|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vocile |
|
|
Text
postat de
Ana Sofian |
|
|
Nu vor să tacă
pur și simplu,
mi-au spus mie că nu vor să tacă
își plimbă umbrele prin curte
ca niște nebuni
cu chipuri senine
și depărtați de starea memoriei,
iar eu nu știu ce să mai cred
ascultându-le.
Mă dor cuvintele-hienă
și-n orașul trupului meu
se dărâmă temple-
oasele mele căutându-și zeii.
Sunt altfel, strig
din vâltoarea unui somn cu nume de coșmar -
aerul uitat într-o cameră goală,
părerea unei atingeri
când mâna orbului caută
fără niciun răspuns,
cortul de piele unde, nomad,
ai poposit în drum spre siberiile tale închipuite.
Același lut!!! Același lut!!
strigă ele, iar eu mă întreb
ce-ai făcut cu sufletul meu? |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|