litere- sau dl Th. Codreanu care a publicat un articol superb despre ”reacţionarul” Eminescu (http://roncea.ro/2011/02/04/sansa-dea-fi-reactionar/) sau alţi şi alţi cărturari care au îmbrăţişat eminescologia. Sunt convins că nu sunt singurul care observă presiunea pusă în ultima perioadă asupra psihicului cetăţeanului român. Oriunde întorci privirea întâlneşti o remarcă negativă despre români sau despre România. Televiziunile -mai ales cele private- ne servesc de cinci ori pe zi câte una, două ore cu amănunte ”picante” despre cele mai recente crime, violuri, incendii, furturi sau sinucideri. Ziarele ne repetă a doua zi tot ce este mai macabru din cele spuse la televizor cu o zi înainte, iar radiourile preiau în a treia zi stirile scrise in ziare. Cam aşa arată “circuitul informaţiei” în presă. Însă numitorul comun al acestor canale de mass media este construirea cu răbdare şi grijă a următoarei ”sinonimii”: patriot = naţionalist = xenofob = rasist. Bineînţeles că sunt şi excepţii: câteva reviste culturale de înaltă ţinută, din provincie, Baaadul Literar, Caiete Silvane sau câteva bloguri echidistante şi bine informate. Cu alte cuvinte dacă spui că iubeşti România, că pământul pe care te-ai născut înseamnă mult pentru tine deoarece pe el ai păşit prima dată când mama ta te-a lăsat din braţe, pentru că el a făcut posibilă legătura ta cu legile Universului, pentru că ai simţit oasele strămoşilor gâdilindu-ţi tălpile când alergai să te întâlneşti cu mama copiilor tăi sau pentru că, inevitabil, acest pământ te va primi, când viaţa -ca o mamă- te va lăsa din braţele ei, pentru prima şi ultima dată, ei bine, dacă spui că iubeşti România eşti catalogat drept naţionalist iremediabil. A fi considerat naţionalist, însă, nu ar fi aşa de rău, dacă naţionalismul nu ar fi considerat o manifestare extremistă şi, pe cale de consecinţă, şovină. Ori între şovinism şi xenofobie este o graniţă cât un fir de păr. Dar ce mai contează un fir de păr acum când toate graniţele sunt deschise? Poporul român are, el, păcatele şi păcătoşii lui, dar nu cred că poate susţine vreodată cineva –argumentat!- că Noi, românii, urmaşi ai dacilor, suntem un popor de xenofobi! Dar, de la xenofobie se poate face pasul cel mare spre a eticheta orice patriot drept rasist şi ”victimă” a educaţiei comuniste. Aşa ca vrei nu vrei eşti român, eşti xenofob. Cu alte cuvinte: nu mai contează mileniile de continuitate istorică în spaţiul carpatodanubiano-nistro-pontic, nu mai contează cetatea dacică de la Sucidava, unde se află ”fântâna lui Harap Alb” şi custodele cetăţii Dumitru Şapcă, reprezentantul celei de-a şaptea generaţii din neamul lui Radu Şapcă, nici Cetatea de Pământ de la Bârlad nu mai contează sau cetatea Porolissum de la Zalău deoarece, dacă îţi asumi faptele neamului tău, eşti rasist şi nu cunoşti istoria, care este oricare alta în afară de cea dovedită de izvoarele istorice. Iată de ce, îmi scot pălăria de fetru şi tare mă bucur, ori de câte ori pot să ajung la întâlnirile săptămânale ale Academiei Dacoromâne unde un numeros grup de intelectuali duc mai departe munca începută de reperul temporal major al dacoromânismului, poetul Mihai Eminescu. Îmi scot de asemenea pălăria de fetru în faţa profesorului Th. Codreanu care atât de frumos concluzionează în articolul domniei sale: ” Aşadar, avem nevoie de reacţionari ca Eminescu aşa cum avem nevoie de aer.” Subscriu domnule Profesor: eu, cetăţeanul reacţionar, Ion Gabriel Puşcă, cel care, dacă va fi nevoie, va apăra şi cu viaţa, alături umbrele lui Burebista, Decebal, Glad şi Dragoş, alături de sabia lui Ştefan cel Mare şi de capetele retezate ale Brâncovenilor, alături de exilatul A.I.Cuza şi de Scrisorile lui Eminescu, alături de Nichita, de Cezar Ivănescu, de Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, alături de părintele Iustin Pârvu şi de cetăţeanul Roncea, drepturile prevăzute de articolul 152 din Constituţia României. Am zis! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Peia,sunt cateva lucruri care iti scapa din vedere. Nu din motive de agerime a vederii, ci din pricina ingustimii drumului. Ar mai fi si lipsa ta de rabdare pentru a intelege contextul, autosuficienta, afirmatiile gratuite, dar nu iti fa sange rau: nimeni nu este perfect. Oricum este bine asa cum este: ai trecut pe aici, ai vazut, ti-ai dat cu parerea, poti merge linistit mai departe. Pa!   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-03-02 21:47:49               spune-le şi băsiştilor chestia asta, din castronul cărora păpaşi pînă mai ieri, puşcă. anume, ăştia care fugiră cu jalbele-n proţap să ne pîrască la coana eruopa, că suntem neam degenerat, nu-i lăsăm pe ei, moţ, să stea în cîrca noastră. nu te da acum că nu-i mai cunoşti, că nu ţine.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 16:37:02               Dle Liviu S. Bordas, multumesc. Si, da, 'articolul 152 din Constituţie fixează doar limitele revizuirii acesteia.' m-am referit la caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială. Ma bucur ca sunteti de acord cu tema articolului.   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-03-02 15:48:17               152. errare humanum est, perseverare fiind ceea ce trebuie combătut, lucru dovedit şi de articolul comentat.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2013-03-02 12:32:04               Domnule Puşcă, articolul 153 din Constituţie fixează doar limitele revizuirii acesteia. Este adevărat că ea face referire la caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială, precum şi la cîteva drepturi fundamentale, dar izvorul acestora nu se află în art.152. Pe de altă parte, subscriu: vă văd cu ochii minţii alături de iluştrii înaintaşi menţionaţi în finalul textului, de-a valma cu sabia lui Ştefan şi cu capetele retezate ale Brâncovenilor. Curat patetic, coane Fănică!, vorba unui alt ilustru înaintaş. N-am zis. El a zis-o. Clop de fetru nu port. Ce să fac, obiceiuri proaste... PS Cu tema articolului sunt de acord. Reacţia mea vine ca răspuns la stilul lui, nu la conţinut.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2013-03-02 12:29:51	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23946 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE