PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Andrei Petre In societatea de astazi se plaseaza pe primul plan grupul. Acesta tinde de multe ori sa minimalizeze individul, sa-l plaseze in slujba interesului comun, sa considere ca scopul principal al fiecarui om este sa se plieze si sa se integreze intr-un mecanism complicat. Dar problema este: poate cineva sa garanteze ca acest mecanism este bun, poate sa garanteze cineva ca acest mecanism va functiona pe termen lung? Omul este un stadiu evolutiv al animalelor. Prin evolutie, din primate, a aparut omul preistoric. Acesta a evoluat de-a lungul timpului si a ajuns ceea ce astazi numim omul modern. Aceasta teorie poate fi argumentata solid, fosilele stau marturie, analiza AND-ului, toate indica catre aceasta teorie. Deci a crede ca omul a aparut ca urmare a unei actiuni supranaturale este practic “wishfull thinking”. Oamenilor le face placere sa creada ca au fost creati de o forta superioara, pentru ca nu pot accepta ca ne-am ridicat dintre animalele pe care acum le distrugem fara mila. Putem presupune deci ca, la inceput, oamenii erau intocmai gorilelor de astazi, ghidandu-se dupa instinct. Dar, o data cu dezvoltarea gandirii, instinctele s-au atrofiat. Au aparut sentimentele, iar unul dintre cele mai importante sentimente este frica. Da si animalele se tem, dar teama animalelor este spontana, instinctiva. Animalele se tem, dar teama lor dispare odata cu disparitia elementului nociv. Oamenii se tem si ei, dar teama lor capata proportii tragice. Cu “ajutorul” mintii, oamenii creaza monstrii, extrapoleaza banalele evenimente si le transforma in adevarate dezastre. Animalele sunt firesti chiar si cand se tem, oamenii se intorc adesea impotriva lui Tao (Calea). Din cauza faptului ca se tem, oamenii incearca sa se asocieze cu ceilalti. Oamenilor li se pare mai simplu cand sunt inconjurati de ceilalti. Oamenii au probleme in primul rand psihice, deoarece ei relationeaza cu societatea, dar de cele mai multe ori uita sa relationeze cu ei! Exista oameni apreciati de toti, dar care ajung in pragul sinuciderii. De aceea, oamenii trebuie sa fie in primul rand concentrati asupra propiei persoane si abia apoi asupra celorlalti. Intai te ocupi de propiile tale probleme si apoi privesti in stanga si in dreapta. Oamenii cauta ajutoare, pentru ca sunt slabi. Sentimentele sunt bune, dar in exces dauneaza. Cand o persoana iubeste, cu cat iubeste mai putine persoane, cu atat sentimentul este mai puternic. O persoana care pretinde ca ii iubeste pe toti este falsa, acel sentiment nu inseamna nimic! Oamenii au nevoie de ajutor, dar nu vor sa recunoasca acest lucru. Oamenii fac anumite lucruri, dar nu ar recunoaste in nici un caz ca fac acele lucruri deoarece se tem de necunoscut, se tem de ei, nu pot accepta realitatea, incearca sa scape angrenandu-se in tot felul de activitati puerile. Vezi atatia tineri umpland in fiecare seara cluburile, pierzand orele in fiecare noapte, dar ei nu vor recunoaste niciodata ca sunt manati de frica. Daca ar sta si ar medita asupra problemelor existentiale, cati dintre ei s-ar mai putea privi in oglinda. Si atunci incearca sa scape! Cu muzica bubuind in cap si cu “fetitele” pe langa ei uita de faptul ca sunt doar niste “nulitati” care vor trece prin viata fara sa lase nimic in urma lor. Oamenii fug de ei insisi! Foarte putini sunt cei care se pot privi in oglinda fara sa vada nimic rau, care sunt impacati cu ei insusi. Acestia sunt singurii care merita sa fie numiti oameni. Societatea s-a dezvoltat din dorinta oamenilor de a fi impreuna, dar aceasta dorinta a ajuns acum sa fie dusa la extrem. Exista oameni care nu stau singuri nici un moment, doar cand dorm se poate zice ca traiesc solitari, dar de cele mai multe ori dorm cu partenerul de viata. Omul modern a uitat sa-si asume raspunderea pentru actiunile sale, cauta alti oameni pe care sa arunce vina. Cel mai bun exemplu este religia: Diavolul, conceptul dualist este originar din Iran, a fost prima data atestat in religia zoroatrista. Acest concept a fost creat din dorinta de a manufactura un “vinovat”. Toate relele din lume sunt opera lui Ahriman, spunea Zarathustra. De fapt el a cautat un paravan, in spatele caruia sa ascunda natura vicioasa a rasei umane. In loc sa spuna: toate relele din lume sunt opera oamenilor viciosi, el creeaza un concept al raului absolut, pe care-l il substituie adesea propiei persoane. Auzi oameni spunand: “diavolul m-a impins”, sau “dumnezeu m-a ajutat”. Ei se ascund in spatele unor concepte abstracte, pentru ca nu au puterea sa recunoasca ca doar ei sunt “vinovati” pentru succesele sau esecurile lor. Conceptul religios este tipic pentru om, el nu mai este intalnit in natura si totusi omul a integrat in el si natura, neuitand evident sa se plaseze pe sine in fruntea lantului trofic. Toate religiile si cultele lumii se axeaza pe om, considerandu-l pe acesta apogeul dezvoltarii. Oamenii au incercat prin religie sa ofere o teorie diferita. Un “baietas de cartier” nu poate accepta ca a evoluat dintr-un animal, astfel imbratisaza fara probleme teoria creationista. Cautam intotdeauna sa cream teorii care doar in aparenta sunt impartiale, dar nu observam ca propiile noastre sentimente ne imping catre acea creatie. Cum putem sa spunem ca ceva este obiectiv, cand acel lucru a fost creat sub impulsul sentimentelor?! Oamenilor le place sa se ascunda in spatele traditiilor pentru a-si justifica actele. Un exemplu foarte bun il ofera religia musulmana, unde circumcizia este recomandata. Toti cei circumcisi pretind ca asa cere Coranul, ca este ceva pur religios! Ei uita insa de importanta practica, care tine de pozitionarea geografica a tarilor lor: intr-o zona cu climat arid si secetos, unde caldura este excesiva, circumcizia este indicata pentru ca ofera o mai buna aerisire a penisului, astfel evitandu-se arsurile si iritarile. Musulmanii uita insa de acest aspect si pretend ca asta le cere Allah. Si astfel de exemple pot continua, deoarece religiile difera de la zona la zona, in functie de tipul de oameni care traieste acolo. Si atunci este pueril sa pretindem ca ceva este adevarat, cand acel lucru este interpretat intr-o multime de feluri! Adeptii fiecarui cult sau religie pretind ca ei detin adevarul absolut, dar nimeni nu realizeaza ca acest lucru este imposibil. Oamenii au creat religia, deci este absurd sa consideri ca adevar absolut ceva creat de oameni. Nu este rau ca oamenii cred in ceva, este rau ca ei incearca sa-i convinga si pe ceilalti sa creada in acelasi lucru. Toate cartile pe care oamenii le considera sfinte (Coran, Torra, Mahabharata, Biblie,…) au fost scrise tot de oameni, au fost creatii ale unor indivizi. Istoria moderna a fost schimbata de oameni de diverse nationalitati care s-au autointitulat profeti. Moise, Zarathustra, Mahomed, Iisus, Lao Zi, Confucius, Akenaton, Luther, Buddha au fost tot oameni, oameni ale caror idei au depasit sfera “normalului” din epoca lor. Oamenii de atunci erau rudimentari, au fost usor de convins cu cateva “artificii” fantastice. Iar de atunci doctrinele s-au propagat prin scrieri, prin viu grai si au fost alimentate periodic de “fanatici” care au crezut ca, prin asceza si izolare pot suplini propia lipsa de personalitate identificandu-se cu predecesorii lor. Sunt pline spitalele de bolnavi care se cred fiul lui Dumnezeu, sau urmasul lui Moise, cum putem noi sa consideram certe vorbele unor asa zisi profeti? Mahomed era analfabet, toti ceilalti “profeti” au fost anonimi pana in momentul asa-zisei “revelatii”. Toti au trait in timpuri tulburi si au creat sisteme pentru a avansa din punct de vedere cultural. S-au axat pe religie pentru ca aceasta era singura la care mintile speriate ale oamenilor vremii raspundeau. Aici nu este vorba despre negarea lui Dumnezeu, ci doar despre acceptarea ca nu stim nimic despre acest concept. Pentru ca Dumnezeu este un concept. Da, probabil ca Universul a fost creat de o forta, sau poate Universul face parte din ceva mai mare?... Nu putem stii, de aceea cel mai bun cuvant creat de om pentru a denumi conceptul de Dumnezeu este Tao (calea, nedeterminatul). Despre Tao nu putem spune nimic, altfel isi pierde valoarea. Despre ceea ce nu cunosti nu poti spune nimic. In momentul in care poti spune ceva despre un lucru, inseamna ca acel lucru iti este cunoscut. Dar cand nu poti spune nimic cert despre un lucru, a incerca sa iti imaginezi, sa recreezi acel obiect necunoscut in mintea ta, sa ii atribui o forma cunoscuta tie, inseamna a-i nega insusi principala calitate, aceea de necunoscut. De aceea, in momentul in care oamenii vorbesc despre divinitate, in momentul in care vor sa reprezinte o teorie abstracta prin diferite obiecte de cult (icoane, crucifixe, simboluri), ei pierd din vedere insusi fundamentul, uita ca divinitatea nu este ceva care poate fi cunoscut, pentru ca insusi aceasta cunoastere ar nega eventuala calitate divina! Oamenii au atribuit conceptului divin diferite obiecte umane. Raiul, Iadul, toate aceste concepte sunt create dupa modelul oamenilor, care chiar prin aceste atribuiri le neaga insusi posibilitatea existentiala. Daca vrei sa distrugi un pod, este foarte usor sa ataci un picior. Daca acesta este construit gresit, este foarte usor sa distrugi intreaga constructie. De aceea discutia nu are legatura cu divinul, pentru ca daca acesta exista sau nu chiar nu conteaza. Problema este ca oamenii atribuie caractere vizibile invizibilului. Ei afirma ca Dumnezeu este deasupra fiintei si totusi ii atribuie calitati specifice acesteia! Este ciudat, oamenii chiar nu realizeaza ca se contrazic singuri, crezand in ceva fara sa aiba vreun argument logic. Oamenii incearca sa-si gaseasca ceva in care sa creada, o “forta superioara” pe care sa o substituie propiei persoane. Asta deoarece psihicul uman are nevoie de impulsuri, de “ajutoare”. La fel este si in cazul practicilor oculte, horoscopurilor, ghicitului, tarotului, magiei in general. Toate lucrurile sunt puse pe seama fortelor superioare, bune sau malefice, dar oamenii nu inteleg ca principala forta sunt chiar ei. Totul este autosugestie, creierul omului este capabil de multe, doar 5% dintre capacitatile lui sunt folosite, credeti ca restul de 95% este inutil…? Natura nu face nimic in van, totul este perfect calculat. Pamantul s-a format ca planeta acum aproximativ 5 miliarde de ani. Omul a aparut recent, acum cateva milioane de ani! Este culmea, pamantul a rezistat atat timp fara ca vreun “zeu atotputernic” sa vegheze asupra lui, dar, o data cu aparitia oamenilor, au aparut nenumarati astfel de zei. Divinitatea este o creatie a oamenilor, deci ea nu poate avea caracter absolut. De aceea fiecare trebuie sa creada in primul rand in el si apoi in conceptele colective ale celorlalti. Divinitatea este creata de oameni, dar ea nu poate fi impusa, pentru ca fiecare om gandeste altfel decat ceilalti. Daca vrea sa recunoasca acest lucru fata de el insusi este deja alta poveste. Relatia omului cu divinitatea tinde in societatea de astazi sa devina foarte stransa, deci este stupid sa impunem oamenilor sa creada in ceva ce nu li se potriveste. Cand trebuie sa stabilesti un sistem de referinta, este normal sa stabilesti sistemul de referinta care este cel mai convenabil pentru tine. De aceea, a crede in ceva care te obliga sa faci lucruri impotriva naturii tale firesti este stupid. Societatea are niste reguli, acestea sunt legile, iar ele sunt, sau ar trebui sa fie inviolabile, pentru ca ele garanteaza mersul acestui mecanism complex care este rasa umana. Astfel de reguli exista si in natura, ele nu au legatura cu puerilele maniere, bun simt, sau alte stupiditati. Regulile sunt create pentru a fi respectate, iar cei care le incalca platesc. Acesta este modul firesc, este Tao. Dar, oamenilor parca nu le ajung aceste reguli. Ei prin religie, coduri de maniere, si alte asemenea “conventii” isi complica si mai mult viata. Oamenii spun ca manierele, politetea, compasiunea sunt naturale, firesti, dar ei uita sa priveasca lumea care ii inconjoara, mediul din jurul lor. Este indeajuns sa privim natura. In natura nu exista maniere, politete, compasiune, totul merge firesc, cine este mai puternic supravietuieste, fara sa arate mila fata de indivizii mai putini dezvoltati. Oamenii au preluat un singur concept din natura: ierarhizarea speciilor. Dar acest concept a fost preluat eronat. Oamenii se considera specia dominatoare, dar ei considera ca aceasta putere le permite sa distruga tot ceea ce ii inconjoara, fara sa realizeze ca aceasta permanenta distrugere va duce in cele din urma la propia lor pieire. Oamenii se considera apogeul, dar se pare ca “incearca” pe toate caile posibile sa se distruga singuri. Problema este ca odata cu ei vor distruge si celelalte specii care nu au atins inca “capacitatile lor uimitoare”! Manierele oamenilor si codurile morale ale acestora nu sunt create dupa modelul naturii, sunt create artificial, ele impun oamenilor anumite comportamente contrare cerintelor fizice. Cand un om are o dorinta, vrea sa faca o actiune care il va afecta doar pe el, nu trebuie in nici un moment sa se gandeasca la ce vor spune ceilalti, pentru ca acestia nu conteaza. Daca actiunile unui om nu incalca legile el este liber sa faca ce vrea. Daca legile sunt prea permisive atunci este vina celor care le-au conceput. Dar omul societatii “moderne” de astazi este manat de frica. O frica perpetua, o frica ascunsa in cele mai ascunse colturi ale subconstientului. Oamenii nu isi pot controla aceasta frica deoarece refuza sa recunoasca existenta ei. Toti se bat cu pumnul in piept, dar nici unul nu incearca sa fie cu adevarat obiectiv. Natura este nemiloasa, este un sistem pus la punct perfect si daca incercam sa analizam acest sistem prin gandirea noastra subiectiva nu vom putea cuprinde maretia lui. In timpurile noastre se ironizeaza trecutul, se discuta despre trecut, practic se traieste in trecut. Omul modern rade cand citeste legendele antice, oameni care se temeau de balauri, navigatori care se temeau sa nu cada de pe suprafata Pamantului, povesti despre apele rosii pline de monstri din jurul Capului Bunei Sperante si alte asemenea superstitii. Da, am evoluat, dar acum avem alt gen de mituri. S-a ajuns la o stare in care pana si aparitia unei reviste deocheate sa scandalizeze biserica care acum cateva sute de ani ardea “vrajitoare”. Se pare ca odata cu evolutia individului au evoluat si problemele acestuia. Odata cu uimitoarele descoperiri technice au aparut foarte multe probleme, fobii, iar acestea s-au propagat deoarece omul modern refuza sa accepte ca poate fi diferit si se agata cu disperare de eticheta “nimic iesit din comun”. Fiecare om este iesit din comun, pentru ca aceasta notiune de “comun” nu exista. Nu suntem creati dupa o macheta, deci nu putem fi identici. Cea mai mare teama a oamenilor (cel putin pentru 99% dintre ei) este iesirea din anonimat, afirmarea, distingerea de “marea masa”. Nu trebuie sa iti fie frica sa iesi in fata, pentru ca fiecare om este unic si trebuie sa ne comportam ca atare. Respectam legile, pentru ca asta ne garanteaza buna convietuire, putem astfel merge pe strada fara sa ne loveasca cineva in cap, dar atat. In momentul in care noi vrem sa ne imbracam intr-un anumit fel, nu trebuie sa ne fie frica de reactia celor din jur, trebuie sa o acceptam si sa luam in considerare doar ceea ce dorim noi. Nu suntem obligati sa facem nimic, ceea ce facem trebuie sa fie doar ceea ce ne place si ne atrage cu adevarat! Supranaturalul a fost intotdeauna pentru oameni un paravan, ceva in spatele caruia isi pot ascunde propiile lor defecte si greseli. Inca din Antichitate, oamenii au pierdut obiectivitatea specifica naturii si au imbratisat patetica subiectivitate, ridicata intre timp le rangul de “virtute omeneasca”. Eroii, toti sunt modele pentru oameni, dar oamenii uita ca eroii sunt de fapt oameni manati de o prosteasca subiectivitate, ei nu pot sa priveasca obiectiv situatiile si din aceasta cauza aleg de cele mai multe ori solutiile “frumoase”, dar prostesti si inutile. Un general care isi pierde trei sferturi din armata castigand o batalie eroic nu este un comandant bun. Comandantul bun este acela care provoaca adversarilor pierderi cat mai mari, dar el insusi pierde cat mai putini oameni. Oamenii se bucura intotdeauna cand obtin ceva greu, dar ei uita sa se bucure de lucrurile pe care le obtin usor si firesc. Si asta este tot din cauza ca se tem. Se tem sa castige, pentru ca au impresia ca dupa o victorie trebuie sa vina neaparat o infrangere. Da este adevarat, victoriile si infrangerile se succed, dar pot trece 1000 de victorii pana la prima infrangere. Si oricum, binele contine rau si raul contine bine, deci aceste doua definitii abstracte sunt inutile. De aceea, oamenii trebuie sa se bucure cand obtin un lucru usor, nu sa se teama de propia lor victorie! Nimeni in ziua de astazi nu mai are taria sa isi asume propiile succese. Un manager de succes va pretinde ca succesul apartine in exclusivitate echipei, uitand insa ca el a alcatuit aceasta echipa si deci el este pionul principal. Fiecare om are meritul sau, dar sunt foarte putini aceia care ies in fata si culeg roadele muncii lor. De atatea ori auzi oameni spunand: “Dumnezeu m-a ajutat”. Stai atunci sa te gandesti cu ce l-a ajutat aceasta asa-zisa fiinta superioara pe un fotbalist sa inscrie, pe un muncitor sa ridice o piatra, pe un arhitect sa faca o schita! Si exemple de acest tip pot continua. Nu numai ca oamenii pun in carca divinitatii esecurile, dar ei arunca acolo si succesele. Si atunci daca o singura fiinta superioara este “vinovata” de tot, noi de ce mai existam. Putem oare sa fim o a terta parte intr-un duet?... De-a lungul istoriei acestei planete au existat numeroase evenimente care au influentat decisiv relieful, clima, flora si fauna, dar nici unul dintre aceste evenimente nu a avut natura divina, toate pot fi explicate aducandu-se argumente logice. De fapt, in intreaga istorie nu a existat nici un eveniment major care sa certifice existenta divinului! Si atunci cum de au aparut acum asa zisi “profeti” care vad chiar si intr-o banala furtuna un “semn de la ceruri”?... Privim in jurul nostru, vedem oameni perindandu-se, alergand grabiti catre locurile lor de munca, dar cand oare am vazut un om aplecandu-se sa miroasa o floare, sa mangaie un animal, ramand uimit in fata maretiei naturii?! Ne comportam atat de “induiosator” intre noi, dar fata de ceilalti “coabitanti” ai acestei planete nu afisam decat ura si o falsa superioritate. Ne miram adesea de “cruzimea” naturii, dar noi nu realizam ca acesta este modul firesc, acesta este Tao. In cazul unei calamitati, vedeti vreun animal incercand sa-si salveze semenii?! Nu, dar oamenii fac asta de mii de ani pretextand ca a-i salva pe cei mai slabi este o virtute. Poate ca este asa, dar populatia creste, unde oare vor trai toti acei “salvati” care trebuiau de fapt eliminati printr-o simpla selectie naturala?! Dar toata aceasta ajutorare tine tot de frica. Il ajutam pe cel mai slab gandindu-ne ca vom ajunge si noi in aceeasi pozitie. In loc sa incercam sa nu gresim noi cautam metode de a ameliora consecintele greselii. Este patetica aceasta frica perpetua. Oamenii spun ceva si aboi bat in lemn. Este demn de mila, suntem in era super-computerului si inca mai credem ca o vorba ne poate influenta viata. Dar nu se realizeaza ca prin aceste superstitii ne facem singuri rau. Spargem o oglinda si apoi ne autosugestionam ca ne va merge prost. Este stupid, daca ne-am spune singuri ca nu conteaza, toate aceste superstitii si legende ar disparea. Pentru cei din trecut, care nu cunosteau, frica era un sentiment firesc, dar pentru omul modern care cunoaste atatea a devenit ceva patetic. Creati-va propiul vostru sistem de concepte morale si urmati-l, dar cand il creati aveti grija sa il creati tinand cont de propia voastra personalitate. Nu incercati sa aplicati ceea ce pentru altii a mers, pentru ca sunteti unic. Deci, nu preluati concepte rigide, fiti elastic, adaptati sistemele la propia voastra gandire, pentru ca doar asa puteti sa creati un sistem care sa vi se potriveasca cu adevarat. Exista atatea curente, atatea stiluri, societatea moderna este un amalgam de credinte si culte, dar toate aceste culte pretind ca doar ele detin adevarul absolut. Crestinii ii acuza pe musulmani de erezie, acestia ii acuza si ei pe crestini de acelasi lucru. Cand se produce un dezastru, diferiti “maestrii” apar in presa si declara ca acel dezastru este un semn. Fiecare eveniment natural se pare ca isi gaseste locul potrivit in stupidele preziceri ale liderilor religiosi din intreaga lume. S-a ajuns ca o banala furtuna sa reprezinte catalizatorul intr-un proces de reducere a individului la o biata “papusa” ghidata de papusari invizibili. Si este culmea ca oamenii se multumesc cu acest rol. Este incredibil, ne simtim constransi ne niste “reguli facultative” pe care tot noi le-am creat. Este simplu, daca nu imi convine o prevedere religioasa, o schimb, pentru ca am acest drept. Preaiau din fiecare parte ceea ce imi convine si imi creez propiul meu sistem moral, pentru ca am acest drept ca om. Nu sunt cu nimic mai presus predecesorii care au creat sistemele initiale, ei nu pot fi perfecti, eu pot poate sa imbunatatesc aceste sisteme, asa cum si cei care vor veni dupa mine vor putea poate sa faca acelasi lucru. Fiecare individ este unic, dar religia se aplica la fel in cazul tuturor, nu este oare acest lucru o greseala?... Se impun niste concepte care nu pot fi testate cu adevarat. Si daca nu poti fi sigur ca religia este buna, de ce sa o impunem in intreaga lume?! Nu ar fi mai bine sa lasam fiecare individ sa isi creeze propia conceptie asupra vietii?... Pana la urma este decizia fiecaruia! Natura este obiectiva, este fireasca, nu incearca sa forteze nimic, isi urmeaza cursul normal si este impunatoare tocmai prin aceasta natura normala. Conceptul de “normal” nu poate tine de om, el tine de natura. Dar religia, cultele, mistica sunt imbibate de subiectivitate. Cititi Bibilia, Coranul, sau orice alta carte sfanta si veti observa ca mustesc de subiectivitate, care este caracteristica doar omului. Deci este clar ca omul a creat divinitatea si nu divinitatea pe om. Este posibil da, sa existe divinitate, dar acea divinitate exista intr-o forma pe care noi pur si simplu nu o putem intelege. Si acea divinitate in nici un caz nu actioneaza asupra noastra. Da, poate la inceput a existat o stare de vid, de infinit, putem sa numim acea stare Tao. Din Tao a iesit materia, lumea. Parcurgem un ciclu, vom evolua, apoi ne vom intoarce in Tao si un nou ciclu va incepe. Dar din Tao incepem, atat! Tao nu ne poate afecta, pentru ca nu il putem intelege. Tocmai de aceea isi pastreaza caracterul nedeterminat, pentru ca nu stim nimic despre el. Pana sa iasa la suprafata, universul unui peste este compus doar din apa, in momentul in care a simtit aerul, pestele realizeaza ca exista si aer, dar in momentul acela aerul isi pierde calitatea suprarealista, devine real, palpabil. Divinitatea poate exista, dar in momentul in care oamenii vor intelege cu adevarat ce inseamna isi va pierde caracterul divin. Dar ceva deasupra fiintei nu poate influenta fiinta. Din vid s-a format prima celula, dar odata cu formarea acelei celule vidul nu mai poate actiona asupra ei. De aceea, a pretinde ca ipoteticul supranatural poate influenta palpabilul, naturalul este patetic! Tao curge prin noi, dar nu ne poate influenta, deoarece pur si simplu nu putem sa ii intelegem adevarata natura, vedem doar una dintre infinitele fatete ale sale! Dar din pacate oamenii au nevoie de aceasta influenta, pentru ca prin interventia divinului isi pot justifica toate actiunile. Dar oamenii au in fata in dilema, pe care cei mai multi dintre ei nici macar nu o inteleg: religia pretinde ca ajuta omul sa ajunga la desavarsirea spirituala. Si mai pretinde ca ajuta omul sa fie fericit. Vezi “misionari” crestini care prezinta bunatatea, fericirea, dragostea care vine odata cu Dumnezeu. Si atunci te intrebi: acesti oameni incearca oare sa ne amageasca sau nu cunosc nici dogmele religiei in care cred?! Cum poate o religie care pretinde ca omul este “pacatos” prin natura sa sa ii ofere acestuia fericire. Cum poate un om credincios sa fie fericit cand are pe constiinta “pacatul originar”. Acestea nu sunt speculatii, ele se bazeaza pe cartile “sfinte” ale diferitelor culte din lumea intreaga. In toate aceste carti exista teoria “idilicului inceput si decadentei prezente”. Si atunci, cand vor ajunge oamenii la fericire?... Dupa moarte?... Important este sa fii fericit in viata, pentru ca dupa moarte nu putem sa stim ce se intampla, iar orice religie sau filosofie care pretinde altfel se bazeaza pe pura speculatie. Si de ce pretind crestinii ca ar putea sa presupuna mai exact decat musulmanii sau decat hinduistii?! Si pana la urma, daca tot nu putem sa stim, de ce sa nu ma bazez pe propiile mele presupuneri si sa le adopt pe ale altora?... Problema filosofiei in general este incercarea de totalitate. Oamenii se tem de imperfectiune, desi ei sunt imperfecti. Si atunci incearca, ei, nu “altcineva”, sa creeze sisteme totale, care sa cuprinda toate ariile de interes. Dar ei nu se gandesc ca prin aceasta incercare ei creeaza un edificiu “mamut” enorm, dar subred. Nu trebuie sa apartinem unui curent, unui anumit grup filosofic sau moral, pentru ca mintea este unica. Da, apartinem de un stat si trebuie sa respectam legile acelui stat, pentru ca doar astfel putem sa traim in armonie cu ceilalti, dar armonia se reduce la lege. Ce gandim, ce simtim, ce spunem, asta numai noi o putem decide si nu trebuie sa ne lasam prada fricii de a fi respinsi de ceilalti, pentru ca aceasta respingere este una imaginara, ea nu exista cu adevarat decat in mintea noastra tumefiata de frica. Tu comunici cu ceilalti, nu conteaza ce spui, conteaza doar ca spui. Daca esti placut de toti sau injurat de toti este acelasi lucru: inseamna ca toti se gandesc la tine, si, daca nu ai incalcat nici o lege a statului in care traiesti, poti sa fi mandru. Moralitatea este relativa pentru ca se bazeaza pe invizibil, legea este absoluta pentru ca se bazeaza pe vizibil. Pe langa principalele curente religioase si filosofice, in istoria omenirii au existat numeroase alte curente si idei mai putin raspandite dar totusi la fel de “interesante”. Sa ne aplecam asupra magiei. Ce este magia, ce cuprinde ea? Este o intrebare la care multi oameni ar putea sa raspunda, dar niciunul nu va raspunde la fel. Magia, stiintele oculte, toate se ocupa cu supranaturalul. Este greu sa luam fiecare particica din ocultism si sa incercam sa o analizam si sa oferim explicatii “naturale”. Este inutil, pentru ca acest intreg edificiu mistic este construit pe doua premise: existenta supranaturalului si interventia acestuia in interiorul naturalului. Daca putem sa demonstram falsitatea uneia dintre premise am reusit sa distrugem intreg sistemul si toate “ramurile” lui. Este simplu, trebuie sa se indeplineasca ambele premise, pentru ca pe asta se bazeaza toate stiintele oculte. Este greseala fundamentala a misticii, care nu se multumeste cu existenta supranaturalului, ci pretinde ca acesta influenteaza naturalul. Aici este hiba, pentru ca existenta supranaturalului nu poate fi nici infirmata, nici contestata, pentru ca, daca exista, nu poate fi inteles. In schimb, influenta supranaturalului asupra naturalului este doar o himera, o “povestire”, iar dezvoltarea stiintei ne ajuta sa elucidam asa-zisul mister care de fapt este o “compilatie” a unor oameni subiectivi si indoctrinati. Misticii se comporta ca niste pictori slabi, care isi proslavesc propiile creatii fara sa ofere macar un singur argument solid! Cand o persoana are o viziune, cum poate pretinde el ca aceasta viziune este obiectiva? Atatia oameni pretexteaza ca au vazut spirite, duhuri, dar intrebati-i in ce context au vazut acele imagini. Veti vedea ca toti au probleme, de natura psihologica (boli, manii) sau de natura sociala (familii prea dure, despartite) sau poate anumite fobii, au suferit socuri, sau pur si simplu sunt indragostiti de mistica. Da se spune ca dorinta si dragostea pentru un subiect te fac sa realizezi lucruri marete in acel domeniu, dar din pacate acest lucru este exact invers cand vine vorba de domeniile pur subiective. Daca iti doresti ceva foarte mult, te poti autosugestiona si mintea ta poate crea acel lucru. Nu sunt reale, sunt doar imaginare, dar par veridice in ochii “creatorilor” lor. Cand toti misticii au avut “experientele” dupa lungi perioade de gandire, de concentrare asupra subiectului mistic, ar trebui poate sa ne intrebam daca aceste experiente sunt veridice?... Acelasi model poate fi aplicat si religiei. Toate conceptele se bazeaza pe cateva carti scrise sub impulsul viziunilor. Dar mergeti la un spital de nebuni, sunt atatia oameni care au crize de epilepsie, se cred personalitati, chiar pretind ca sunt Dumnezeu. Dar ia oare cineva in serios asta?... Da, oamenii au luat in serios, dar doar primele dati. L-au luat in serios pe Mohamed, pe Moise, pe Zarathustra, pe Iisus, dar apoi le-a disparut interesul. Iar cei care au dezvoltat religiile au fost oameni care credeau in cartile scrise de predecesori, si astfel nu le era greu sa le copieze stilul si sa adauge “propiile lor capitole”. Cand unui copil i se spune inca de la 1 an ca Dumnezeu este stapanul nostru, acel copil asta va crede si cand va ajunge mare va incerca sa demonstreze asta pe orice cale. Dar toata demonstratia lui cade daca premisa este gresita, deci a crea o societate bazata pe niste premise “riscante” nu este oare aidoma construirii unui castel din carti de joc?... Materia! Materia este baza. Toti suntem materie si materia este pretutindeni. Este ca o mare, un tot care ne inconjoara. Vidul absolut nu exista, sau cel putin nu am reusit sa il cream in interiorul materiei. Totul este materie: noi suntem materie, obiectele care ne incojoara sunt materiale, aerul este materie, noi nu putem sa percepem decat materia. Iar aceasta are diferite forme, diferite stari. Noi cunoastem cateva: lichida, solida, gazoasa si plasmatica. Acestea sunt cele patru stari in care noi putem percepe materia. Supranaturalul ar putea sa fie, in eventualitatea in care exista tot materie, dar in alta stare, pe care noi nu putem sa o percepem. Sau ar putea fi ceva diferit, imaterial, pe care nici macar nu putem sa il intelegem, Tao sa zicem. Si atunci, cand un om pretinde ca supranaturalul exista, dar apoi spune ca il poate vedea, el nu realizeaza oare ca vazandu-l, accepta ca nu exista. Pentru ca nu poti vedea ceva ce nu intelegi, iar daca intelegi, acela nu mai este supranatural. Deci putem sa acceptam ca supranaturalul exista, dar acceptand asta, trebuie, suntem fortati sa acceptam ca el nu ne poate influenta viata. Daca este mai presus decat natura, nu o poate influenta. Putem sa luam un exemplu: aerul nu poate trece prin solid, nici apa. Deci aerul nu poate influenta solidul. Poate in timp, in sute de ani da, dar in nici un caz la modul “vulgar” in care asa-zisii mistici pretind! Nu exista acest gen de fenomen! Aerul nu poate influenta solidul in mod vizibil! Nu poti privi cum o cladire se prabuseste in cateva minute sub actiunea spiritelor. Si totusi, acesti mistici pretind ca spiritele, care sunt intr-o stare materiala deasupra aerului, pot sa influenteze solidul. Este demn de mila, cum se poate crede acest lucru! Imaginati-va o scara, o axa. Pe aceasta axa plasam starile materiei: solidul este cea mai joasa, apoi lichidul, apoi gazul, apoi plasma si apoi necunoscutul. Solidul trebuie sa fie primul, pentru ca este perfect vizibil. Incepand de la solid, gradul de vizibilitate scade pana ajunge la aer, care este putin vizibil, doar prin aparate poate fi analizat. Si nimeni nu poate pretinde ca “ipotetica stare supranaturala” este mai vizibila decat aerul! Deci ar fi firesc, din punct de vedere al vizibilitatii, sa o plasam dupa aer. Aceasta analiza se face folosind stimulii umani, deci nu poate fi absoluta. Daca supranaturalul exista, el nu poate fi inteles. Vedeti, aici este problema: nu deranjeaza faptul ca oamenii cred in existenta supranaturalului, deranjeaza incercarea de a-l explica din punctual de vedere al sistemului de referinta uman. Cand un om pretinde ca a vazut ceva supranatural, el pretinde ca acesta se manifesta, deci poate fi inteles prin receptorii naturali. Or nici aerul nu poti sa-l percepi in totalitate cu acestia. Iar a spune ca supranaturalul poate influenta solidul este stupid. Daca nici aerul, care este mai aproape de el pe scara stimulativa umana nu il poate influenta decat foarte greu, cum poate supranaturalul sa faca asta atat de usor…? Oamenii vor sa spuna ceva de genul : “acceptam ca 2 este mai mare decat 1, acceptam ca 4 este mai mare decat 2, dar pretindem ca 4 este mai mic decat 1”. Acesta este un exemplu abstract, dar tocmai aceasta problema nu vor misticii sa o abordeze: daca nu putem sa intelegem misticul, cum putem pretinde ca el exista intr-o forma bine determinata? Cum pot ei sa pretinda ca supranaturalul ii influenteaza cand ei nu pot spune nimic despre el. Daca nu ii pot observa nici cea mai elementara trasatura, cum pot spune ei ca ii influenteaza? Este o contradictie, si toate “experientele” subiective nu fac cat un singur argument solid obiectiv! Oamenii nu numai ca pretind ca necunoscutul exista, ei mai pretind ca si ca il cunosc. Deci misticii spun: “Noi cunoastem necunoscutul”! Nu stiu ce s-ar mai putea zice. In zeci de carti sunt scrise astfel de fraze. Se contrazic singuri, si asta pentru ca nu realizeaza ca teoriile lor sunt foarte fragile si trebuie manipulate cu grija. Nu poti sa faci cu un mar tot ceea ce poti sa faci cu o piatra. Demonstratia, este baza comunicarii. Presupunerile trebuie sa fie demonstrate, pentru ca doar astfel pot devenii certitudini. O demonstratie perfecta trebuie sa plece de la o premisa si sa ofere argumente solide. Este ca si cum am construi o casa: stalpul central este premisa, iar argumentele sunt materialele de constructie. Dar, o data ce ai terminat constructia, o asiguri, prin alti stalpi de siguranta. Astfel, plecand de la o premisa, construiesti o concluzie, iar apoi, plecand de la acea concluzie construiesti alte premise. Mai bines pus: ai un caz particular, generalizezi si apoi pornind de la acel principiu general poti particulariza pe alte cazuri. Dar in cazul misticii, nu numai ca nu exista alte cazuri, dar nici premisa initiala, existenta supranaturalului, nu este viabila. Deci se construieste o “casa” fara stalpi, fara pereti, fara nimic… Se poate oare construi fara fundatie sau fara materiale de constructie?... Dar oamenilor le place. Se complac toti intr-o stare simpla, in care alte forte actioneaza in locul lor. Cititi toate filozofiile, incepand de la crestinism si terminand cu umanismul. Toti fug de responsabilitate. Unii dau vina pe diavol, pe pacat, altii pe societate, toti fug de responsibilitate, dar nici unul nu gandeste pozitiv. De ce sa fugim de un pacat care nu exista decat in imaginatia noastra?! Toti spun ca gandesc pozitiv, dar toti inglobeaza raul in principiile lor. Fie ca este vorba de natura pacatoasa a omului (crestinismul), de natura rea a societatii (umanismul), de natura rea a “burgheziei” (marximul), de natura rea a necredinciosilor (islamismul), de natura rea a poftelor (budismul), toate religiile si cultele promoveaza ideea existentei raului. Dar priviti natura si veti observa ca raul si binele nu exista: nu exista decat firescul. Tot ce se intampla este firesc, nimic nu este facut degeaba. Antilopa moare, dar nu este nimic rau aici. Leul omoara antilopa dar nu este nimic bun aici. Si moartea si viata sunt in natura firesti, dar omul le-a transformat in “rau” si “bun”. De aceea oamenii cred, pentru ca au nevoie de “o forta” superioara care sa ii salveze de rau. Cand vor intelege ca raul si binele in sine nu exista, ci exista doar o combinatie a acestora, atunci teama va disparea si vor putea sa renunte la divinitate. Oamenii trebuie sa creada ca exista ceva deasupra lor, dar trebuie sa mai creada ca acel lucru nu ii poate influenta. Toti se intreaba ce este dupa moarte, dar nici unul dintre ei nu realizeaza ca nu conteaza: acum, in starea actuala in care ne aflam, cu mintea noastra nu putem sa intelegem ce se va intampla dupa ce murim. Fie ca nu se va intampla nimic, fie ca vom ajunge intr-o stare alternativa de existenta este acelasi lucru. Va fi oricum ceva nou, ceva care este indescriptibil si peste putinta de inteles. De aceea, a crede in “povestioarele” cu ingerasi si dracusori este poate datator de speranta, dar in nici un caz nu este veridic! Asta deoarece omul incearca sa atribuie necunoscutului forme cunoscute si familiare. Oare nu este asta o alterare a acestui principiu de necunoscut?... De ce au nevoie oamenii oare de grupuri cat mai mari, de tot felul de “ajutoare” de la diferite vrajitoare, de la diferiti mistici? Este o intrebare in aparenta complexa, dar care poate fi solutionata atat de simplu! Omul este un animal si are instincte. O data cu dezvoltarea omul si-a creat constiinta, care a luat locul instinctelor. Dar constiinta nu a dus la suprimarea tuturor instinctelor, pe unele dintre ele le-a preluat si le-a exacerbat. Astfel instinctul social s-a dezvoltat cam mult, din pacate chiar in dauna celui mai important instinct: conservarea. Vezi acum la televizor oameni care se arunca in ape inghetate pentru a-si salva semenii si acest lucru este numit curaj in loc sa fie numit prostie. Un animal salbatic (pentru ca cele domestice au fost corupte si ele de om) nu si-ar risca niciodata viata pentru a salva un alt exemplar. Urmariti atent si treceti de aparentul bine general: animalele care salveaza oameni sau care ajuta alte animale fac asta din cauza ca pot, dar nu isi pun viata in pericol. Poeziile, povestile sunt doar povesti. In realitate o leoaica isi apara puii doar intr-un mic perimetru. Daca un pui se aventureaza singur in salbaticie leoaicei nu-i pasa, puiul a gresit. Ea alege sa ramana cu cei care se comporta firesc nu sa ii sacrifice pe acestia pentru unul care a gresit. Stiu este frumos sa crezi ca pastorul se duce dupa fiecare oaie, dar acest lucru este contra firii, contra naturii, contra lui Tao. Nu este acesta doar un pretext pe care “oaia” il foloseste pentru a avea curajul sa faca anumite lucruri, sperand ca “pastorul” o va salva?... In loc sa incurajam eroismul stupid ar trebui sa incercam sa prevenim greseala. Cand vrem sa nu moara oameni nu pornim razboie! Daca vrem sa nu fim supusi fortelor naturii avem grija unde ne plasam orasele. Dar noi facem exact invers: natura distruge, noi reconstruim in acelasi loc, pentru ca natura sa mai distruga odata. Cand stim unde este falia seismica si totusi construim acolo un oras este oare ceva rau ca orasul acela sa fie distrus de un cutremur? Orice actiune are si reactiune! Nu incearca omul modern sa actioneze fara ca reactiunea sa apara?... Nu fortam oare lucrurile ascunzandu-ne in spatele supranaturalului! Supranatural care, in viziunea adeptilor sai, mai este si cel care “pedepseste”. Eu si orice om cu adevarat inteligent refuzam sa fim “pedepsiti” de o himera, de un concept construit pe premise false! Omul poate sa creada in divin, in supranatural, dar nu are voie sa il explice sau sa pretinda ca stie ceva despre el. Nu pentru ca ii interzice cineva ci pentru ca daca face asta se contrazice singur. Fiecare om vede o versiune a lui Tao, dar niciunul nu o vede pe cea corecta pentru ca aceasta poate chiar sa nu existe! Si omul nu este rau. La baza, cand se naste, omul este firesc. Nici societatea nu este rea sau buna, ea este nedefinita. Daca privim din interior, ca oameni putem sa spunem ca exista rau si bine, dar privind din exterior, nu putem sa spunem nimic despre aceste doua concepte! Binele si raul nu exista in natura. In natura totul este firesc, totul este Tao. Dar omul a creat binele si raul pentru ca are nevoie de acestea. Se vorbeste atat de vesnicie, de adevarul omului, de religiile fara care nu s-ar putea trai, dar oamenii adesea uita ca nu sunt decat o particica. Crestinismul, iudaismul, hinduismul, au aparut acum cateva mii de ani si totusi pamantul exista de cateva miliarde. In viata animalelor nu intervine nici un concept divin si totusi ele nu au nici o problema in a exista. Se spune ca Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea sa, dar este deja o certitudine ca omul a fost cel care l-a creat pe Dumnezeu si i-a atribuit un chip familiar: propiul sau chip. Dar oamenilor le place! Ei simt nevoia de ajutor, asta pentru ca nu doresc sa-si foloseasca la maxim capacitatile umane. Omul este format tot din carne si oase, dar are in plus creierul foarte dezvoltat care ii ofera capacitati nebanuite. Dar aceste capacitati nu sunt usor de dezvoltat. Omul, daca vrea sa se ridice dintre animale si sa poata duce o existenta adevarata trebuie sa isi cultive si sa isi dezvolte intelectul. Pentru ca acesta este cea mai importanta calitate a oamenilor. Extremele! Din pacate acestea ne guverneaza viata. Sa privim religia. Crestinii cred in Sfanta Treime, dar resping restul. Musulmanii cred in Allah si Mahomed, dar resping restul. La fel budisti, si altii. Nu este oare acesta un semn al intolerantei, al dorintei de a impune niste idei si conceptii bazate pe pure speculatii? In mai toate religiile se pretinde ca oamenii au aparut din creatia unei minti (organizate, deci asemenea modelului uman) superioare. In crestinism: au aparut Adam si Eva, asa se zice. Iar, din acestia, au aparut toti oamenii de pe pamant. Deci, sa inteleg ca suntem toti produsul unui “incest” cosmogonic. Dar atunci de ce toate “cartile sfinte” condamna acest obicei?... Cum poate un preot sa pretinda enoriasilor sa se abtina, sa nu comita adulter cand cartea din care citeste pretinde ca oamenii au aparut in urma unui incest! Si aceste lucruri sunt pretinse de toate cartile sfinte din lume. Si mai auzi preoti spunand ca teoria evolutionista are hibe. Da, are o hiba, trebuie sa existe o forta supranaturala la inceput. Si sunt de acord, exista, dar nu se poate spune nimic despre ea. Si in nici un caz nu ne poate influenta viata. Si cu asta am rezolvat problema. Dar ce om normal poate crede ca s-a ajuns la 6,3 miliarde de oameni plecand de la doua persoane? Este culmea, prin ce experimente “stintifice” pot sa demonstreze asta?! Si atunci, cand ii vezi pe toti cum “cred fara sa cerceteze” nu poti sa faci nimic, trebuie sa scrii, sa incerci sa iti expui propia teorie, pentru ca altfel poti sa fii coplesit de prostia generala. Nu oamenii sunt periculosi, ideile sunt cele care pot sa corupa si sa distruga cu adevarat. Poate ca nivelul mediocru al marii majoritati este problema! Poate ca daca oamenii ar cunoaste ar fi mai greu de “pacalit”. Da, oamenii din societatea moderna sunt pacaliti. Pacaliti de liderii spirituali, pacaliti de mistici, pacaliti de politicieni, pacaliti de toti. Dar problema este ca, daca oamenii sunt “prosti”, este foarte usor sa ii pacalesti. De aceea, pentru a putea sa indepartam toate conceptiile ridicole existente azi in peisajul social, ar trebui intai sa ridicam nivelul intelectual al oamenilor! Si acest lucru este practic imposibil de realizat cu forta. Nu putem sa introducem oamenilor cunostiintele cu forcepsul in cap. Daca omul nu vrea sa invete, nu vrea sa cunoasca, este problema lui, dar noi trebuie sa le prezentam teoria pe care noi o consideram corecta si sa oferim argumente in favoarea ei. Aceasta este datoria noastra. Daca oamenii accepta sau nu, pana la urma nu conteaza. Important este sa isi puna intrebari. Daca mai apoi vor sa intretina artificial o idee muribunda este treaba lor! Frica, frica este un drog, ea exista in 99% dintre oameni, curge prin venele lor, chiar daca acestia de cele mai multe ori neaga acest lucru. In toate religiile, cultele, in misticism, in toate se vorbeste despre pedepse. Toti se tem ca vor fi pedepsiti. Si cand cineva se ridica si pretinde ca toate conceptiile religioase sunt gresite oamenii il intreaba: “Nu iti este frica ca vei fi pedepsit?”. Toti trebuie sa inteleaga ca frica tine doar de individ. Nu pot sa ma tem de ceva in care nu cred. Nu pot sa ma tem de ceva care nu poate fi inteles, nu pot sa ma tem de un “tatuc” absolut, pentru ca acesta, chiar daca exista, nu ma poate influenta. Si nu pentru ca nu ar fi posibil (intr-un mod pe care nu-l putem intelege) ci doar din cauza ca nu vreau eu sa fiu influentat. Am o intrebare: presupunem prin absurd ca in fata unui ateu ar aparea o forma divina (ceva ce nu putem intelege), nu credeti ca acesta ar spune: “Argumentele logice arata ca tu nu poti exista, deci, ca urmare, pentru ca pot sa te vad, nu existi, asa ca lasa-ma in pace pentru ca nu esti real!”? Fiecare om crede ce vrea, dar individul trebuie sa inteleaga ca nu exista obligatii, mai ales din punct de vedere moral. Legile le respecti pentru ca altfel suporti consecintele, dar gandirea o modelezi dupa cum vrei tu. Asa ca da, pot sa cred, dar intr-o forma divina doar a mea, care nu ma influenteaza nici pe mine, nici pe ceilalti, care exista, dar doar la un nivel imperceptibil pentru mine. Da cred, dar cred in mine. Da, cred in divin, dar divinul in care cred eu nu are nici o legatura cu divinul celorlalti. Cred in necunoscut, cred ca exista, dar nu imi pasa de el, pentru ca nu ma poate influenta. Cred in Tao, dar nu stiu daca exista si nici nu imi pasa de existenta sa! Si nu imi este frica de gandirea mea, nu imi este frica pentru ca am incredere in mine! Dar stau si ma intreb: Nu este oare ciudat ca 99% dintre oameni se tem de lucruri despre care nu pot spune nimic clar?!... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Pana la urma, dialogul constructiv este singurul care ne ajuta sa progresam. Daca toti am fi de acord, progresul ar fi aproape imposibil... Singur nu ai cum sa reusesti, pentru ca nimeni nu detine cunoasterea absoluta! Tocmai de aceea, discutia este binevenita oricand... Cu stima Andrei   Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-02-12 01:02:29               Am inteles. Nu e nici o problemă, e chiar foarte bine că vrei să interactionezi, asa ajungi la concluzia că singuri nu putem face mare lucru. Eu apreciez volumul mare de informaţie pe care tu îl postezi şi mai ales apreciez faptul că eşti deschis dialogului constructiv. Cu aceeaşi stimă - Lory   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2006-02-12 00:36:36               Nu am vrut sa ofensez pe nimeni... Nu am nici o problema cu religia si cu cei ce cred in ea... Nu, eu mi-am pus intrebari si am incercat sa le solutionez... De aici s-a nascut acest text! Si, in general, toate textele mele se nasc din incercari de a raspunde la intrebari, unele ridicate de mine, unele ridicate chiar de cititorii sau de cunoscutii mei... Unele ridicate chiar de mass-media, etc... In general de asta scriu. Imi place sa incerc sa creez teorii, sa incerc sa gasesc si sa intuiesc adevarul... Am citit si eu Biblia, am citit Coranul, am citit din surele budiste, am citit chiar si Biblia satanista pentru a incerca sa ma documentez temeinic. Sunt de acord, exista lucruri uimitoare. dar, trebuie sa recunosti, exista si cateva inadvertente... Unele cred eu ca nu pot fi trecute cu vederea... De aici si aceasta interogare... Eu incerc sa inteleg si de aceea scriu... Ceea ce scriu aici (chiar daca uneori ma las dus de val - toti facem cateodata asta :) ) sunt doar incercari, nicidecum concluzii definitive, nicidecum raspunsuri. Sunt doar incercarile unui om care cauta... De aceea, poate ca mesajul meu este de multe ori confuz. Pentru ca mie nu imi place sa cosmetizez prea mult un text - las gandurile brute sa se desfasoare singure in pagina... Pana la urma, suntem aici sa incercam sa ne gasim un scop... Cu stima   Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-02-12 00:28:02               ,,O persoana care pretinde ca ii iubeste pe toti este falsa, acel sentiment nu inseamna nimic! '' I`auzi domnule! uite ca eu te contrazic, si nu e in falş, eu îi iubesc şi pe bătrânii de la azil şi pe copiii orfani şi pe cei bolnavi de SIDA. Şi de multe ori, imi vine sa le spun si celor de pe strada ca-i iubesc, nu stiu sa-ti spun motivul pt. ca nu ma interesează nici pe mine să-l aflu, am ajuns la concluzia că în ziua în care mă voi izola de oameni(aşa cum sunt ei, cu bune, cu rele) voi înceta să trăiesc, realmente. Şi ai mai spus ceva; ,, Cititi Bibilia, Coranul, sau orice alta carte sfanta si veti observa ca mustesc de subiectivitate,'' îmi cer scuze de la tine dar habar n-ai ce vorbeşti, nu numai că am citit Biblia, dar am si studiat-o şi am descoperit profeţiile exacte făcute cu 1800 de ani înainte de a se naşte Hristos, profeţii aparţinând proorocului Daniel, Isaiia şi Osea, care spun exact locul, modul, anul în care se naşte Hristos şi la fel, se spune totul despre scopul trimiterii lui şi de jertfa lui. Aşa că dragă Petre sau Andrei, nu te lansa în asemenea afirmaţii înainte de a avea un minimum de date. Despre Coran îţi voi spune atunci când voi sfârşi de citit această carte a religiei islamice şi voi fi înţeles măcar în parte mesajul ei. Tu scrii mult, dar nu pot să-mi dau seama ce vrei de fapt să ne transmiţi. Lory   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2006-02-12 00:10:52 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23949 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE