PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Lectură, înşelătorie lirică, plagiat şi tupeu Text postat de Elena Stefan Lectură, înşelătorie lirică, plagiat şi tupeu “omul vrea sa ne demonstreze ca suntem prosti, ca nu citim, asta e tot.” Radu Ştefănescu Am spus-o de nenumărate ori, domnule Ştefănescu. Nimeni nu poate citi tot ce s-a scris ori se scrie. Pe de altă parte, există, printre unii autori, filosofia de a nu citi, pentru a nu-şi "macula" propria potenţialitate creativă. Între aceste limite, realitatea este aceea că fiecare are un "stoc" de lecturi acumulat de-a lungul timpului. De aceea, spunem, una dintre cele mai sigure metode de a te feri de plagiat este buna credinţă. Care te ajută să nu reinventezi ceea ce a fost inventat. Şi să nu poţi fi acuzat de plagiat. Prin urmare, devine superfluă, ideea de a acuza pe cineva "de prostie" pentru că a citit ori nu cutare text, Există, totuşi, un "standard" care poate defini ceea ce se cheamă "cultura generală" care presupune lecturi fundamentale. Aşadar, fiecare individualitate are un set de lecturi care o diferenţiază de oricare altă individualitate. De aceea, vă spuneam, interrelaţionarea unui individ cu un vector purtător de sensuri latente (latentem propuneam eu; un concept mai larg decât acela de "text" la care îndeobşte se raportează critica literară actuală cu variantele (sursă-înţeles, semnificant-semnificat, etc.) va conduce, întotdeauna, la variante interpretative, poate similare, însă cu siguranţă diferite şi, cum spunea Ion Barbu, ca număr, infinite. Şi, în acesta constă măreţia şi frumuseţea literaturii. Sigur, veţi spune: "bine bine dar este unul şi acelaşi text". Iar eu vă spun: da, este acelaşi text literar (numai pentru aceastea este valabil ceea ce spun) însă lecturat de oameni diferiţi. Care pot fi cititori ideali, contemporani, telici, paratelici, arhi-cititori, după Riffaterre, cititori informaţi după Fish, cititorul intendat după Wolf, cititori accidentali, ignoranţi, specializaţi, critici literari, filologi, plezirişti, acribici, etc. Si, din această varietate lectoraială, se pot naşte variantele interpretative la care am făcut trimitere. Care pot fi toate valide. Adică, argumentate coerent, astfel încât nicio propoziţie să nu pară nesusţinută, nesprijinită argumentativ, izolată, arbitrară.Variante care pot conduce la ceea ce, într-un alt text, spuneam că pot reprezinta triumful lecturii asupra textului. Sigur, când intri într-un domeniu, trebuie să ai lecturile fundamentale ale acelui domeniu pentru a avea dreptul de a te exprima. Experimentul Şhakespeare tradus de Tomozei şi de Ştefănescu a fost relevant, citatul din Papini a pus în evidenţă carenţe de cultură generală iar eu am dovada că domnul Peia se pronunţă în materie de noua critică literară fără să fi citit nici măcar abecedarul acestui domeniu. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Iar eu văd că faci eforturi disperate să se crează că eşti cineva! Dar te-nvîrţi în loc ca dambiluşca. Ce e atît de ne-eco în "Tu vorbeşti, măi pupăciune dă răciune?!" Păi, e laudativă, neamule! Sau tu habar nai despre ce scrisei eu, acolo? (Pe unde ăi fi găsit-o?!! Căz tare inventiv mai sunt! Îmi vine să mă felicit în văzu lumuliţii!)   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-04 20:00:25               Peio, vad ca te rechesenizezi pe zi ce trece. N-o sa considere nimeni atac la persoana afirmatia ca toti suntem plecati, numai tu esti dus. Mai degraba e ne-eco asta a ta: "Tu vorbeşti, măi pupăciune dă răciune?!" Si altele.   Postat de catre General Motors la data de 2013-03-04 19:55:49               "Peia, (...) Dar tu esti dus" Să consemnăm al doilea atac la persoană, dl. Cristescu? Ba şa putea adăuga şi corul encomiasticilor, de aseară, al celor pitulaţi, eroic şi euforic, sub fusta exintesciană: ştefănescu, apigrantu, cioacă? Asta nu aţi oppservat? Deşi, sincer, cînd venii, m-am închinat, deşi, vorba Eminescului, eu nu cred nici în Iehova. Cum se face că aţi putut detecta un atac la persoană în articlul jmekăr al pupilului, e minune dumnezeiască!...   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-04 19:31:52               Ăsta, gargară de la gară, are tupeu să vorbeaască de "curăţenii"? Mi se pare mie, apostatule, sau ai folosit de nu-ş' cîte ori formula drăgălaşă cu "seara aia", pe care ai preluat-o, nemestecată, de la amicul tău de mercenariat, ecsxzintescu? Başca, alte alea?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-04 19:27:57               Peia, acu' pe bune, toti suntem putin luati. Dar tu esti dus.   Postat de catre General Motors la data de 2013-03-04 19:27:29               "Că domnul Peia are unele tulburări comportamentale - să le numim așa -, este o altă problemă." (Sorescu) Poate, cumva, să fie considerat atac la persoană afrimaţia onorabilului, sau mi se pare mie, dl. Cristescu? Vă asigur că aşa au început toate dandanaiele: un ipochimen m-a atacat, pe motiv că fac mişto de genialităţile lui literaturnice, deşi nicăieri nu se precizează că trebuie să fim prea, să fim ultra-lăudaci, dupe care eu, ca un om demn la veaţa me, am ripostat. Cum se face că, totdeauna, sunt eu oaia neagră, iar nu cel acre a început? Poate pt că nu dau cu periuţa prin locurile esenţiale şi nu mă străduiesc să fiu simpatic la domnu Patron?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-04 19:24:59               E in regula. Am dorit numai sa verific.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-03-04 18:55:45               Se numește "Atelier literar".   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-04 16:41:45               E posibil sa ma insel, desigur, dar tot e bine ca mai pot sa imi exprim opinia in mod liber, aici, adica in locul despre care sustineti ca nu face parte din circuitul civil. Despre miza si curatirea site-ului am mai citit cate ceva si eu :)   Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-03-04 16:01:12               Nu. Cele două situații nu se pot compara. Ponta a avut o miză și a intrat în circuitul civil, pe când Peia, nu. Nu se îmbucă unul cu altul.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-04 15:55:24               Sa nu uitam ca si Ponta era considerat doctor pana l-au prins cu "mata in sac", dar stim sigur ca si acesta ar fi dat pe fata "inselatoria". Corect?   Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-03-04 14:20:30               Ba se poate! Domnule Cristescu, luați lucrurile prea în serios, chiar și atunci când nu este cazul. Textul postat de d-nul Peia la care faceți referire nu are nicio legătură cu plagiatul, ci este doar o nadă întinsă. Dacă nu ar fi fost prins cu "mâța în sac", singur ar fi dat pe față "înșelătoria", pentru că tocmai asta e poanta. Efectul unui astfel de joc este că ne ține "în priză". În rest, dând la o parte data la care autorii respectivi și-au dat obștescul sfârșit, este strict problema domnului în cauză ce riscuri își asumă jucându-se în acest mod. Că domnul Peia are unele tulburări comportamentale - să le numim așa -, este o altă problemă. Da' eu zic că scriitorii, prin esența lor, sunt cam duși cu capu', așa încât trebuie să fim olecuță mai toleranți cu atari arătări. Că fiecare din noi o putem păți oricând. Cu amuzament, SF.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-04 13:35:19               De remarcat strategia distragerii atenţiei! Aducerea în discuţie a unor probleme de actualitate şi interes public. Ingenios, nu? Însă, aici, apare o problemă care ţine de drepturile de autor. Pot fi preluate, cu menţionarea sursei, fără acceptul autorilor, texte care nu se mai află sub protecţia Convenţiei de la Berna privind protecţia operelor literare, artistice şi ştiinţifice şi a Legii dreptului de autor. Altfel trebuie să ai acceptul autorilor sau deţinătorilor acestor drepturi. În cazul în care nu ai acest acord, (studiul de caz prezentat anul trecut în cazul Rebreanu, cred eu, ar fi trebuit să fie relevant) conform actelor normative menţionate mai sus, pot fi preluate scurte fragmente, care trebuie puse între ghilimele şi, evident, cu menţionarea sursei (autor, titlu, publicaţia în care a apărut textul, anul apariţiei). Aici se putea pune câteva fragmente şi link-ul care face trimiterea la textul original. După cum se ştie, şi am spus-o de nenumărate ori, protecţia dreptului de autor în România este asigurată pe toată durata vieţii sale şi pentru o perioadă de 70 de ani de la moartea sa.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-03-04 07:12:19               -să fii prins cu mâţa în sac (poemul "fără de ţară" indiferent ce ai fi vrut să demonstrezi. Trebuia să iei măsuri de precauţie; aşa o incorectitudine (cel mai bland termen) tot incorectitudine rămâne. Că-i făcută cu bună ştiinţă sau bună credinţă, tot una!) -să conteşti evidenţa (adică spui versificaţia tuturor textelor lui RŞ este insipidă etc. Mai apoi, despre un acelaşi text să spui că este de o mie de ori mai bun decât el însuşi! Fără să clipeşti, fără jenă! Nu este la îndemâna oricui. Demonstrat cu prpriile-i afirmaţii. Ei bine în loc să bagi capul în pământ de ruşine tot tu să strigi şi să acuzi (minciuna cu Păunescu! dejucată inainte ca el să fi spus despre impostura procedeului) -să cataloghezi argumentele vizibile şi de către oameni mai puţin instruiţi drept zero barat. -să nu recunoşti pastişa acolo unde este evidentă "PASTÍȘĂ, pastișe, s. f. Lucrare literară, muzicală sau plastică, de obicei lipsită de originalitate și de valoare, în care autorul preia servil temele sau mijloacele de expresie ale unui mare creator; imitație, copie. – Din fr. pastiche." Ce se face în pastişa "păi!..."? Se reia, pe un model sorescian, tema zădărniciei din Ecleziastul! Sigur a fost şi va mai fi tratată de foarte mulţi. Fie ca imitaţie, epigonism, pastişă, ca în cazul de faţă, fie original. Tema este eternă. Tratarea temei poate fi diferită. După caz. -să tratezi, fără ca numic să te recomande, drept "scribaci" pe alţii şi să afirmi "uite, colea, poezie" demonstrează tipul de personaj accentuat. Ei bine, toate acestea demonstrează ceea ce vede oricine. Un tupeu nemărginit. Care depăşeşte orice nivel de înţelegere. Cu un asemenea personaj nu se poate duce o discuţie raţională. Prin urmare voi ignora spusele domniei sale. Însă nu la infinit. Iar încălcarea regulamentului va avea consecinţe. Pentru că, în numele dreptului la liberă exprimare, nu trebuie să ai posibilitatea să bălăcăreşti pe alţii. Inclusiv pe mine.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-03-04 06:49:01               Ioane, asa te-au invatat parintii tai sa vorbesti?   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-03-03 01:23:37               cum le spui tu, epigrămilă! ca un om mare!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-03 01:09:28               ţi-am zis, spitulescule: dacă te plictiseşti şi, colac peste pupăză, ai şi dureri menstruale, pune-o pe metresă să te maseze uşor, în zona gonadelor. ea e meseriaşă, nu un frecangiu de rînd ca tine, care umblă cu fesu-n dinţi pe la tomberoane, poate mai dă de vreo de sticlă nescursă pînă-n fund.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-03 01:08:07               Nu va e clar? Peia a mers la doua capete ca ala care si-a tras un ciorap pe cap de Halloween si s-a dus la o banca cu un pistol fals unde i-a somat pe aia sa ii dea toti banii. Cand l-au gabjit baietii de la Security a inceput sa urle in gura mare ca a fost doar o gluma de Halloween. Daca nu-l prindeau, adio si-un praz verde!   Postat de catre General Motors la data de 2013-03-02 22:36:37               Draga prietene, batran si poet al propriei patimiri! Asculta aici un sfat de la un prieten care ti-a fost baci pana la adanci batraneti: Nu te mai infoia ca-ti plesneste arteaua si-i pacat. Gasesti pe internet versurile sonetului "Ramane ca-n seara aia" pentru aduceri aminte. In rest, incearca sa fii mai ponderat! Domnul fie cu tine, drag si scump prieten!   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-03-02 22:31:01               "veţi" - greşeală pe care nu-'ş cum am făcut-o, da' uite că. deci, menţionai asta, ca să nu sară din unghere vînătorii disperaţi de greşeli, ale mele, sprea a mă arăta, acuzator, cu deştetu!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 22:24:58               Radio Erevan raspunde "Spune Dumnezeu: Lasati copiii si batranii sa vina la mine!" (Ecsintescu Virtual) Un ascultator curios ne intreaba: -Esta adevarata cotatia biblica data de cel mai mare teolog al impreunarior umane blagoslovite de zeul Bachus?! -Este suta la suta adevarata dar numai daca i se aplica doua amendamente: nu Dumnezeu a zis asa ceva ci fiul sau Isus cand a ajuns la pubertate si nu a zis "lasati copii si batranii sa vina la mine" ci numai "lasati copilele sa vina la mine"   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-03-02 22:16:31               iescxtinctescule, ai terminat biştarii, june macac? nu mai plăteşte mizileanca mercenari ca tine, să mănînce cozonaci umpluţi cu rahat? te dai iar pe lîngă mentor să te scoată din foame? vezi, totuşi, cînd foloseşti anume organ al aparatul fonator în scopuri encomiastice, să nu traci vreun şnaps pe nară, înainte, că turmentezi ecoliterarul mentorului!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 22:01:12               1. „Nu, domnule Peia, pasjul acela chiar îmi aparţine. Citiţi-l cu atenţie. Vreţi să vă dau hintul? Reprezintă dovada că aţi intrat într-un domeniu în care v-aţi prins urechile.” Auleu! Ce domeniu, doamna? O fi paranormalu? Recunosc, la asta chiar nu mă pricep. Văd, însă, că excelaţi dv.: aţi început să vorbiţi pe limba fantomelor. Un fel de Mama Omida Hermenida! Mda, e tare! 2. „Dar măcar acum aţi înţeles situaţia în care v-aţi pus făcând aprecierile pe care le-ţi făcut vis a vis de sonetul lui RŞ?” Nu. Eu am înţeles situaţia în care v-am tras ţeapă în povestea cu Păunescu. Aia da. E bine lucrată! 3. „Oricum, aveţi dreptul de a nu avea dreptate! Eu v-am adus argumente. Dumneavoastră gargarisme şi insulte.„ Argumentele dv. sunt zero tăiat în patru. A spune adevărul gol-goluţ nu e o insultă. 4. „...sunteţi un personaj accentuat care vă declaraţi pastişele "genialităţi" literare se vede de la o poştă.„ Doamna-doamna, am 660 de titluri în cinci cărţi. Nu am pastişat pe nimeni. Şi nu sunt genial. Arătaţi-mi un loc în care am rostit aşa ceva. Ştiu însă că dv. aţi scris cinci versuri de doi bani şi aveţi pretenţia să-mi spuneţi mie cum se scrie. Am mai spsu: zece vieţi să aveţi nu veţi scrie un versuleţ, măcar, ca mine. Asta nu e laudă de sine, nu e declaraţie sforăitoare de autogenialitate, ci o evidenţiere clară a unor date certe. Drept, pe faţă, aşa stau lucrurile. Veniţi cu contraargumente. Ieşiţi la interval cu poezicile dv. Alea sunt contra/argumenetele. Nu vorbele dv. sforăitoare. Pe una am văzut-o. M-am prăpădit de rîs! 5. „Infatuare care promovează ce? O pastişă. A unui text biblic celebru.” Doamna-doamna, matale ştii ce e aia „pastişă”? În ce măsură sunt versurilea astea pastişă după Biblie? Copiate, redate, cumva, aidoma. Rîs curcile cu glas de soprane metafizice! „voi, scribaci chinuiţi de ziceri şi stiluri voi, vorbălăi cu fason voi, scorţoşi intertextualişti uite, colea, poezie incomodă, dură dar adevărată pînă-n măduvă aşa că staţi pe un pat burduşit de gînduri şi silabisiţi: praf-şi-pul-be-re praf-şi-pul-be-re praf-şi-pul-be-re" M-am uitat cu lupa, cu microscopul, cu opul, nu numai că nu văd nicio pastişă, dar nici măcar o aluzie care să amintească de Biblie. Parcă pomeneaţi de Ecleziast? Păi, tema deşertăciunii cred că, după Biblie, a fost tratată de mii, de milioane de ori. Şi mult mai evident decît am făcut-o eu. Pastişorii, naibii! Ce străduinţă, ce osteneală, ce sudori, doar-doar ve-ţi reuşi să vă vărsaţi năduful. De ce, totuşi, vă ofticaţi aşa de tare, doamna-doamna? „Unde m-aţi văzut pe mine făcând aşa ceva? Eu scriu, cât şi cum scriu şi îmi apăr, cu argumente convingerile. Nu mă idealizez, nu mă laud.” (Doamna-Doamna) Puah! Da’ ce laude vă trageţi! Cîte douăzeci pe mm pătrat! - că dv. arătaţi ce şi cum ar trebui scrisă poezia; - că datorită spiritului dv. hermeneutic puneţi lucrurile la punct; - ba – tupeu fără margini, pe care eu nu mi l-am permis niciodată: „ciopliţi” la poezia altuia. Am criticat, am făcut mişto, dar nu mi-am permis săintru cu cizmele în poezica altuia. Cu toate că-s de o mie de ori mai îndreptăţit să dau sfaturi. Eu sunt meseriaş în materie. Nu ştiu cît de bun. Dar cu mult peste „harul poetic” al domniei voastre, care e sublim, am putea spune, dar lipseşte cu desăvîrşire. Despre argumente, ce să mai vorbesc? Luate la bani mărunţi, aşa cum fac eu, se dovedesc goale ca nişte cătruni uscate. - „Atâta timp cât respectaţi regulamentul, nu am nimic cu domnia voastră. Că vă fixaţi de textele mele ca un ciulin în blana canină iar vă priveşte. Însă a vă da cu părerea acolo unde habar nu aveţi este cam mult.” Mda. Mda. Iacă, iese la iveală oftica. Vă contest competenţa şi, drept urmare, faceţi o fină aluzie avertizatoare, de genul :”vezi cu percutezi, că, dacă te mai iei de mine, o-ncasezi!” Aştept să vă dovediţi exemplarul comportament imparţial şi democratic, scăzîndu-mi nivelul din nou.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 21:57:02               Doamna, Batranul meu prieten uita de la mana pana la gura. Nu este dumnealui de vina. Imi trec prin minte versurile unui sonet: "Ramane ca-n seara aia". I le dedic. Sunt alaturi de prietenul meu prins cu mata in sac. Va rog sa-i acordati circumstante atenuante. La Nastase varsta a contat si e mult mai in putere decat poetul, ce Dumnezeu! Imi reafirm sprijinul neconditionat pentru tragismul existentei. Spune Dumnezeu: Lasati copiii si batranii sa vina la mine! Te astept prietene, te astept!   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-03-02 20:47:23               1. Nu, domnule Peia, pasjul acela chiar îmi aparţine. Citiţi-l cu atenţie. Vreţi să vă dau hintul? Reprezintă dovada că aţi intrat într-un domeniu în care v-aţi prins urechile. 2. Dar măcar acum aţi înţeles situaţia în care v-aţi pus făcând aprecierile pe care le-ţi făcut vis a vis de sonetul lui RŞ? 3. Oricum, aveţi dreptul de a nu avea dreptate! Eu v-am adus argumente. Dumneavoastră gargarisme şi insulte. Ca să vedem dacă aveţi dreptate veniţi cu argumente. Nu cu ocări. În care, se pare sunteţi expert. Însă, cum vedeţi, Europeea tolerează şi astfel de ipochimeni. Poate greşeşte că vă bagă în seamă. Ce credibilitate puteţi avea când în aceeaşi zi la câteva ore distanţă vă autocontraziceţi? Ce autoritate puteţi avea când muşcaţi, ca un novice, din orice momeală? Cine să vă ia în seamă ocările? Ce competenţă demonstraţi când negaţi, fără să pricepeţi, totul? Că sunteţi un personaj accentuat care vă declaraţi pastişele "genialităţi" literare se vede de la o poştă. Priviţi şi vă minunaţi. Iată infatuarea în toată splendoarea sa. "voi, scribaci chinuiţi de ziceri şi stiluri voi, vorbălăi cu fason voi, scorţoşi intertextualişti uite, colea, poezie incomodă, dură dar adevărată pînă-n măduvă aşa că staţi pe un pat burduşit de gînduri şi silabisiţi: praf-şi-pul-be-re praf-şi-pul-be-re praf-şi-pul-be-re" Infatuare care promovează ce? O pastişă. A unui text biblic celebru.Adică, text cunoscut de către toată lumea. Fără jenă, fără reţineri, fără limită. Profitând de ignoranţa unora şi utilizând un tupeu nemărginit. După principiul strig, ţip, acuz, împroşc cu noroi, deci, AM DREPTATE. Unde m-aţi văzut pe mine făcând aşa ceva? Eu scriu, cât şi cum scriu şi îmi apăr, cu argumente convingerile. Nu mă idealizez, nu mă laud. Dacă au valoare, alţii vor hotărâ. Dacă am dreptate în argumentaţiile mele, de asemenea, alţii vor trage concluziile. Nu credeţi că proclamându-vă genialitatea, ceva este în neregulă? Însă este dreptul domniei voastre să scrieţi şi să vă comportaţi cum doriţi. Atâta timp cât respectaţi regulamentul, nu am nimic cu domnia voastră. Că vă fixaţi de textele mele ca un ciulin în blana canină iar vă priveşte. Însă a vă da cu părerea acolo unde habar nu aveţi este cam mult.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-03-02 20:09:23               Doamna, Ripiit: sunteţi pe dinafară şi cu poezia, şi cu aşa zisa critică. Am mai spus-o: nimereşte orbul Bărila, dar un scribaci cîteva lucruri mai răsărite. Oricum, nu văd de ce vă efortaţi aşa de tare ca să mă convingeţi că aveţi NUMAI ŞI NUMAI domnia-vă hermenutică dreptate, contestîndu-mi dreptul de a avea dreptate?! Pt a-mi demonstra că sunteţi extrem de democratică în păreri şi ceea ce proclamaţi hermeneutico-antertextualist nu poate să sufereze fro contradicţiune? Nu vedeţi în ce capcană picaţi? Sunteţi glasul suprem, demiurgul, hristosul care învie texte mediocre din morţi, care stabileşte clasamente şi clasează poeţi? Vă străduiţi de pomană. Ripiit: sunteţi complet pe dinafară! De ce să mă mai obsosesc a citi caraghiozlîcul ăla de pasaj, indiferent de cine ar fi scris (faptul că-l puneţi între ghilimele nu vă absolvă de aceeaşi acuză pe care mi-aţi adus-o mie: plagiat!) Cumlmea, să plagiezi o bazaconie textualistă şi să vreai să demosntrezi că nu pricepe ics sau igresc nivelul de înaltă speculaţie infra-para-ultra-arhi textualistă. Nu vedeţi că nu vă mai ia nimeni în seamă, doamna? Întreb din nou: oare de ce?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 19:39:19               Acuma poate aşa o fi. Omul chiar nu înţelege. Mai fac o încercare. Domnule, aţi scris despre toate caznele (adică tot ce scrie Radu Ştefănescu), repet TOATE, inclusiv acel sonet: "versificaţia onorabilului, - ca, dealtfel, toate caznele lui prozodice - este insipidă, grea, plictisitoare, nedigeraqbilă. Dă impresia unei sforţări supraomeneşti de a exprima, arborescent şi înghesuit, ceea ce un talent natural reuşeşte doar respirînd. Nu numai că nu posedă nicio urmă de valoare acest gen de texte, dar mai şi induce ideea falsă, dăunătoare că aşa se scrie." Exclud acum din discuţie varianta Tomozei! Aţi scris apoi despre varianta Ştefănescu (pe care o credeaţi a fi a lui Tomozei) "Versiunea Tomozei e de o mie de ori mai reuşită." care de fapt spune "Versiunea RŞ (pentru că a lui era, nu a lui Tomozei) e de o mie de ori mai reuşită. Nu vedeţi în ce autocontradicţie vă aflaţi? Păi cum să fie toate caznele sale, simultan, şi insipide etc. şi, una dintre elea, de o mie de ori mai bună decât ea însăşi adică decât insipidă, etc. Chiar aşa de greu vă este să înţelegeţi? Dacă îl mai aducem în discuţie şi pe Tomozei (aţi văzut mai sus, l-am lăsat deoparte) nesinceritatea, lipsa de onestitate în apreciere, oportunismul, ies la suprafaţă cu asupra de măsură. În faţa unei astfel de evidenţe, fie, bărbăteşte, se asumă AUTOCONTRADICŢIA, fie, vinovat, se tace! La fel aţi procedat când aţi încercat să intraţi şi în domeniul criticii. Aruncându-vă cu capul înainte în zid asemeni unui taur care vede muleta roşie! A propos, aţi recitit pasajul: "Astfel, conceptul este structurat textual. Textul este xenofob textului. Existenţa sublimatului textual este o condiţie aparentă presupunând concatenarea axiologică neutră. „Ăla contra asta” reprezintă esenţa demosului elementar. Momentul ontologic numenal, sincretic textului, reverberând etic, atinge zona „ă” Ca un mare, neechivoc „unde” tranzitivitatea „este”! Xantipa totuşi ura lumea. Cum o noapte trează este afazică zonei „ă”. Putem explica nivelul textual raţional-univoc. Deoarece o mare necunoscută poate exprima impresia anteriorităţii cognoscibile intrinsec, disparat, operaţional, apoftegmatic, raţional. Pentru raţional există judecata ubicuă, decelabilă efectiv ca alternativă telurică atavică, Să asculţi cum umbra poate reinventa imaginativ virtualul invers reprezintă eroarea lacunară a valorizării artistice la orice afirmaţie relevantă estetic auctorial. Uneori, numai unitatea intrinsecă are urme teoretice ori relativ didactice, expresie peremptorie, elitistă. Emanaţia unui rapel organizat pentru evaluarea exclusivă anticipată."?   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-03-02 17:13:15               iecstintextule, s-a întîmplat, cumva, să fii treaz de dimineaţă? minune dumnezeiască! dacă eu sunt "bătrîn ornitorinc", tu ce eşti: june macac? oricum, dacă ai schimbat prefixul la 30, nu te amăgi cu gîndul că îl vei schimba şi pe cel de la 40! cu pateul zdrenţe, ai toate şansele să treci la regim de ambrozie pînă atunci! vezi de te-ngrijeşte de "portiţa" prin care vei trece de unde ai venit. ştii tu!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 16:30:09               Mult-prea-stimată, honorabilă şi hermenutică doamnă! Permiteţi-mi să vă întreb: da’ de ce vă ofticaţi aşa de tare? Pen’că vă iau în bîză opturile speculative? Grămăjoaia de sintagme inventate, pigmentate, strofocate, contorsionate, aruncate cu furca-n fraze de tip zeppelin? Păi, indiferent dacă rostesc eu adevărul ăsta crud au ba, el tot există. V-am zis: arătaţi-le şi unor, mă rog, unor specialişti, dar nu din cei cu care amicalizaţi... co/sintagmatic (ştiu şi eu, vedeţi? cu d-astea radicale!), arătaţi-le, zic, bijuurile dv. lexico-fanteziste, ca să aibă şi ei de ce rîde! De ce lăsaţi această grea sarcină numai pe umerii mei? În fine, să trecem la mioarele noastre... Să vă analizăm extazul revanşard, deşi am mai analizat o dată, ieri, da’ nu aţi avutără bunăvoinţa să vă aplecaţi, intertextualisto-telkelist, asupra spuselor mele efemer-eternizate (reproduc, din amintire, o sintagmă specifică, a cărei apărţinătoare sunteţi). Fireşte, mă simppt adînc lezat atît sufleteşte, cît, mai ales, antelectualiceşte dîn această cauză dă pricină. Deci, reiau argumentaţia, spre uzul dv. hermeneutic: Spuneam despre varianta Tomozei (în fapt, cea ştefănesciană), următoarele: „insipidă, grea, plictisitoare, nedigerabilă. Dă impresia unei sforţări supraomeneşti de a exprima, arborescent şi înghesuit, ceea ce un talent natural reuşeşte doar respirînd. Nu numai că nu posedă nicio urmă de valoare acest gen de texte, dar mai şi induce ideea falsă, dăunătoare că aşa se scrie.” Şi care-i problema? Păi, chiar aşa şi este! Credeţi că, azi, acum, aş comenta altfel? Să facem olecuţă abstracţie de autorii reali... Spusele mele rămîn corecte. Sau credeţi că m-ar păli, brusc, admiraţiunea în faţa numelui Tomozei, aflînd că, în fapt, varianta lui era haialaltă? Şi, vinvers, mi s-ar fleşcăi entuziasmul moderat, aflînd că autorul variantei lăudate este Ştefănescu? Altfel, spus, insinuaţi cum că judecata de valoare pe care am făcut-o, se afla sub influenţa insidioasă şi nesinceră a faptului că bănuiam cum că autorul ar fi taman Tomozei, iar nu genialul Ştefănescu? Şi vinvers? Dar am spus-o şi atunci. Insul Ştefănescu a procedat ca tărăbarii de la piaţă: şi-a scos în faţă marfa a mai răsărită, ba a mai şi stropit-o cu sticla de pepsi, găurită-n dop, să o frăgezească. Altfel zis, a decalibrat, mişeleşte, comparaţia. A ales una din cele mai proaste traduceri a lui Tomozei, dînd-o drept a lui, şi şi-a scos pe tarabă cea mai arătoasă marfă. Ori, cumpărătorul, pus în faţa a două fakeuri, alege răul cel mai mic. Că nu vrea să se ducă acasă cu sacoşa goală. Însă ambele variante sunt cu mult sub traducerile lui Chirică & Leviţki. Care au respectat cel mai mult varianta originală. Ceştilalţi s-au depărtat de original, pnă nu s emai recunoştea nimic din el. Justificarea că viziune personală, reinterpretare, aiurea! Fasoane, fiţe şi claxoane! Asta e, cum am demonstrat, taman aşa cum în jocul din copilărie: „telefonul fără fir”! Ce ajunge la capătul şirului devine absolut irecognoscibil. Ei, şi după ce îmi daţi, tot acolo, lecţiuni de valorizare a textelor, spuneţi: „a nega valoarea într-un text literar, valoare care iese în evidenţă de la distanţă este un gest, cel puţin, neelegant.” Iese în evidenţă... de la distanţă? De la ce distanţă, vă rog, că n-aţi precizat?! Sau asta-i mult lăudata metodă hermeneutică, profund obiectivă, cu care vă tot lăudaţi? Te dai îndărăpt fro cîţiva paşi, te uţi prin beeenocluuu şî, gata! devii un hermenut de perspectivă? Mda. Dovadă şi comentariul fefe aplicat şi fefe obiectiv pe care mi-l distribuiţi cu rigoare de intertextualist acribic: „Recitiţi, fără patimă, detaşat şi cu IUBIRE, dacă puteţi, versiunea colegului nostru. Are mai mult dramatism şi este mai penetrantă şi mai incitantă decât cealaltă care, cu regret, suferă de oarece platitudine. Stilul este mai alert, sintagmele mai sugestive, mai incitante. Sintagma "O liotă de nimfe"... Păi, cu iubire ama citti, cu foarte multă iubire, aproape că a dta peset amrgini iubirea aia! Cît priveşte „liota de limfe” aţi rămas în suspans, că vă grăbeaţi la aeroport. Da’ cînd v-aţi întors – cam repede!... veţi fi fost pînă la facultatea la care predaţi hermenutica aplicată? – aţi revenit cu aceeaşi „liotă” în gînd şi mi-aţi turnat o poliloghie semantico-simbolică de s-a cutremurat şi bietu şiekspir în eternitate lui, mirîndu-se transcedental foarte: „Băăă, da’ ce dăştept am fost pă vremea mea! Nu ştiam dacă nu apărea, piste secole, Doamna-Doamna, cuplată cu traducătoru Ştefănescu, să mă lumineze! Doar fraieru ăla dă peia, vedea-l-aş în fundu iadului! ’ce că „liota de nimfe”, descoperită dă traducător, şi care nu e pe nicări, prin sonetu meu, e mai, degrabă, o gaşcă de tip băsist, gen nimfopoliticele udrea, monica şi roberţica!” Mi-a mai plăcut şi m-a impresionat ceva: „Trecând peste neeleganţa acuzelor, insinuărilor şi chiar insultelor, distinsului coleg Peia,”, ...ziceţi, la un moment dat, făcîndu-vă că aveţi orbul găinilor la frumoasele aprecieri ştefănesciene cătră mine: „bătrîne cobzar, dragul meu dilimanjaro, cu respect îţi reamintesc că meseria asta nu-i chiar pentru tine” (Ştefănescu) „ştiam de multişor că în afară de producţia de acufene şi ceară de lumînări, flenduroasele matale urechi nu-ţi servesc decît la alungarea bărzăunilor cînd le soileşti vara prin mirişte,” (Ştefănescu) Mai mult nu zic, că mai am şi treabă. Şi, oricum, tot o hermeneută pîrîtă rămîneţi! Chiar aşa, pseudonimică şi, deci, intangibilă din acest punct de vedere. Nu vă mai ofticaţi, pls! Se poate lăsa cu sechele estetico-comparative nevindecabile!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 16:25:46               Stimata doamna, Aveti perfecta dreptate. Ati demonstrat cu umor ceea ce era stiut. Totusi nu imi sta in caracter sa lovesc un om, un tovaras as putea spune, in fine, un poet multilateral dezvoltat, aflat in nevoi, cazut, facut praf. Chiar nu pot! "Batranul ornitorinc", asa cum il rasfata Radu, a gresit. Frustrarea sau poate dimensiunea mesianica pe care si-o atribuie oniric l-a facut sa piarda controlul miliardelor de sonete citite si zecilor de miliarde scrise in toate rimele stiute ori nestiute. Varsta isi spune cuvantul. Trecerea timpului este o amprenta pusa in calvitie ca o anatema. Batranetea si bolile ei ataca acolo unde tarina e fecunda in plugul vorbelor de duh spuse tigoric de singura entitate de care omul asculta post mortem, izbavindu-si astfel pacatul oedipian, cum bine ar spune Freud. Sa-l iertam pe prietenul nostru. Cu totii imbatranim...Ma vad pe mine..Doar ce am schimbat prefixul, intrand de curand in deceniul 3 de viata si simt cum ma ard secundele... Remarcabila este capacitatea cameleonica a iubitului nostru prieten. Atat de fiara este in comentarii ( "fiara" este fireste un alint, o minciuna nevinovata menita a-l flata, o condescendenta crestina cu semenii loviti) si atat de "tristic" in poezia sa lacrimogena, usor efeminata, ca si cand poetul ar imbraca fustite rosii si s-ar incalta cu botosei albi, asa cum Freud il inspira pe Hitchcock in marea lui capodopera Psyco. Am incredere ca spiritul poetic din poet va invinge "fiara". Exorcizarea este dureroasa dar e sanatoasa! II sunt alaturi si il asigur de toata compasiunea mea si tot odata de increderea ca va reusi. Doamne ajuta!   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-03-02 09:02:47               Adevăr, orbire şi suficienţă A se vedea link: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=34760 Scrieţi, domnule Ioan Peia, “Doamnă Elena Stefan (cumava, afiliaţii genotipice cu honorabilul traducător?) Putem face un milion de supoziţii, putem comenta în fel şi chip, putem scîrma în nu'ş ce profunzimi insondabile la care nici autorul original nu s-a gîndit, dar un lucru e clar: versificaţia onorabilului, - ca, dealtfel, toate caznele lui prozodice - este insipidă, grea, plictisitoare, nedigeraqbilă. Dă impresia unei sforţări supraomeneşti de a exprima, arborescent şi înghesuit, ceea ce un talent natural reuşeşte doar respirînd. Nu numai că nu posedă nicio urmă de valoare acest gen de texte, dar mai şi induce ideea falsă, dăunătoare că aşa se scrie. Dacă eu sunt subiectiv, atunci foarte bine: fiţi dv. obiectivă! M-am cam lămurit cum e obiectivitatea-vă de multe ori. Sunteţi mai încorsetată-n gusturi şi mai lipsită de orizont perceptiv decît un biet începător care a apucat să lectureze şi el două trei poezele, cum ar fi: "căţeluş cu părul creţ" şi "ala-bala-portocala"! Altcum, teoria chibritului funcţionează la foc automat.” Postat de catre ioan peia la data de 2012-08-19 10:43:36 Apoi Radu postează aceste două sonete dintre care al doilea, chipurile, ar fi versiunea sa. Adică ar face parte dintre toate caznele lui prozodice şi este respectiv “insipidă, grea, plictisitoare, nedigeraqbilă. Dă impresia unei sforţări supraomeneşti de a exprima, arborescent şi înghesuit, ceea ce un talent natural reuşeşte doar respirînd. Nu numai că nu posedă nicio urmă de valoare acest gen de texte, dar mai şi induce ideea falsă, dăunătoare că aşa se scrie.” infatigabile postac, ok, aleg sonetul de mai jos, versiune Tomozei: Când orologiul muşcă din secundă, Şi trupul violetei îl răpune, Când scurta zi în beznă o afundă, Şi viscoleşte-n plete de tăciune, Când plopi trufaşi, ce-au ocrotit de soare Cirezile, de frunze se dezbracă, Şi verdele de mai, cu resemnare, Pe catafalcul spicelor se-apleacă, Mă-ntreb de ştii cum va veni, firească, Eclipsa frumuseţii ce dezmiardă Fiinţa ta, ca-n alt vlăstar să crească, De ai urmaşi. Nu-i învăţat să piardă Eternul timp, dar crudele-i porunci Le poţi desfide împăcat atunci... şi versiunea mea: Când văd cum timpul curge pe cadrane, Şi ziua se afundă-n noaptea crudă, Când văd pălirea florii diafane şi viţa albă-n negrul păr crescută; Când arborii sunt sterpi, cu foi bătrîne, ei, baldachini ai turmelor, în vară Şi verdele-nchingat în snopi rămâne Pe năsălie dus pe roţi de cară; Atunci la frumuseţea ta-mi duc gîndul, tu, care-o porţi prin vînt şi irosire, Dulceţi şi farmec - timpul li-i mormântul - Alte minuni vin lumile să mire. Nu-i pavază când timpu-şi sună coasa, Doar dacă puii-ţi luminează casa... versiune Chirică n-am Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-08-19 16:44:14 Iată, distinse Ioan Peia ce aţi scris domnia voastră. Cu mânuţele domniei voastre. (Dar poate aflăm că, atunci, cine mai ştie, cineva v-a spart contul şi a scris în numele dumneavoastră !) « Şi? Versiunea Tomozei e de o mie de ori mai reuşită. Clar ca lumina zilei. Versiunea ta e chinuită. Dacă ai dat exemplul ăsta spre a mă convinge, nu ai reuşit nici atîtica. Ca să nu mai pomenesc de rima aia "imperfectă" : crudă/crescută... pfuuuu! e tare, verică! Dac-o vedeai la mine făceai clăbuci! Postat de catre ioan peia la data de 2012-08-19 17:44:17 » Urmăriţi cronologia: 2012-08-19 10:43:36 ; 2012-08-19 16:44:14 ; 2012-08-19 17:44:17 Prin urmare, aţi scris că la toate caznele prozodice, adică la producţiile distinsului coleg, versificaţia onorabilului, - ca, dealtfel, toate caznele lui prozodice - este insipidă, grea, plictisitoare, nedigeraqbilă. Dă impresia unei sforţări supraomeneşti de a exprima, arborescent şi înghesuit, ceea ce un talent natural reuşeşte doar respirînd. Nu numai că nu posedă nicio urmă de valoare acest gen de texte, dar mai şi induce ideea falsă, dăunătoare că aşa se scrie.” În timp ce “Versiunea Tomozei e de o mie de ori mai reuşită. Clar ca lumina zilei. » . Şi, ca să nu existe niciun dubiu, accentuaţi : “Versiunea ta e chinuită. Dacă ai dat exemplul ăsta spre a mă convinge, nu ai reuşit nici atîtica. Ca să nu mai pomenesc de rima aia "imperfectă" : crudă/crescută... pfuuuu! e tare, verică! Dac-o vedeai la mine făceai clăbuci!” Mai mult, aşa, elefantian cum spun eu, bizonian cum afirmă RŞ, ca nu cumva să vă fi scăpat ceva ori să nu fie cineva capabil să lectureze în spusele domniei voastre, ceva apreciativ la adresa lui RŞ, continuaţi cu aplomb: “gigione, Mă îndoiesc serios că ai putea avea orizontul meu de cuprindere. Pe bune, putem discuta despre orice: începînd cu filozofia - literatura, mai puţin! - continuînd cu fizica atomico-cuantică şi istoria ca atare, şi sfîrşind cu istoria culturii şi artei, spre pildă. Te simţi în stare? E adevărat că nu mai pot ţine dizertaţii, cum făceam odinioară, căci nu mai cred în nimic din cele asimilate, întrucît minciuna existenţială m-a dzgustat pînă la refuz total de a-mi mai reaminti, dar, or'ş'cît, ceva-ceva mi-a mai rămas prin tărtăcuţă. După ce-am uitat tot, cum 'sei. Aşa că ironia ta de căruţaş nu a lovit deloc în ţintă. Mai bine ia şurupelniţa şi reglează-ţi decibelii la cască. Postat de catre ioan peia la data de 2012-08-19 17:51:04” Adică vă gâdilaţi orgoliul şi vă arătaţi “muşchii stilistic şi culturali” pentru a strivi micul şi neînsemnatul traducător. Care nu ar putea avea orizontul de cuprindere al domniei voastre. (Îmi imaginez cum se amuza RŞ, în acest timp!) Urmează croşeul final: “bătrîne ornitorinc, tu de fapt mă iubeşti, bre... nu-ş cum să fac să nu te supăr prea tare, vezi matale, versiunea pe care ţi-am dat-o ca fiind a lui tomozei, e-a mea şi, desigur, viţăvercea în consecinţă, mulţam mult pentru apreciere, te mai aştept :)))) Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-08-19 18:04:10 KO. Demonstraţie impecabilă ! Impecabilă. Adică, fără cusur domnule Ioan Peia. Ar mai fi ceva de spus ? Prin urmare acel « orizont de cuprindere » nu poate acoperi nici măcar un sonet. Acelaşi orizont de cuprindere s-a hazardat să intre şi în domeniul criticii. Astfel că, în imaginaţia domniei voastre, aţi făcut praf un text critic postat de către mine. Vom vedea, mai târziu ce aţi scris. Întru desfiinţarea acelui text. Cum v-am mai spus, în mod normal, nu aş avea pretenţia să cunoaşteţi acel text. Însă, pentru că vă permiteţi să « desfiinţaţi » chipurile texte critice, este imperios necesar să aveţi lecturi în domeniu. Dacă nu le aveţi, cel puţin prudent, ar trebui să fiţi rezervat. Dar nuuuu ! Cu un tupeu caracteristic ignoranţilor insultaţi şi negaţi textele mele critice. Fără să aveţi minime cunoştinţe în domeniu. Vă voi prezenta demonstraţia mai târziu. Până atunci, lecturaţi de la link : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=44186 paragraful începând cu * Aşteptările teleologice exprimă o construcţie colaterală despre cum nu trebuie înţeles spiritul … şi amintiţi-vă ce aţi scris despre text. Remember plăcut !   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-03-02 07:57:28               Ietă, frate, că ăștia chiar s-au culcat. Eu cu cine mă mai conversez?   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-02 02:03:40               Hai la culcare, ca altfel iar vei ajunge sa te trasti dupa nivel de postare.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-03-02 00:33:52               Oauuu! Tu vorbeşti, măi pupăciune dă răciune?! Păi, ca să pupi conduru paşei nu tre să-ţi vîri nara-n ţărînă? Eu nu pup decît zidul casei mele, adînc temenelistule, căci mă apără de vreme rea şi nu-mi cere nimic. Farisei de maidan!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 00:23:39               Epigramist, nu vei putea sa-l ingenunchezi pe domnul Peia, niciodata. Este prea obisnuit sa se tarasca.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-03-02 00:12:07               şi unii şi alţii se zbat   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 00:07:46               Nu mă anteresează America. Nu mă anteresează Europa. America ne-a vîndut odată, mai demult. Ocidentul, cam la fel. Acum, şi unii şi alţii, se zbat ca să ne depopuleze, cu ajutorul vrăjelii democratice. Ăia de peste gîrlă au interese strategice aici, puţin le pasă de românaşi. Asta e clar ca lumina zilei. Ăştilalţi, mai de peste deal, se bat pentru influenţă: pentru a-şi menţine pieţele de desfacere aici, pentru a exploata ce a mai rămas din rezervele naostre naturale, pentru a ne folosi forţa de muncă bine calificată sau bine muncitoare. De restul românaşilor îi doar fix în bumb. Dovadă? Ne-au adus într-o situaţie total falimentară: economie distrusă, datorii imense, produse otrăvite, pesimism, disperare. Altceva nimic. Aşteaptă s-o mierlim, ca să ne ia ţara. Asta-i realitatea cea crudă. Iar voi, iudelor, pt că vă pune-n bot cîte un castron de linte, contribuiţi mişeleşte la "opera" asta de dezagregare a unei ţări, cu greu întemeiată între imperii carnivore, care tot timpul au rîvnit să ne transforme în colonie. Acum au reuşit cu ajutorul liftelor din interior. Ăsta-i devărul gol-goluţ! Să fiţi blestemaţi pentru vecie pt asta, vînzătorilor! Acum nu glumesc.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-02 00:06:14               Tocmai asta e Peio: nu eu incerc sa te invat pe tine cum e cu plugaria sau cu colivia, ci tu vrei sa ma inveti pe mine cu ce se mananca America.   Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 23:55:09               papagal de colivie? băăă, da' ce cosmopolit dă faimă zace-n tine! vorba lu tata: "tot felu dă tîrîie-ţăr'nă ne învaţă pă noi plugăria"!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 23:45:37               ai, frate, lasă-mă cu faze d-astea! e nasol că nu am pe ce să probez chestiilea alea şi nici nu am răbdare să pigulesc chestii cu trestii, de blogăraşi.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 23:43:24               Peio, pai tocmai asta nu pricep eu: de ce un papagal din colivie ii da lectii ciocarliei cat de nashpa e zborul.   Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 23:41:21               Eu am dreptul, gramatule, că sunt aici, în căsuţa asta, unde văzui luminiţa soarelui, da' tu eşti taman pe post de iudă, ce e greu de priceput?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 23:25:11               Peio, ca de obicei n-ai inteles nimic si nici nu ma mira. Eu ii fac hoti pe hoti, adica pe politicienii de la putere (fosti si actuali), nu pe victime. La fel cum o faci si tu uneori, chiar mult mai vehement. Sau vrei sa spui ca Basescu si fostul guvern, cel al lui Boc, nu au nicio scama pe rever, iar eu doar ii denigrez aiurea?   Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 23:23:48               Noooo! E trezanapodé votrî intărprăte, madam-madam! Pînă şi dexu mem foooo! Par nu ghiorlanu e an creatiur trezimpatic e ruze tirs malice! Cum s-ar zice. Răspuns valabil şi păntru ghiorlan!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 23:23:03               Excellent mon vieux! Voila! Le vrai problème d'ici c'est la définition du mot "Ghiorlan" C'est une vrai question philosophique! C'est la philosophie d'ubicuité du jeux: une transition. Celui qui donne "gherle"!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-03-01 23:12:38               Domnule Cristescu, aveti o greseala de typo in chiar titlul textului din prima pagina, adica ati uitat de un "i" de la "La multi ani"   Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-03-01 23:01:53               "Că, credeţi dv., urmare a adversităţii mele cu ghiorlanul, am apreciat pe dos" mon ami, qu'est que c'est "ghiorlan"?   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-01 23:01:34               err: "cam 3000 de titluri, din care mai mult de 30% cărţi dificil de asimilat în cîteva săptămîni."   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 22:48:40               Tu înţelegi ce vrei, neamule! Un lucru este evident: stai cu capul la cutie şi ne faci hoţi! Asta-i problema. Căci nu fugi în vecini să-ţi pîrăşti tatăl că e cam beţiv. Încerci să rezolvi sitauţai în curticica ta. E greu pt nişte iude ca voi să priceapă asta.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 22:47:37               Doamna-doamna, Ce ridicol să vreţi, cu orice preţ, a găsi nodul de papură în firul de pai! Acolo, în povestea cu Tomozei, dacă-mi amintesc bine - că nu am răbdare să caut povestea - lucrurile chiar aşa stăteau. Sonetul care era dat a fi al lui Tomozei, - care nu e nici un poet grozav, niciun traducător foarte bun, a chixat destul în sonetele alea - chiar era mai bun decît celălalt, care a fost dat a fi al lui Rădulescu. Şi invers. În ce consta ridicolul atitudinii mele? Că, credeţi dv., urmare a adversităţii mele cu ghiorlanul, am apreciat pe dos valoarea celor două texte, doar din motive subiective? Că n-am priceput? Dimpotrivă, prezentîndu-mi-se două variante, am considerat una din ele ca fiind mai răsărită. Şi? Am în casă şi variantele Tomozei şi cele ale lui Chirică şi Leviţki. Mă sculam de pe scaun şi, aflînd care era paternitatea celor două texte, jucam pe invers. Simplu. Dar nu m-am deranjat. Am spus ceea ce am considerat că e corect. Dar, iarăşi mi-amintesc, am apreciat ca fiind, ambele, sub varianta Chirică & Leviţki. E posibil să fi făcut şi remarci ironice, în sens denigrator, dar judecata corectă a rămas, dincolo de ele. Care-i faza, pînă la urmă? 2. Cît priveşet "Diavolul şchiop", ţin minte că nu v-am contrazis vehemet. Ci doar am crezut, şi cred în continuare, că nu este descris suficient de bine rezumatul cărţii. O am aici, în două exemplare, chiar. Doriţi să mă verificaţi? Vă spun ediţia, editura şi, dacă doriţi, vă dau şi citate. Sau bănuiţi că ţin cărţile în casă doar pentru a-mi gîdila amorul propriu. e drept, nu am avut timpul fizic necesar, pt a le parcurge toate (cam 300 de titluri, din care mai mult de 30% cărţi dificil de asimilat în cîteva săptămîni. Puteam să fotografiez repede cîteva pagini şi să spun da, aşa este. Dar parcă nici nu am susţinut că ştiu sigur. Nici nu am apucat. Şi, oricum, am şi eu dreptul să dovedesc "carenţe" de lectură, că nu-s aşa de dotat ca domnia voastră hermeneutică, care evaluaţi poezia ca pe marfa de pe taraba talciocarilor! Dar cu instrumente moderne, de chirurg intertextualist. E ceva. 3. Coliva-mi place. Da' nu servită de domnia voastră telkelistă. Sigur, reţeta după acre o fabricaţi, eset barcadabrabntă. Ca şi criticismele alea. În orice caz, placu-mi grozav expresiunea "frăgezeală"! Vreţi să ştiţi ce conţinut complet neecoliterar are? Să vi-l devoalez? Da', în cazul ista, ar trebui să vă autosancţionaţi, ca miliţianul care şi-a amendat singur nevasta că a trecut pe roşu! 4. Ce mare găselniţă! Ce mare revelaţie! Ce mare staisfacţie! M-aţi prinsără cu mîţa-n sac. Da', înainte de asta, urmare a vastelor lecturi, taman îmi luaserăţi apărarea: „Doar atât, distinsă Belladonna, nu este suficient. Pare o simplă denigrare. Ca să poată fi credibilă trebuie prezentate exemple, trimiteri bibliografice sau link-uri. Până atunci ar putea fi privită doar ca o simplă aserţiune fără suport argumentativ. Aşteptăm sau retragem comentariul. Acuma sigur, că i se face aşa ceva este similar cu ceea ce face domnia sa altora. Însă dacă procedăm ca domnia sa ce ne mai diferenţiază? Amicus Plato sed magis amica veritas!” Să înţeleg, din comul citat, că, urmare a vastei dv. informaţii şi flerului hermenutic, aţi intuit că era vorba de o farsă? Ooooo! Sper că nu susţineţi asta, chiar aşa, în faţa dovezii clare ca lumina becurilor halogene! Cre’ că, mai degrabă, v-a năpădit oftica, bicoz iar aţi luat plasă! Mă-nţelegeţi? Ripiit: aţi luat plasăăăăăă!... Adică... v-am cam „frăgezit”, ca să apelez la ecoliterarul termen pe care tocmai laţi uzitatără mai ţus!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 22:45:18               Semn rau, Peio! Ai inceput sa te contrazici in fiecare comentariu. Sa inteleg ca guvernul Boc a fost drept si bun, iar Coana Europa o scorpie atunci cand il mai urechea? Idem pentru guvernul Ponta? Sa inteleg ca romanii sunt un popor masochist daca tinerii romani parasesc tinutul acesta atat de ospitalier pentru a se duce in ghetoul ala de Occident? Si o intrebare intrebatoare pana nu incepi iar sa iti dai in petec: cand si cum anume mi-am denigrat neamul? Cand am spus ca ea, Coana Europa, ii mai trage de maneca pe cei care ne fura, indiferent de partidul din care fac parte?   Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 22:32:42               Ştii ceva, frăţic? (cred că e eco!) Ţie nu-ţi e un pic de ruşine, olecuţă numai, să-ţi tot denigrezi neamul în felul ăsta? Vrei să-ţi spun eu că din pricina unor muhaiele, care au tot întins tipul ăsta de zvonistică, am ajuns să fim vinovaţi şi pt legea gravitaţiei? Epigramatule, fiinţa omenească este pretutindeni la fel. Pe tine, dacă te-aş pune în situaţia de a alege între codrul de pîine necesar pt a supravieţui şi interdicţia morală de a hrăpi felia vecinului, te asigur că nu numai că i-ai da cu paru-n cap să i-o iei, dar ai deveni şi canibal. Sunt exemple destule. Stai, bine mersi, la adăpostul nesimţirii asiguratorii, îmbuibate, şi judeci o fiinţă adusă în stadiul de disperare existenţială. Căci consideraţiile tale acuzatorii nu se reflectă numai asupra unei găşti de indivizi lipsiţi de scrupule - care şi în occidenţii şi americile alea sunt, dar bine drapaţi în discursuri demagogice şi dosiţi dupe paravanul frumos decorat al democraţiei - ci ele, aceste blasfemii denigratoare, se răsfrîng, inevitabil, şi asupra imaginii majorităţii oneste a românilor. Nu e de ajuns că toată europa - civilizată, vai, vai! - ne percepe ca pe nişte ţigani, deşi noi, ROMÂNII, nu avem nicio legătură cu această minoritate? (Apropo: ei. democraţii lu peşte, de ce sunt în aşa deranj că s-au dus "rom"ânii peste ei? Păi, să-i integreze onor democraţia lor de panoplie, că are cu ce, nu să-i trimită, ramburs, aici!) Suntem, în covîrşitoare majoritate, un popor inteligent şi drept. Şi foarte ospitalier. Ceea ce nu pot spune despre "civilizaţi", care trăiesc ca într-un ghetou de androizi, emasculaţi sufleteşte. Copiii noştri, care se duc acolo de voie, de nevoie, - cei simţitori şi sensibili, desigur - suferă de singurătate şi dor de pământul ţăriţoarei lor. Blestemaţi fie cei care ne-au adus în situaţia asta! Deci, încetează cu scuipatul tău infect, al vostru, aruncat încoace. Nu ţi se pare că miroase a abjecţie gestul tău, al vostru, de iude odioase? Zău, chiar nu? Aşa "ajutaţi" voi România? Scuipînd-o? Cum să mă abţin să nu-ţi întorc gestul salivar fix, unde ţi se cuvine?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 22:12:35               1. Sonetul lui Tomozei, dat ca fiind al lui RŞ iar al lui RŞ dat ca fiind al lui Tomozei. Evident l-aţi ridicat în slăvi pe al lui Tomozei. Care de fapt, era al lui RŞ. Pe care îl contestaţi total. 2. Căutaţi textul. Înainte de a spune domnia voastră v-am spus eu. 3. Papini. Aţi crezut că lumea nu cunoaşte citatul. Şi aţi demonstrat că habar nu aţi avut, cel puţin de Lesage, Diavolul şchiop. Însă, ştiţi bine că mai erau şi alţii. 3. Dar bomboana de pe colivă vine în curând. Vă mai frăgezesc un pic. Ştiţi doar descărcările de catecolamină frăgezesc, fără îndoială, carnea stilistică. Aveţi măcar idee despre ce este vorba? 4. Tupeul ţine o dată. Până îţi dai seama cu cine ai de-a face. Ca în poemul fără de ţară!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-03-01 21:56:28               Acuma revenind la: "Bah ce v-am tras-o cu tecstu' asta, bah ce plasa v-ati luat!" Tare mi-e mie ca ia mers la doua capete ca ala care si-a tras un ciorap pe cap de Halloween si s-a dus la o banca cu un pistol fals unde i-a somat pe aia sa ii dea toti banii. Cand l-au gabjit baietii de la Security a inceput sa urle in gura mare ca a fost doar o gluma de Halloween. Daca nu-l prindeau, adio si-un praz verde!   Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 21:54:30               Peio, daca n-ar fi Coana Europa sa ii mai traga de maneca pe astia, fii sigur ca ti-ar fura si urechile! Coana Europa a fost si cea care i-a mai domolit din furtisaguri pe pedelisti si tot Coana Europa e cea care ii mai sperie si pe uselisti. Ca altfel... ai tasta in gol, ca laptopul ti-ar fi deja furat de sub nas.   Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 21:50:38               Domnule Kosta, Sper din toată inima să nu vă supăraţi. Vă respect ştiinţa şi bunul simţ al expresiei oneste. Ca dovadă că, deşi am multe obiecţii la ideile domniei-voastre, m-am străduit să nu le sancţionez. 'Vcors, potrivit cu modul meu subiectiv de a percepe lucrurile. Adică relativ, desigur. Deci nu mai e nevoie să spun nimic în plus, spre a stabili clar poziţia relaţiilor dintre persoanele noastre. Acum, Daţi-mi voie să observ că istoria, în complexitatea ei furibundă, nu este o poezie, frumos adusă din condei de poeţei liricoşi. Privind înapoi, în eternul taifun uman, aţi constat, desigur, că totdeauna, între artişti, indiferent de ce factură, au existat frecuşuri, orgolii, lupte care au dus, uneori, pînă la eliminarea fizică a potrivnicului (vedeţi, ca ex. rapid, conflictul - e drept, religios - dintre Calvin şi Castellio, transpus literar de către extraordinarul Stefan Zweig, în "Un strigăt împotriva morţii". Sau ura crîncenă dintre Mozart şi Salieri. Sau şicanele dure dintre Picaso şi Matisse. Şi vă asigur că, cel puţin în cazul ultimilor, nu era vorba de simplă emulaţiune artistică, chiar dacă tot încearcă unii să dreagă, antelectual, busuiocul.) „Homo homini lupus” a fost, este şi va fi valabil cît îi lumea. Creştinismul, care exprimă oboseala umanităţii în faţa legii ireductibile a eternului conflict intre fiinţele biologice (inclusiv om, căci ADNul are înscris în program rigoarea luptei pt existenţă) a încercat să domolească această tendinţă devoraţionistă, dar a eşuat şi el în războaie religioase, crunte, sîngeroase, în persecuţii inchizitoriale, în corupţie generalizată. Deci, implacabilul este... implacabil, oricum am da-o! Aşa că, o adunare de animăluţe dresate nu este găsibilă decît în cercuri de naivi, fraierici, resemnaţi, anemici. Iată, dacă i-am lăsat pe jmekeri să ne încalece, sub cuvînt că noi suntem un popor pacifist şi uşor de dresat, am ajuns să ni se urce-n cîrcă alde coana redingota şi conu barosu! Başca conu băs, cu gaşca lui de patzachine!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 21:45:27               Ba aţi căzut în plasă, doamna-doamna! Şi încă rrrău de tot! Nu mizaţi pe faptul că mi-am şters textele, că nu ţine. E posibil să fi salvat momentul. O să caut. Dar cel mai hazliu moment a fost cînd v-am tras plasa cu Păunescu. Fix şi taman la fel. Sau aveţi memoria scurtă? Normal. "Exemplul cu sonetul a fost delicios. Mai mult, a căzut în propria-i capcană cu citatul din Papini. Când ne-a devoalat ce carenţe de lectură are." Care sonet, care carenţe de lectură? Aţi putea să le precizaţi? Dar, pînă atunci, iote colea ce flagrant logic la înălţimea-voastră: "Pentru că nimeni nu a citit ori nu poate citi ce s-a scris ori ce se scrie în literatură." (doamna-doamna) Păi, asta înseamnă că toţi avem carenţe de lectură, doamna. Inclusiv domnia voastră atotcuprinzătoare şi plurispeciallizată!! Atunci, eu de ce nu aşa vea dreptul? P-ormă, care-i chestia cu Papini? Că n-am priceput. Papini e unul din autorii mei preferaţi. Citit de căteva ori. Am cărţie lui acilica. Mă rog, cele traduse, că nu ştiu taliana ca matale. Deci, în ce constă carenţa?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 21:17:51               Iata, sunt cinstit cu mine insumi si recunosc faptul ca domnul Peia a fost provocat. In numeroase randuri si in felurite moduri, toate dubioase, mitocanesti, detestabile. Asadar, radicalizarea domniei sale are cauze clare, din trecutul acestei pagini. dar mai spun ceva cu care poate ca nu veti fi de acord: domnul Peia este o particica dim "marca de autenticitate" a paginii Europeea. De aceea si de aici incercarea mea de a calma spiritele, apelul la reconciliere si la atitudini pozitive. Sunt un naiv, nu-i asa? Cine crede ca pot fi "aplatizate" iritarile exacerbate ale caracterelor nu are sansa la alta perceptie. Dar eu mai cred ca pana la urma si domnul Peia, altfel, perceput de unii dintre noi, destui as zice, ca un scriitor tslentat, va inceta sa se mai risipeasca pe sine in polemici ridicole, fara miza, fara haz, in provocari sterile si fara rezultat. Parerea mea.   Postat de catre sters sters la data de 2013-03-01 20:46:54               Inainte de a fi orice altceva, expresia "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" este un indemn de bun simt. Cu mistocareli, cu capcane naive, gen cea incriminata, nu facem alta decat sa ne dam la gioale ca si cand am juca miutza pe maidan, chiar si daca acea activitate e un fel de sport. Detestabil insa. Si denotand precaritatea caracterului celui care o initiaza. Degeaba citesti vrafuri de tomuri, daca la caracter stai "într-o rână" si daca nu accepti si celuilalt dreptul de a avea o opinie valida. Daca te incapatanezi a te impotrivi tuturor, fara deosebire, numai de dragul impotrivirii, fara logica, fara masura, sara decenta minima a acceptarii opiniei celuilalt. Sau macar a ascultarii ei pana la capat.Exact cum spunea cineva: daca suntem asa de nepotriviti cu suprema dumitale cultura, de ce nu ne lasi in prostia noastra, ca sa te masori cu de-alde matale? Nu? Soparla, mitocania, superbia, sunt toate tare ale eului exacerbat. Si sunt ridicole si de netolerat, Cu toata invatatura Christica.   Postat de catre sters sters la data de 2013-03-01 20:24:57               A ne judeca, adica. De fapt, ce vreau sa zic e "sa fim judecati dupa ce si cum scriem" ca sa fiu mai exact. Ca ne place sau nu, am inceput sa ne luam la misto, sa ne punem la incercare unii pe altii, sa ne balacarim. E si asta un simptom al decaderii generale a lumii sau al societatii romanesti - mai aproape de noi- dar el poate fi contracarat prin bun simt si iertarea aproapelui. Exacerbarea spiritului vindicativ, excesele de limbaj (urat cuvant!) nu pot duce decat la vendeta, la sporirea incrancenarii pana aproape de explozia verbala depreciativ-batjocoritoare a toti si a toate. La ce foloseste asta si cui, daca as intreba, probabil ca as fi luat de nebun sau de prost. Fie si asa, dar eu tot cred ca tre' sa ne respectam ca sa ne suportam. Eu am hotarat sa nu mai raspund decat la comentariile decente, chiar critice dar la obiect. La magarii am sa renunt a mai raspunde, desi mi-e greu, mi se pare ca mi-am legat limba cu atza. S-auzim de chestii fine si sa ne dea Dumnezeu gandul bun si iute lucrator intru ale literaturii de calitate. Primavara duioasa va urez, rodnica si cu multe satisfactii literare. Kostanie Calugarul.   Postat de catre sters sters la data de 2013-03-01 20:13:15               Tocmai acest lucru am avut în vedere. Oricine poate face un astfel de colaj. Pentru că nimeni nu a citit ori nu poate citi ce s-a scris ori ce se scrie în literatură. Prin urmare, un astfel de experiment este nerelevant. Şi neonest. Adică înşelătorie lirică. Şi mie mi-a întins distinsul domn o asemenea capcană pe care am dejucat-o înainte ca distinsul domn să aibă plăcerea să spună că i-aş fi căzut în plasă. Însă, un asemenea experiment se poate face cu opere care intră în standardul "cultură generală" Adică operele fundamentale ale literaturii române şi universale. Exemplul cu sonetul a fost delicios. Mai mult, a căzut în propria-i capcană cu citatul din Papini. Când ne-a devoalat ce carenţe de lectură are. Şi, domnule coleg, experimentul se mai poate face cu aceia care se exprimă într-un domeniu fără să aibă habr de acel domeniu. Iar, aici, distinsul domn, a căzut perfect în plasă. Pentru că domnia sa, numai când vede numele meu, vede roşu în faţa ochilor. Valorificând această vulnerabilitate i-am oferit ocazia să se exprime asupra unui text care ţine de ABC-ul criticii literare. Muşcând cu poftă, crede domnia sa, a făcut arşice un asemenea text. Vă voi oferi, în curând, plăcerea de a savura întâmplarea. În care, de fapt, tandemul umbrelor subţiri a excelat. Dacă interesează. Eu m-am "dixtrat" ca să mă exprim ca domnia sa. Sigur nu-i poţi cere cuiva să ştie ce s-a scris într-un domeniu specializat, ca acela al criticii literare şi, mai ales, al noii critici. Însă cum domnia sa intră, elefantian ori cum spuserăţi dumneavoastră, bizonian, în acest domeniu, a trebuit să fac xperimentul. Repet, dacă vă interesează vă voi da hintul necesar.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-03-01 20:10:54               Apropo: iute-iute le răspund celor care s-au gîndit că aş fi un plagiator odios: AM CINCI CĂRŢI care cuprind cca. 650 de titluri. Başca cele pe care le-am împrăştiat pe ici, pe colo, şi nu le mai ştiu numărul. (Mai am şi un îneput de roman, din care am scris cam 50 de pagini şi, deocamdată, am ajuns la concluzia că trebuie să reiau lecturi esenţiale de scriitori mari, ca să îndrăznesc a crede că pot să scrie cîteva sute de pagini, măcar mediocre, dacă nu demne de a fi luate în seamă. Eu am patima acribiei, a studiului amănunţit. Plus, o piesă de teatru. Proastă, ăvcors!). Prin urmare, nu am nevoie să plagiez pe nimeni. Am suficient orgoliu ca,ÎN FAŢA MEA, nu a altora, să nu roşesc că am împrumutat din sudoarea cine ştie cui. Fim-mi-ar ruşine de mine! Puteţi să citiţi şi să răscitiţi în cărţile mele - proaste, desigur - dar nu veţi găsi nici cel mai mic indiciu de plagiat. Poate uşoare pastişe prin unele locuri, care, însă, au fost asumate pt că nu se putea altfel. Aşa că sedimentaţi-vă, fraţi căuzaşi, şi beţi un pahar cu apă rece.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 20:09:41               Orice ar face Peia, mie tot mi-e drag de el. Ca de izmene vara.   Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 20:09:31               Intr-adevar, o vorba mare: fiecare cu lecturile lui! Iar faptul ca eu sau altul sau celalat nu au buchisit terfelogul din care ti-ai edificat piramida culturala proprie nu-ti da dreptul, oricine ai fi tu, sa ma consideri pe mine ignorant. Asa este, cartile se scriu din carti, arta-i lunga, viata-i scurta, unii de la altii fura, cum scria Latunski, parca, dar mai bine ni se sede a ne comenta dupa ce "scrim" nu dupa ce citim. Maestrul Peia s-a radicalizat asa de tare ca mie crl putin mi se pare ca a devenit incompatibil cu toata lumea.   Postat de catre sters sters la data de 2013-03-01 20:02:30               ca tot e sarbatoare   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-01 20:00:32               las' ca ne explica maestrul ce si cum. intre timp sa bem o bere.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-01 20:00:13               O, boy, ce supărăciune pe fraţi! Ce indicnare generalizată! Ce furtună mediatică! Ce diatribă ciceronică şi ce inflamaţie hermeneutică pre doamna hermeneută! Sus, majuscul şi jsutuţiar, titlul: ... "înşelătorie lirică, plagiat şi tupeu"!!! Waw! Waw! Wau! Eh, cum iese oftica la iveală! Cre’ că mai am puţin şi o să mă pună pe rug, doamna telkelistă! Doamna-doamna, aş zice să vă dezbăraţi de ideea de a crede că suntem studenţii dv., care trebuie să stea smirnă-n bănci şi să vă privească taman ca pe un profet. Cel puţin eu nu am aplecări idolatrice. Am să postez un articolaş ceva mai lung, prin care să iesplic unele lucruri, care ţin de atidudine, de de viziune, de credinţă. E adevărat, personale toate cele expuse, dar cine se poate lăuda că viziunea lui are virtuţi divine, trans/subiective? 'Vcors, numai hermenuta domană, da' io aş fi ceva mai prudent şi mai modest. (Atotcuprinderea mea este trucată!) Deci, un bob zăbavă. Deşi văd că mă cam întind cu articolaşul şi nu-mi place. O să încerc a esenţializa. Fac asta nu pt a mă justifica, ci pt a pune problema. Ceea ce puţini, din păcate, pricep.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-01 19:56:04               Să-nțeleg că acu' eu am fost bizonul europeic?   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-01 19:43:34               Mai Radu, eu i-am dat o stea nu din bizonism mioritic, ci din doo motive: - oricum aveam prea mullte - sa il calauzeasca in gasirea tarii   Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 19:42:22               acum sa va explic, d-le Cristescu. glumite de genul asta se tot fac. de ex, intr-un site de mare notorietate, nu conteaza care, acum cativa ani, cineva a riscat postand un poem celebru al unui autor si mai celebru. riscul a fost rasplatit, fiindca poemul a fost, bineinteles, facut arsice si trecut la atelier. jocul (farsa, caterinca) inventata de maestrul peia consta intr-un colaj de versuri din autori mai mult sau mai putin cunoscuti, caruia i se da un titlu potrivit, urmand ca bizonul europeic sa puna botul, fie cu o steluta, fie cu o critica, fie cu o radiografie academica pe text, dupa caz, urmand ca dupa 2-3 zile, maestrul sa vina cu explicatii, iar victimele sa se amuze copios, sau cel putin sa incerce...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-01 19:33:03               Si da, sunt de acord cu Radu si Atropa! Nu il putem acuza pe Ioan Peia de plagiat. Si nici pe Gheorghe Rechesan. Nici pe Razvin Cu Vadra. Pentru ca doar au incercat sa demonstreze ceva. Plagiat este cand iti insusesti in mod evident munca altuia, tiparind o carte sau o teza de doctorat.   Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 18:08:44               APROPO DE PLAGIAT, O CHESTIUNE CU CARE NU SE GLUMESTE: Acum cativa ani am fost invitat pe cafeneaua.com unde am postat cateva dintre cele mai bune epigrame ale mele. Epigrame cu care castigasem diferite concursuri de umor, epigrame apreciate de mai marii genului si publicate in antologii sau reviste. Cate doua-trei pe zi. Celor de pe cafeneaua.com le-a placut initial ce postez, numai un ageamiu din Timisoara cu nick-ul picky (probabil unul pe care il umilisem vreodata in viata de zi cu zi) a inceput sa comenteze sub fiecare text ca habar nu am de epigrama, ca nu am umor, ca nu stiu ce e aia o rima, etc. Rabdator, l-am rugat atunci sa posteze o epigrama de a lui, sa pot invata si eu de la unul mai bun. Nu a facut-o, continuand sa comenteze aiurea sub fiecare text al meu, reprosandu-mi de exemplu ca "ascunde" nu rimeaza cu "patrunde" sau ca de trebuie neaparat ca epigramele mele sa aiba o poanta finala. L-am rugat atunci sa posteze o epigrama pe care el o considera foarte buna, o epigrama antologica a unui autor roman. Nu a facut-o decat dupa o vreme, timp in care improsca in continuare cu venin. Pana la urma a postat un catren semnat de Pastorel sau mai bine zis atribuit lui Pastorel. Un catren jalnic de slabut. L-am intrebat daca mai stie vreun epigramist in afara de Pastorel si nu mi-a raspuns. Vazand cu ce ageamiu am de-a face, i-am zis intr-un comentariu, asa, intr-o doara: "Amice, sa iti demonstrez cat esti de paralel cu epigrama, afla ca toate epigramele postate de mine pe cafeneaua.com sunt scrise de un clasic in viata!" Atat i-a si trebuit. A doua zi m-am trezit cu contul Sorin Olariu blocat si cu 5-6 noi subiecte deschise in care ma infierau toti ca plagiator. La cererea mea, o colega de serviciu care avea si ea cont acolo a intrebat: pe ce s-a bazat adminul cand a blocat contul SO pentru plagiat? Raspuns: pe afirmatiile lui ca a plagiat. Care afirmatii? Raspuns: A spus chiar el ca epigramele apartin unui clasic in viata. Bun. Si cine e clasicul ala in viata? Cum demonstrati asta? Ati incercat sa puneti in stanga epigramele clasicului si in dreapta epigramele lui SO sa le confruntati? Raspuns: Mah, tu esti clona lui Sorin Olariu! Si: jap! contul colegei mele a fost de asemenea banat. Si uite asa am ramas cu eticheta de plagiator, dar tot raul spre bine: poate o sa candidez la functia de premier. Si totul a pornit de la gluma ca epigramele acelea sunt scrise de un clasic in viata. De fapt clasicul acela in viata (desi nu sunt de acord cu asta) eram chiar eu. Cel putin asa ma numise presedintele Uniunii Epigramistilor din Romania, dl. George Corbu intr-o cuvantare despre o carte de a ea de epigrame.   Postat de catre General Motors la data de 2013-03-01 18:03:25               Fix la jumatatea distantei dintre Venetia si Trieste!:))))   Postat de catre Atropa Belladonna la data de 2013-03-01 17:56:27               Trieste?   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-03-01 17:43:53               Nu am afirmat că ar fi vorba de plagiat expresis verbis. Am vorbit în general, în principiu. Întrebarea mea era: unde este locaţia aceea "la 1500 km de biblioteca personală?   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-03-01 17:42:01               Domnule Cristescu, credeam ca s-a dedus clar si din primul, dar si din finalul celui de-al doilea comentariu al meu, ca sunt la curent cu "glumitele" autorului Ioan Peia, Radu are perfecta dreptate, IP poate fi acuzat de alte chestii, dar nu de plagiat!!!   Postat de catre Atropa Belladonna la data de 2013-03-01 17:36:59               d-le Cristescu, repet, nu e vorba de un plagiat, e un joc mai vechi al nostru, dvs nu sunteti la curent. diseara o sa va dau niste linkuri, sper sa le gasesc. Ioan Peia poate fi acuzat de alte chestii, dar nu de asa ceva. voi reveni.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-01 17:28:56	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE