PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
De la înţelepciunea şoferului Giogu la nodul în gât sau discursul despre iubire* (Exerciţiu de lectură) Text postat de Elena Stefan De la înţelepciunea şoferului Giogu la nodul în gât sau discursul despre iubire* Existenţa cotidiană, înţeleasă ca un ansamblu de incoerenţe aparente, pune eul în diverse ipostaze textuale, contextuale şi intertextuale. Textul de mai sus valorifică astfel de oportunităţi şi se constituie într-un „pluridiscurs” în principal despre iubire. Pluralitatea discursului nu pare evidentă însă la o minimă şi atentă citire a textului putem observa clivajele textuale care denotă planuri, personaje şi abordări diferite. Poemul, căci avem de-a face cu un poem, creează aparenţa unui posibil monolog lipsit de logică însă aceasta este doar o „perdea textuală de fum” Structura, perceptibilă ca fiind oarecum haotică, este premeditată şi este rezultanta unui procedeu firesc, descriptivist al diverselor ipostaze decupate dintr-o realitate banală: habitaclul unei maşini, aparţinând unei televiziuni, maşină aflată în trafic, la o oră de mare aglomeraţie, într-un oraş concret Bucureşti, denotat de „ţi-am zis sa n-o iei pe călăraşi/doar un tramvai şi se blochează totul”. În această maşină personajele par a avea o misiune comună. Aceea de a se deplasa la un caz „avem caz avem caz moare unul mergem să-l filmăm” Aceasta ar fi primul plan textual sugerat lectorului şi „indus” unuia dintre personaje. Poate ca un şiretlic având rolul de a „acoperi” de a justifica prezenţa personajelor ori a unuia dintre ele în acel spaţiu. Spun aceasta deoarece mai jos întâlnim, fie, ca deducţie logică fie, ca revelaţie, aserţiunea: „ai minţit tot drumul nu avem caz nu mergem să filmăm” De ce să fi folosit unul dinte personaje acest truc? Răspunsul este simplu. Pentru că în acel spaţiu şi printre acele personaje se afla sentimentul care în subtext face obiectul poemului, iubirea. Şi acel cineva a fost interesat de a fi împreună subiecţii acestui sentiment. Ori care doresc să vorbească despre acest sentiment. Acesta ar fi un al doilea plan textual. În această realitate „evoluează” în sensul că se manifestă existenţial, direct, ori mediat diverse tipologii, astfel încât avem de-a face cu o întrepătrundere de discursuri, le-am putea spune limbaje, care abordează planuri existenţiale diferite. Avem de-a face cu un fel de intertextualitate care permite simultaneitatea discursurilor. Astfel, iată, prima parte a poemului, conţine planul preocupant pentru cel puţin unul dintre personaje, discursul despre iubire fragmentat de planul existenţial concret, acela al deplasării şi, al posibilei ori doar al invocatei ca pretext, misiuni şi, poate, un alt plan acela al destinderii ori al lui „ridendo”. Aşadar putem extrage din text, fără să greşim, discursul despre iubire cu diversele opinii despre aceasta, „cine vorbea aici de iubire? ce e iubirea? iubirea e un sentiment rahat este o boală "iubirea e o boală, taică, zice moşu orice ai face tot la pat ajungi" iubirea e un banc?” planul care ţine de simultaneitatea deplasării cu preocupările personajelor din habitaclu „intră în depaşire taie calea unuia e una uite ce proastă e o iert că este proastă giogu e şofer” planul misiunii reale sau doar pretext, ”…..nu vedeţi ca e de televiziune avem caz avem caz moare unul mergem să-l filmăm” şi planul „ridendo” ”giogu mi-a zis azi vrei bancuri pt sare şi piper uite un banc de banc ce e iubirea?” Evident această n-chotomizare am făcut-o din considerente strict analitice având doar rol de facilitare a percepţiei intertextualităţii înţelese ca simultaneitate a întrepătrunderii planurilor textuale în sensul în care Julie Kristeva a definit-o ca fiind „un segment care va fi rezultanta intersectării unui număr de voci, a unui număr de intervenţii textuale, ce sunt combinate într-un unic spaţiu semantic”. Privit astfel, intertextual şi multiplanic, poemul îşi relevă substanţa şi valoarea şi ne descoperă un autor cu adevărat important. Ca să nu atenuez plăcerea de a descoperi şi alte sensuri mă voi limita doar la a extrage din text, integral, planul discursului despre iubire, plan care poate avea propria sa autonomie. Se înţelege că textul trebuie luat integral. „Extracţia” prezentată mai jos nu are decât valoare exemplificativ analitică. cine vorbea aici de iubire? ce e iubirea? iubirea e un sentiment rahat este o boală "iubirea e o boală, taică, zice moşu orice ai face tot la pat ajungi" iubirea e un banc? iubirea e o boală mai ţii minte simptomul cum ţi se încreţeşte pielea când te atinge cum se încinge tâmpla cand limba se strecoară în ureche cum obrazul se încinge sub palma lui a ei iubirea este o boală grea în stomac ţi se deschid vulcani un nod în gât când iubita iubitul işi mângâie genunchiul cu privirea pierdută pe geam iubirea este o boală simplă de piele şi de ce-ţi bate inima mai tare când se apropie cu buzele de sânul tău nici nu trebuie să te atingă şi intri în colaps tu când ai simţit duşul rece/incandescent ultima oară dar de când vorbim noi doi despre iubire nu vorbim despre iubirea e un banc este o boală e pentru sare şi piper iubirea se vindecă deci e o boală ai simţit că ţi se întăresc sfârcurile că ameţeşti când te strânge în braţe nimic altceva nu a făcut şi pulsul ţi-a crescut nu nu e banc iubirea nu e banc iubirea este boală incurabilă terminală exagerezi hai că exagerezi orice ai face asculta la moş giogu ca să te vindeci tot la pat ajungi *Giogu a zis iubirea e o boală** cine vorbea aici de iubire? giogu mi-a zis azi vrei bancuri pt sare şi piper uite un banc de banc ce e iubirea? intră în depaşire taie calea unuia e una uite ce proastă e o iert că este proastă giogu e şofer să v-o trag la toţi şi la toate nu vedeţi ca e de televiziune avem caz avem caz moare unul mergem să-l filmăm iubirea e un sentiment rahat este o boală "iubirea e o boală, taică, zice moşu orice ai face tot la pat ajungi" iubirea e un banc? un banc de banc să vezi cât o să stăm aici ţi-am zis sa n-o iei pe călăraşi doar un tramvai şi se blochează totul iubirea e o boală mai ţii minte simptomul băi aşa se merge cretin cu mertz pui de proastă acu' ce stai ca prostu' nu vezi că e verde avem caz e unul pe moarte mergem să-l filmăm febra tremurul cum ţi se încreţeşte pielea când te atinge cum se încinge tâmpla cand limba se strecoară în ureche cum obrazul se încinge sub palma lui a ei de ce e pui de proastă de ce nu pui de prost iubirea este o boală grea în stomac ţi se deschid vulcani un nod în gât când iubita iubitul işi mângâie genunchiul cu privirea pierdută pe geam e prea proastă precis e o ea ai minţit tot drumul nu avem caz nu mergem să filmăm iubirea este o boală simplă de piele şi de ce-ţi bate inima mai tare când se apropie cu buzele de sânul tău nici nu trebuie să te atingă şi intri în colaps ce termeni foloseşti... păi da că sunt deştept şi nimeni nu moare şi dacă moare ce nu ne aşteptă nimeni trecem de drept mergem spre eroilor aici e important şi aici e tu când ai simţit duşul rece/incandescent ultima oară dar de când vorbim noi doi despre iubire nu vorbim despre iubirea e un banc este o boală e pentru sare şi piper n-ai zis când ai urcat vreau bancuri spune-mi bancuri îmi trebuie pentru scenarii bancuri bune nu fi nervos la volan relax iubirea se vindecă deci e o boală ai simţit că ţi se întăresc sfârcurile că ameţeşti când te strânge în braţe nimic altceva nu a făcut şi pulsul ţi-a crescut nu nu e banc iubirea nu e banc iubirea este boală incurabilă terminală exagerezi hai că exagerezi orice ai face asculta la moş giogu ca să te vindeci tot la pat ajungi **Text postat de către Ioana Barac Grigore Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Îi iubesc pe cei care au ridicat obiecţii sănătoase la delirurile verbale ale onorabililor barteşşş, derrruddda & co. Dar pentru că m-a scîrbit aşa de tare tontoroiul criticist al vorbelor goale, nu am mai insistat să aflu cine sunt cei ce i-au luat în bîză pe indivizii. Totuşi, dacă tot vă daţi aşa cunoscătoare, e de presupus că i-aţi bifat şi pe oponenţi. Pe care, desigur, i-aţi cercetat din scoarţă-n scoarţă, căci, nu-i aşa? cum să negi dacă nu cunoşti?! N-aţi putea să-mi daţi cîteva nume reprezentative şi cărţile lor? Nu da alta, dar să dau şi eu citate, să ascultăm şi părerea dimpotrivă. Cum ziceua latinii ăia... PS: Mă voi strădui să fac rost din nou de barteşşş şi derrrudaa, ca să vedem dacă citatele din ei vă sunt cunoscute. Căci, dară, sunteţi petialistă, nu?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-16 16:23:35               Ce vă spuneam? Un pas mic pentru orgoliul dumneavoastră. Dar imens pentru accederea în domeniul fabulos al criticii literare. "dar eu nu asupra stilului lor am obiecţii, ci asupra domeniului lor, INVENTAT, de activitate" Doar ce vă spusem într-un com: "Răsturnarea operata de Barthes devine clară. Suprimaţi relaţia externă dintre un sistem conceptual şi obiectul său ; înlocuiţi-o cu rigurozitatea condiţiilor interne de coerenţă; substituiţi adecvării înlănţuirea ideilor, iar adevărului validitatea: veţi tăia astfel craca de sub picioarele scepticului. "Surâsul lui hidos" mai stăruie zadarnic pe buze : cu o algebrică lovitură de baghetă, semnul minus este schimbat in plus. Multiplicitatea ireductibilă a limbajelor critice nu mai este un rău care trebuie vindecat, ci insaşi expresia libertăţii, deci a sănătăţii; proliferarea nu mai este simptomul unui cancer, ci indiciul fecundităţii. Printr-un adevarat tur de forţă, scepticismul este învins, fără să fie depăşit, pentru că multiplicitatea nu poate fi depaşită şi pentru ca nu există unitate şi totalitate decât la plural." Detalii Adevăr şi validitate. http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=44186 Dar nu l-aţi citit. Că, dacă l-aţi fi citit, aţi fi înţeles revoluţia pe care a produs-o Barthes împreună cu telqueliştii în critica literară. Din acel moment, dacă înţelegeţi metafora, devine limpede că Pământul se învârteşte în jurul axei sale şi în jurul Soarelui. Însă, nimic nou sub soare, domnule coleg. Atâta că doar distanţa temporală desparte revolta domniei voastre de, să spunem, "revolta princeps". Iată ce spune Serge Doubrowski: "Nimic mai vechi, după cât se vede, decât disputa aceasta care la nivelul său primar, vreau să spun fundamental, este o dispută de cuvinte. Acelaşi reproş revine fără încetare la adversarii lui Barthes şi ai confraţilor săi întru noua critică: nu sunt "clari", folosesc un "jargon", nu spun "simplu" ce au de spus, "complică" totul şi, mai ales pe Racine care este atât de simplu. O teamă justificată: până unde pot merge cuvintele, dacă nu suntem vigilenţi? Până la idei. Aici e buba." Şi, cu câteva paragrafe mai sus, acelaşi SD "..."îţi sare imediat în ochi caracterul parcă firesc şi imediat colectiv al atacurilor lansate recent împotriva noii critici. A început să mişte acolo ceva primitiv şi natural. Parcă ai asista, într-o comunitate arhaică, la ritualul de excludere a unui membru periculos. iată de unde vine straniul lexic de execuţie: Vor să-l rănească, să-l străpungă, să-l bată, să-l ucidă pe noul critic, să-l târască la judecată, la stâlpul infamiei, la eşafod. (nu cumva recunoaşteţi în aceste intenţii? NM) Fără îndoială, a fost atins ceva vital..." Dar ce anume? Răspunsul lui Brthes ne lămureşte: atacând ordinea limbajului, noul critic a încălcat anumite tabuuri." Cum vă spuneam doar "distanţă temporală" 1965-1066 Paris. 2013. O comunitate interanautic localizată având ca loc geometric un site: Europeea. 48 de ani. Imens. În raport cu evoluţia literaturii, a criticii literare, a limbajelor. Aşa cam de la lămpile electronice la webcam-uri şi LCD.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-16 15:34:52               Gheorghe Grigurcu, mă rog.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-16 12:25:43               Cutuma ca cutuma, da', în curînd, cum am spus, nu vom mai avea loc şi noi de genialităţile serenissimei voastre persoane! "Recuperarea" sună rău, ca expresiune: de unde, "recuperare"? Din coş?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-16 12:18:51               Doamna-doamna, Să vă (mai) esplic: Înainte de a pierde vremea cu bîzdîgăniile dv. criticiste (mă mai distrez şi eu!), am avut ambîţul (gratuit, desigur!) de a-i desluşi pe unii – dar şi pe alţii - dintre cei consideraţi ca fiind autorităţi pe domeniu. Nu pentru a deveni, doamne fereşte! un fel de scîrţa-scîrţa intertextualistă pe hîrtie, ci din pură curiozitate. Şi chiar am zăbovit ceva vreme pe atare lecturi. Dintre cei enumeraţi de Înălţimea Voastră Intertextualistă, recunosc, doar pe nea Barteşşş şi Derida ţin minte a-i fi împrumutat de la o bibliotecă, pierzînd o vreme cu zicerile lor. În posesie, în schimb, am pe unii, pe care i-am enumerat într-un com anterior, - nu revin. Am avut, la un moment dat, şi o preferinţă: Grigore Grigurcu. El mi-a părut a avea cel mai convingător discurs în materie. Ceilalţi, - mai importanţi, de - îmi păreau, şi îmi par, a fi uscaţi, livreşti, premeditaţi, convenţionali, seci, mult prea tehnici pentru gustul meu. Chiar dacă – oh, oh – s-ar zice că taman ei au instituit specificitatea limbajului critic. Acum, nu mă faceţi să mor de rîs, cînd îmi înşiraţi lista aia de nume, dînd a înţelege că domnia voastră criticistă i-a parcurs pe toţi, cu sfinţenie şi aplicaţiune, căci, vorba aia, să i-o spuneţi lu mutu. I-oţi fi citit şi pe ăia de la etc, mă gîndesc, de aţi ajuns să faceţi aşa opturi intertextualiste printre jaloanele criticii şi super-criticii? Da’ dumneavoastră, dumneavoastră cam pe ce loc sunteţi? Printre ăi mai cunoscuţi, sau la etc etc? Ai, doamna, nu mă dezamăgiţi! Lăsaţi modestia d’oparte, zău, nu se face pentru ca să lînceziţi pe un sait anonim, unde nu vă înţelege nimeni, în frunte cu mine!! Afirmaţi-vă personalitatea, ieşiţi în arena leilor, bateţi-vă cu barteşii şi derizii mamii lor dă intertextualişti! Expuneţi-vă, ca să aibă şi alţii de ce rîde! Doamna-doamna, metoda mea e simplă şi are, ca să zic aşa, o judecată onestă dar sănătoasă la bază: un întreg e format din părţi; dacă părţile care-l compun sunt debile, mărunţele, hilare, atunci şi întregul, care-i suma părţilor, e la fel. Indubitabil. Prin urmare, analiza, bob cu bob, a textului spune tot despre ansamblu. Păi, cînd eu vă iau la refec formulările abracadabrante, cuvintele aruncate cu furca, băţoase, pompoase, firoscoase, ca nişte cocote de bulivar, îmbrăcate şi fardate ţipător, cum să mai cred că, vai, amănuntele, or scîrţîi ele din încheieturi, dar ansamblul... eeeii... ansamblul, barteşşş, derrrridaa... şcoala intertextualistă, hermenetistă, autistăăă...! Nu, doamna, nu am început să pricep elea, pas cu pas evropeistic şi pătrunzîndu-mă de adîncimea aserţiunilor dv., am început să mă luminez. Ci doar alde nenea ăia, consideraţi mai jmekări, alde barteşşş şi derrrida m-ar fi făcut a pricepe cîte ceva, eventual. Căci, da, inşii manevrează cu abilitate noţiunile, da, „combat” bine, cum ar veni, dar eu nu asupra stilului lor am obiecţii, ci asupra domeniului lor, INVENTAT, de activitate. Ce rost au elucubraţiile lor? Cu ce contribuie ei la „prosperare” inspiraţiunii? La „iluminarea” cititorului? La „creşterea productivităţii” muncii hartistice? La înălţarea culturii pe „tot mai înalte culmi de civilizaţie şi porgressss...”?! Oh, oh – contribuie cu nimic! Se scarpină-n pardon de expresie, cu aerul că au desoperit gaura de la macaroană! Aci e nelămurirea mea: ce vor criticii de la scriitori, par ex? Dacă nu ar exista truditorii promordiali pe cuvînt, ei ce-ar mai face? Ar freca-o! Scurt. Sunt nişte paraziţi culturali, cu aerele lor de cezari, întocmitori de clasamente de valori şi interpretori autorizaţiu de semne. Nişte impostori! Dar ceea ce e cel mai dixtractiv, e faptul că porniţi, imperturbil şi nonşalant, de la ideea absolut marţială, că nu domnia voastră serenissimă o bîzdîgăniţi, ci un prost ca mine nu e în stare a se ridica la înălţimea gîndirii dv. profunde. Poate că oleacă se modestie zic că nu v-ar strica. Mă rog, admiteţi pe undeva, pe-acolo, printr-un colţişor, cu un sfert de gură, că, da, poate nu-s extraordinare analizele dv. supercalifragilistice, da’, totuşi, care va să zică! Ei, şi să nu fiţi convins, nici că m-aţi luminat cu ultima recenzucă, nici că am făcut un compromis. Aşteptam ca, măcar o dată, să pot demonstra că nu sunt dominat de spiritul de gică-contra, şi aşteptam un text mai acătării, mai cumsecade, mai digerabil, ca să pot spune: uite dom’le că ai nimerit-o, cît de cît. Pe principiul că şi orbul a nimerit Brăila! Căci, da, chiar ca orbul, Brăila, aţi nimerit recenzuca. Ca la loto! Dar nu, aţi privit acest evrika al meu ca pe o dovadă că, oh, oh, misia domniei voastre, de luminare a minţilor obscure, iată, dă roade! Ceea ce e tragic, însă, e că nu realizaţi în ce ridicol vă scăldaţi, nereuşind a face măcar o simplă departajare valorică a jalnicelor texte criticiste pe care le tooot întindeţi pe aici, ca plăcintele pe masa de lucru a brutarului.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-16 12:16:42               "Am numărat nu mai puţin de 15 (cinşpe) producţiuni..." V-am spus că sunt într-un proces de recuperare a ceea ce mai pot recupera din sutele de comentarii scrise de-a lungul a zece ani şi răspândite prin subsolurile textelor postate de membrii Europeea. Multe dintre ele, dintre textele autorilor, au fost şterse. Şi, odată cu ele, au dispărut şi comentariile. Îmi amintesc faptul că am comentat şi texte de-ale domniei voastre. Dacă le-aţi salvat, cumva, v-aş mulţumi dacă mi le-aţi trimite. Nu am depăşit cutuma de a posta maxim trei texte pe zi. Dacă se va fi întâmplat numai neatenţia este de vină şi prezint scuze.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-16 11:06:26               În sfârşit, domnule Peia, aţi început să înţelegeţi. Unul dintre scopurile acestui site şi al comentariilor mele este acela de a fi formativ. Şi de direcţie. Prin urmare, mă bucur că, iată, lecturarea, de către domnia voastră, a cca. treizeci de comentarii, a început să-şi facă efectul. Şi aţi început să vă luminaţi. Mizam şi mizez în continuare pe acest efect. Pe care, recent, l-am descris ca aplicabil unui posibil monitor, având ca misiune să supravegheze site-ul în scopul găsirii unor argumente pentru închiderea lui. Aşteptarea mea este aceea că, lecturând ce se scrie aici, respectivul monitor va trece de partea Europeii. Mutatis, mutandis, iată, domnia voastră aţi făcut un mic pas. Mic pentru orgoliul domniei voastre, imens pentru înţelegerea critică şi, mai ales, pentru hermeneutica textuală şi intrtextualitate. Am văzut lecturile dumneavoastră (declarate) în materie de critică literară. Sunt valoroase, oneste, corecte şi…cuminţi. Foarte importante pe scara evoluţiei criticii literare, în general, şi a limbajului critic, în special. Însă, domnule Peia, la o simplă privire, ce constatăm? Vă scapă revoluţia criticii începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea. Şi amintesc aici câteva nume, Roland Barthes, J. Derrida, J.L. Baudry, J.J. Goux, J. L. Houdebine, J. Kristeva, M. Pleynet, J. Ricardou, J. Risset, Ph. Sollers, Tz. Todorov, S. Doubrowsky, C. Brandi, M. Blanchot, J. Starobinski, şi mulţi alţii. De aceea vă rezumaţi la un impresionism, uneori naiv, şi cam atât. Ştiţi că Marino i-a reproşat chiar mentorului său, Călinescu, acest impresionism critic? Accept ideea, potrivit căreia, textele mele nu ar fi extraordinare. Dar toate sunt cinstite. Adevărate şi creative. Nicidecum „bîzdîgănii criticiste” cum din neştiinţă şi neînţelegere, hazardant, le denumiţi. Luaţi oricare text, oricare paragraf şi veţi vedea că toate au sens, toate spun ceva. Cu miez. Cu mult miez. Din păcate, nu sunteţi pregătit să le înţelegeţi. Domnia voastră nu faceţi altceva decât să extargeţi sintagme ori paragrafe, să le puneţi între ghilimele şi să vă minunaţi de ele. Atât. Niciodată nu aţi putut intra pe fond. Niciodată nu aţi înţeles despre ce se vorbeşte în aceste texte. Spuneţi „E atît de diferit de celelalte bîzdîgănii criticiste, încît îmi vine să spun că nu e scris de aceeaşi mînă”. Simplă afirmaţie. Citiţi, mai jos, câteva extrase. Sunt în acelaşi stil. Dar, probabil, v-aţi mai familiarizat. “Existenţa cotidiană, înţeleasă ca un ansamblu de incoerenţe aparente, pune eul în diverse ipostaze textuale, contextuale şi intertextuale. “ “Avem de-a face cu un fel de intertextualitate care permite simultaneitatea discursurilor.” “Evident această n-chotomizare am făcut-o din considerente strict analitice având doar rol de facilitare a percepţiei intertextualităţii înţelese ca simultaneitate a întrepătrunderii planurilor textuale în sensul în care Julie Kristeva a definit-o ca fiind „un segment care va fi rezultanta intersectării unui număr de voci, a unui număr de intervenţii textuale, ce sunt combinate într-un unic spaţiu semantic”. Privit astfel, intertextual şi multiplanic, poemul îşi relevă substanţa şi valoarea şi ne descoperă un autor cu adevărat important.” Faptul că spuneţi “de cîte ori dau peste scorţoşenia "intertextualistă", mă apucă pandaliile!” nu reprezintă un motiv de laudă. Ci, că sunteţi în afara fenomenului. În concluzie, vă felicit pentru pasul mic făcut. Poate este primul. Dar orice pas mic poate fi un mare început! Perseveraţi în această direcţie. Dacă doriţi, vă voi sprijini. Mult succes! PS. Răspunsul la întrebarea, uşor retorică, din finalul comentariului este, evident “Da”.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-16 10:56:03               Am numărat nu mai puţin de 15 (cinşpe) producţiuni herr meneice pe prima pagină. Propunere: doamna-doamna, scădeţi nivelul tuturor uzerilor, ca să dispară, naibii, din sit, şi să vă puteţi desfăşura în voie. Visez la clipa cînd, de sus şi pînă jos, voi putea admira sintagma mirifică: HERR MENEEA!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-15 22:09:31               În sfîrşit, o evaluare critică cinstită! Nu extraordinară, dar cinstită. E atît de diferit de celelalte bîzdîgănii criticiste, încît îmi vine să spun că nu e scris de aceeaşi mînă. Cam aşa se face, doamna, un comentariu onest şi aplicat despre un text. Fără fasoane terminologice şi opturi speculative. Cu toate că, de cîte ori dau peste scorţoşenia "intertextualistă", mă apucă pandaliile! Deci? Vorbesc eu fără rost?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-15 22:03:13	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE