PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
File de istorie postrevoluţionară (1) Text postat de Vasile Hurmuzache Paşalâc la sfârşitul mileniului doi Vrură să ne facă turcii cât le-au curs pe-aicea mucii paşalâc. I-am certat cu fier şi ţeapă şi i-am aruncat în apă bâldâbâc! Asta, fiindcă au fost proşti şi-au venit cu nori de oşti, bey şi mai proşti, bată-i nevoia, n-au mâncat salam cu soia ei. În ţara lui foaie-verde nu puteau decât a pierde… Tarii au rămas cei ce strigară des şi tare către ţară: legionarii! Cum, pe-atuncea, în Carpaţi eram toţi emancipaţi şi culţi, văzând steagul verde, cred, şi neştiind de Mohamed, mulţi, tot poporul de ciobani: - Ce-a făcut ultimii ani? - Cum? A fost plecat din ţară? Păi, atunci a dat-o-n bară, scrum să se-aleagă din nebunii slujitori ai semilunii! Noi suntem în consens cu cei ce ne vor într-un bordei original, călărim mârtoagă chioară ce, orbind, trage să moară cal. N-avem ţară de vânzare ( oare, totuşi, cine are?!), vrem să muncim fără răsplată si să vindem, fără plată tot.; să n-avem nimica sfânt, să arăm pe cer şi-n vânt, chiar atunci când ne-o fi greu să-mpuşcăm în Dumnezeu iar. Vrem urechi străine-n uşi, ochi holbaţi de cărăbuşi la geam, Vodă emanat din praz şi Divan fără obraz. Ne-am solidarizat pe loc, vrem doar fum şi nu vrem foc. Ştim să minţim, furăm, să bem, frecţii pe picior de lemn, muncim. Vrem în târguri şi în pieţe roiuri mari de muşte tse-tse nu golănime şi strânsură fără lacăte la gură… Tu, măi, Sultane, prostovane, vii cu frig şi vii cu foame, vrei, pentru calul tău pursânge să chiulim până la sânge… Zmei ne vom face de-o fi cazul să-ţi schimbăm spre vest macazul. Du-te cât mai ai harem şi oaste şi nu-ţi punem sula-n coaste… - Şi apoi, să ştii, măi , dragă, noi purtăm într-o desagă ţară, sunt cu noi, până una-alta, cavaleri de YaltaMalta dară, vezi şi tu, desaga-i goală, fierbem sucul propriu-n oală şi facem totu’, hopa-hopa, să intrăm în Iuropa, nu te prosti… - Măi, popor de somn profund, bea-ţi otrava pân’ la fund… Şi, măi, Ioane, dragul meu, să te bată Dumnezeu în cer şi Allah să-ţi facă vânt repede de pe pământ, amin! Secera şi cu ciocanul, flinta şi cu toroipanul, ştiu că le ţii pe metereze - chiar şi tunuri cu proteze – dar tocmai cei ce-n strună-ţi cântă îti pun piedică şi trântă iar eu nu voi răbda afrontu’ să îmi stea în faţă Frontu’, clar? - Măi, Sultane, ştii ce-mi ceri? Am ciobani şi am mineri, chiţaci, urşi şi toată secta Secu’, nu ţi se aprinde becu’? Taci? Bine faci, că la mânie am şi-o gloată roşie. Eu, îţi sunt preten, nu-ţi vreau răul, nu ştiai c-aici e hăul meu? - Cum, când calea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot cum furi piersică, caisă, ca să papi singur compot? Îndrăzneşti să pui poporul tău să ţină Ramadan? Ai uitat? predecesorul tău a fost numit Şeitan şi trecut la drepţi cu sila… Nu ţi-a spus nimic fosila? Nu ţi-a spus că vrând să tragă de pe românaşi trei piei, cizmăria lui, măi, dragă, a dat faliment? Ehei, de-a Allah să nu îţi pară rău că vrei să mă goneşti… Când s-o face foc şi pară ,,golănimea’-n Bucureşti şi apoi în tot cuprinsul, vei veni-n genunchi să-mi ceri să fim pretini, să trec Nistrul cu spahii şi ieniceri… - Hai, siktir! Eu am mineri… Mă’, tu nu ştii geografie, nu ştii că la ,,Ape”-am fost? Peste Nistru nu-i geamie, cum de eşti aşa de prost?! - Bre, mai leagă-un pic căţeaua, că se face-acuşi de ziuă; ţi-a lucit la ,,Ape” steaua, d-aia baţi apa în piuă… Recunosc că-n geografie n-am fost şi nu-s tare eu, peste Nistru nu-i geamie, nici un fel de Dumnezeu! Da’ atunci, figură laică, un’ ţi-e steaua cu noroc? Ăştia nu vor balalaikă şi-nvârteli de cazacioc… - Gata cu obrăznicia, ori te cari cu toata şatra, ori, ca să-mi cunoşti mânia, îmi asmut pe tine ,,Vatra”! - O! nici nu visezi, bădie, câţi în cale mi s-au pus, să nu-mi ctitoresc geamie pe valută, ca-n Apus… Dar, m-am strecurat de-a dreptul printre mari şi printre mici, nu mai face pe deşteptul, cu un pumn de firfirici… Ce te urli? N-am otită… Vrei cu ,,Vatra” să mă sperii? Bună-i doar, biata ceontită, să îţi tragă ţie perii.. Asta-i calea spre privată - vreau să zic, privatizare ? Nu îţi pot ura, măi, tată, decât bravos, la mai mare! - Ia stai, liftă, nu o şterge, nu- ţi dau voie nici să mişti! Ce-i cu steagul ăsta verde, ce ştii de iredentişti? - Bre, o cauţi cu lămpaşul, vrei să batem câmpii iar? - Ba, dar eu îţi sunt nănaşul, bozgor de legionar! - Aferim, caricatură roşie, faţă umană! călareşti un cal de ură, Scorniceşti aiurea-n rană… Nu mai vreau să stăm de vorbă, tu ascunzi trotil în ciorbă şi sub limbă doar venin din petale de ciulin… Plec ‘napoi la Istambul, ce-am văzut îmi e destul. N-am ştiut, acuma ştiu, că sositam prea târziu; închini ţara-n răsărit ca un popă răspopit. De aceea-mi dai cu sâc, ţi-ai făcut-o paşalâc! - Măi, Sultane, ce-ai cu mine de într-una mă contrezi? Reprezinţi puteri străine şi mă destabilizezi… Şterge-o, cât îţi iartă Frontu’ vorbăria şi afrontu’ şi nu dau porunci la oaste să îţi pună sula-n coaste! …Şi abia plecă jupânul, ce mai vaiet, ce mai zbucium, cu pietroaie-şi umple sânul oastea la chemări de bucium, ranga, bâta şi toporul în consens le ia poporul. Vin din văi, ieşind din smoală, licurici cuprinşi de streche şi nu vin cu mîna goală… scule fără de pereche le agită, strigă tare ,, El apare, soarele răsare!” (Asta era, zău, minciună: era noapte fără lună; ei strigau dar, cerul, prost, sta-norat precum a fost!). Vin, pe turci să îi linşeze, oşti călare pe marfar; sunt chemaţi pe metereze din ,, Obiectiv-ul Militar” unde şef peste raia, unul orb şi potlogar, un istoric han tătar ce le-a tras o cacialma cu minciuni şi cu îndemn de pe limba lui de lemn, ce-a jurat pe câlţi şi iască Turcia să vestejească… N-a fost nici un Războieni şi n-a fost nici un Vaslui, turci de-au fost, au fost vicleni şi n-au spus-o nimănui… Astfel, oastea de strânsură s-a văzut bătând din gură, şi, mai grav, bătând cu ranga mai ceva ca în Katanga! Tot ce poartă ochelari (o, precis că sunt maghiari!...) trebuie tocat mărunt, de la cel cu păr cărunt pân’ la cel cu ţâţa-n gură… Şi, pătrunşi de-o sfântă ură: (ce se cheamă nebunie!) - Dă-i la mir, măi, Văsălie! - Mătăluţă de ce fugi? - Dă-i la cap, că poartă blugi! - Ăsta, ce-a făcut, fârtaţi? - E studentă… - Atunci, daţi! - Oameni buni, nu vă e milă, ce-a făcut biata copilă? - Nu ţi-e bine , măi fosilă? Eşti cu ăştia, cu drogaţii, cu lumpenii…Fîrtaţi, daţi-i pân’ o faceţi toată bubă, şi-asvârliţi-o într-o dubă! - Profesoară ai zis? Codoaşă! Daţi cu parul pe cocoaşă!