mâncam cu poftă și greutate, vorbeam
iar oana și-a amintit
de la nivelul cuțitului mai sus
mi-a spus domnul ciulei ceva ce nu voi uita niciodată
mi-ar plăcea mai mult călătoriile dacă n-ar trebuie să mă iau cu mine
niciodată nu există și noi am auzit
altfel, tăcerea decolării ușoare
caii suferă mai mult pentru că sunt mai mari
strigase pe zebră către coșul cu flori
carnea lor cântărește mai multă durere
osele lor sunt mai grele
oprirea lor mai arcuită a șoptit
și iar cu voce tare
vreau două buchete mari înfășurate în staniol roșu
ca pentru o actriță care joacă bine ionescu
mă atârnam de coama ei îmi înfășuram mâna în coama ei
ea, prin absurd, nu alinia nicun scaun
pentru fiecare gest câte unul
ea stătea cu spatele la noi
noi cu fața către spatele ei înfășurați în pluș purpuriu
avea spatele luminat și călcâiele luminau
cu spatele la noi și cu fața către ceilalți
ei aplaudau ei îi săreau mânjii de pe un umăr pe altul
sub cozile de cometă potcoavele luceau
vântul era puternic în acea dupămasă
mai puternic decât orice ființă umană sau inumană