- - Ăsta mort ca şobolanu’? - Un cirac de-a lui Cîmpeanu… - Doamne, încotro s’apuc? - Omorîţi-l, ăsta-i turc! - De ce daţi, ce am făcut dacă paşnic am trecut? - Nu ai dreptul să exişti, te-ai înscris la ţărănişti! - Cu ce drept, stimaţi fârtaţi, vreţi să mă legitimaţi? - Rupe-i botul lui de cal, ăsta este liberal! După ce-au tocat turcimea de pe străzi şi pieţe, case, şi-au tăiat în carne vie şi au sfărâmat la oase, au pornit-o, licuricii, să vâneze inamicii şi-au luat sediu cu sediu în original asediu… - Asta-i casa lui Coposu? - Nu, bă! e Arhitectura, de-unde-a dat mereu cu gura drogatu’ ăla bărbosu’… - ‘Tui pe mă-sa şi Christosu’! Dacă-mi pică, spurcăciunea, poa’ să-şi facă rugăciunea! Şi-au găsit vreo câţiva turci ce în genunchi stăteau cucernici… - Meritaţi luaţi în furci, mama voastră de nemernici! Da fii’ncă avem topoare, tot n-o să vă fie moale! Şi i-au căsăpit pe turci ca la spartul de butuci, şi-au pus ură de la mână, aruncându-i în fântână… - Astea ce-s’ pe-aici, ortace? - Cărţi smintite! Eei, ptiu, drace, astea-s’ droguri…Ce hârzob mai e ăsta? Dar aici? - Dă-le naibii, fă-le zob! mama lor de nimurici! -Ăsta-i video, măi, dragă… - Bagă-l iute în desagă! …Şi-au continuat dreptatea făcând praf Universitatea… Alte pâlcuri de trabanţi (plus yesmeni şi sicofanţi) au pornit-o de hingheri spre alt cuib de ieniceri, ce ziceau, auzi scandal, că-s’ Partidul Liberal. - Hai, ortaci, la ticăloşii ce ne-au împilat strămoşii, vom găsi la ăşti şnapani şi-o tiparniţă de bani! - Ia, auzi, paranghelie… Tu de unde ştii, Ilie? - Ce te bagi, bă’, ca zevzecu’, i-au spus ăştia de la Secu’… uite-i, ăştia doi din faţă, detaşaţi azi dimineaţă… - Unde-s’, bă’? nu văd niciunul înţolit ca astă sectă… - Prost oi fi? Faci pe nebunul? Băi, guzgane, băi, insectă, ai în bilă întuneric? Ne aflăm în plin război, ei s-au înţolit identic, ca să semene cu noi… Şi au dat asalt, bădie, ca străbunii la Smârdan., n-a scăpat din chiţimie neghiogit, niciun şnapan. N-au scăpat, din ce aflară, decât zvonuri către ţară… A avut grijă, Răzvanul (fără Vidra…), Răspândacul, Să arate ţării, lumii, droguri şi nu-ş’ce drăcie ce pe-un cap păpa hârtie şi scotea prin alte cele dolari, forinţi, mahmudele… Şi, din sfânta lui mânie, ieşeau aburi din chelie… Lupte crâncene s-au dat în raiaua ţărănistă; şi aicea au aflat lucruri care nu există: droguri, arme şi muniţie, (guzgani morţi de inaniţie…). Şi-au aflat – aşa, într-o doară, în perete, o comoară.. (Cred că au avut cu ei zece negri mititei, un şaman şi-un vrăjitor de la circa de sector…). Apoi, oastea noastră dragă, strânge sediul în desagă şi îşi schimbă tactic drumul, (mai aveau pe liste unul…), plini de ură şi nesaţiu s-au oprit la paşa Raţiu… - Dă-i la cap! Ia-i beregata! - Scoate-i ochii! Leagă-l ful! - Ăsta a fugit cu rata, a ajuns la Istambul! - A şters-o precum coteiul, hai să-i demolăm bordeiul! Şi s-au apucat de lucru de’-ţi era mai mare dragul, loveau mai ceva ca-‘n turcu’ în ferestre cu ciomagul, şi-au luptat cu drag şi spor, lăsând praf în urma lor… Şi spun rele guri, Ioane, că au furat la papioane, pe-ntuneric şi lumină, două trenuri şi-o maşină, ce-‘or face cu ele-n mină?! Vajnicii hingheri de munte, auzind că roade osu’ turc fără de stea în frunte, unu rău, numit Coposu, au strigat: Lepădătură! - Dati-i dinţii jos din gură! Însă unii, mai cuminţi, le-au şoptit: Nu are dinţi, doar un dinte împotrivă; vrea să-i pape din colivă noului nostru regim şi să pună ţara toată sub papucul lui moş Roată… - Vedeţi, deci, că-i verde prim! Luaţi-i gîtul, ardeţi casa, hai să-i stingem toată rasa! Şi-au pornit cu toţi, purcoi, (şi ,,Armata e cu noi!...). …Doar că, turcul cel bătrân, şi-a scuipat o dată-n sân şi-a tulit-o-n pribegie, dracu’ ştie-n ce geamie… Şi s-au mulţumit ortacii să-l înjure de toţi dracii şi să-l prade de avut. Asta, pentru început… Că au jurat – bată-i uratu’! – de-‘l vor prinde, să-i ia gâtu’! Între timp, toţi patrioţii s-au pus să stârpească hoţii, hingherind bieţii ţigani ca pe nişte şobolani, jefuindu-i mai aman ca în vechime un sultan… După atâtea lupte grele şi încă multe alte cele, i-a chemat Vodă cel Nou să îi pupe în popou: - Bravo, neam cu stea în frunte, bravii mei hingheri de munte, voi, mândria ăstei naţii, voi aţi reciclat drogaţii, golănimea şi-alte cele, toate-n Turnu Măgurele… Vă felicit pentru parii ce-au stârpit legionarii! Am făcut şi-aţi făcut totu’ să le rupem pe veci botu’ javrelor iredentiste şi potăii ţărăniste şi puterilor străine, d’-aia v-am chemat la mine! Puteti merge mândri, foarte, că aţi făcut şi jaf şi moarte, plini de sînge şi de fală, aţi distrus o capitală! Însă, şi de acum-nainte staţi cu urechile ciulite, cum vă dau un semn prin Chelu, să pornim din nou răzbelu’… No, acuma, voi, măi, dragă, voi aţi fost ortaci de treabă, mereţi, povestiţi în Vale de ciulinul cu petale: şade roşu, înflorit, iar Ion Vodă cel Cumplit ţine sus şi tare steagu’ cu securea şi ciomagu’ şi vă scoate, hopa-hopa, pe furiş din Europa! Când ne-o căuta Sultanul, o să-ncerce, pehlivanul, şi voi-va să ne facă iară paşalâc, măi, dragă, voi să ştiţi cu toţi vorbi limba mea, ţipând: Paşli! Să creadă iredentistul că nu Dunărea ci Nistrul l-a trecut, bată-l mizeria, să se creadă în Siberia! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Stimate domn Hurmuzache, nu-mi sfidați inteligența. Spunând "Aoleu!" oricum v-am spus prea multe.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-02-13 06:09:29               D-le Sorescu, nici Leonidas nu a putut fi atât de laconic. Trăiască adevărata exprimare laconică! … Numai că, o interjecţie nu poate ţine locul unui comentariu serios, în cadrul unui Atelier Literar. Puteţi fi, totuşi, mai puţin spartan, dacă doriţi să îmi transmiteţi ceva?   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2013-02-12 14:26:30               Aoleu!   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-02-11 23:42:34	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23946 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE