PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
ÎNVĂŢĂTURILE LUI ZAHARIA TRAHANACHE CĂTRE FIUL SĂU, ZĂHĂREL Text postat de Dumitrescu Marilena PROLOG (La cimitir. O piatra de mormânt foarte mare, pe tot fundalul. Se poate citi usor de catre public si sugereaza maretia raposatului. Textul e structurat astfel : ZAHARIA TRAHANACHE - 1802-1893 - Prezident al : Comitetului permanent Comitetului electoral Comitetului şcolar Comiţiului agricol Alte comitete şi comiţii ..."Aveţi puţintică răbdare"... Mormântul este acoperit cu coroane. Văduva, Zoe Trahanache, în doliu mare, sprijinită de braţul lui Ştefan Tipătescu, îşi şterge lacrimile cu o batistă de dantelă.) TIPĂTESCU S-a dus şi nenea Zaharia... Zoe, nu mai plânge. Hai mai bine să mergem, că trebuie să vină Farfuridi şi Brânzovenescu să citească testamentul... Oricum, n-avem ce să mai facem aici. Nu-l mai putem ajuta cu nimica. ZOE Ştiu, Fănică... Dar eu nu de-asta plâng. E-adevărat, dumnealui s-a dus şi a scăpat de griji. Doar că, vezi tu, eu ce-am să mă fac acuma? Eram soţia lui Zaharia Trahanache, cunoscută şi respectată în tot judeţul. Acum ce sunt, poţi să-mi spui!? În această societate în care trăim... o văduvă, o femeie singură, care nu are protecţia unui bărbat puternic, nu valorează nimica. TIPĂTESCU (îi ia mâna şi i-o sărută) Zoe dragă, deîndată ce ieşi din doliu vei deveni soţia mea, așa cum ne-am dorit întotdeauna... şi-atunci vei fi doamna... Zoe Tipătescu. ZOE Adică soţia fostului prefect?... Ştiu eu, Fănică? Eu zic să mai avem puţintică răbdare. (Cei doi ies. De sub maldarul de coroane isi face aparitia, șifonat rau, Cetateanul turmentat. Se scutura dezorientat, sughite, isi recupereaza palaria si bastonul și iese) ACTUL I Scena 1 (Prefectul judeţului, Nae Caţavencu, aşteaptă să vină doamna. Intră Pristanda.) PRISTANDA Să trăiţi, coane Năică. Aici eraţi !?... Că am trecut pe-acasă pe la dumneavoastră... şi nu eraţi acolo. CATAVENCU Aici eram, Ghiţă. Am venit să prezint condoleanţe. PRISTANDA Am trecut şi pe la prefectură... și nici acolo nu eraţi. CATAVENCU Nu eram, de bunăseamă, din moment ce eram aici... Dar ce s-a-ntâmplat? PRISTANDA Păi să vedeţi, coane Năică... Când mă-ntorceam de la înmormântare de la conu Zaharia... CATAVENCU Dumnezeu să-l odihnească!... A fost un cetăţean respectabil. PRISTANDA Curat respectabil, coane Năică. CATAVENCU Cel mai bogat om din judeţ. PRISTANDA Ei, lăsaţi, coane Năică, că nici cu dumneavoastră nu mi-e ruşine. Un pic mai aveţi, şi ajungeţi ca dumnealui. CAŢAVENCU Cum?! Doamne fereşte! Ai grijă ce spui, Ghiţă. PRISTANDA ...De bogat ziceam, coane Năică... Păi dar ce credeaţi?! CAŢAVENCU Ei, aşa da. Să te-audă ăl de sus!... Chiar, ce se-aude?!... Cine moşteneşte averea lui nenea Zaharia?... Rămâne toată... Zoiţichii? PRISTANDA Păi cui altcuiva? Coanii Joiţichii!... Afară doar dacă n-o lăsa ceva şi... băiatului. CAŢAVENCU Ce băiat? PRISTANDA Păi dumnealui are din prima căsătorie un băiat, care e pe undeva, prin străinătate, ori în Franţa, ori la Paris. CAŢAVENCU Aşa e. Uitasem, de când nu l-am mai văzut pe-aici. PRISTANDA Da, că nu prea a mai venit pe-acasă. Săracu' răposatu', mereu îmi povestea de el. Îmi amintesc cum îmi spunea: "Ia uite ce-mi scrie fiu-meu, Ghiţă: Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o societate fără prinţipuri, va să zică că nu le are... Tânăr, tânăr, dar copt, serios băiat!"... Staţi să vă spui mai departe... Când treceam pe lângă prefectură, mai precis pe lângă statuia dumneavoastră... CAŢAVENCU Aaaa, statuia... A ieşit grozav, nu-i aşa!?... O adevărată operă de artă. PRISTANDA Curat operă... de artă... Aşaaa... Cum treceam deci pe lângă statuie, ce-mi văd ochii? Cineva scrisese cu vopsea: " Jos prefectul , jos bampirul ! " CAŢAVENCU Ce?! Cum au îndrăznit, mizerabilii?! PRISTANDA Curat mizerabili, coane Năică. Atunci îi zic nevesti-mii - era şi ea cu mine, că a vrut musai să vie la înmormântare... ca să vază cum era îmbrăcată coana Joiţica...: “Ia uite, au murdărit statuia lu' conu Năică, să vezi ce-o să se supere... Mai ales că l-au făcut şi bampir”. CAŢAVENCU Dar cine să mă facă pe mine vampir Ghiţă? Cine ce să aibă cu mine? Lumea din judeţ mă iubeşte, nu-i aşa? PRISTANDA Ei, unii da, alţii ba. Vă iubeşte ea lumea, dar aveţi şi duşmani... Ştiţi, eu când mai umblu prin oraş, mai aud unaaa, altaaa... CAŢAVENCU Adică ce auzi, Ghiţă?... Dă-mi un exemplu. PRISTANDA Ei, vorbesc unii de conacul cel nou... CAŢAVENCU Care conac, Ghiţă?! PRISTANDA Ştiţi dumneavoastră care... Cel de pe Dealul Morii. CAŢAVENCU Şi ce-i cu el? Ce, n-are voie omul să-şi facă o casă? PRISTANDA Ba da, coane Năică, cum să n-aibă voie omul să-şi facă o casă?! Dar patru... CAŢAVENCU Care patru, Ghiţă!? ... Care patru? PRISTANDA Păi, să le numărăm, coane Năică... Una lângă primărie... CAŢAVENCU Ce-i cu ea?... Aia-i veche, am făcut-o acum trei ani. PRISTANDA Da, dar tot cu bani de la prefectură. CAŢAVENCU Normal că sunt banii de la prefectură, că doar acolo muncesc... de-acolo iau banii, nu? PRISTANDA Da, dar lumea zice că erau banii cu care trebuia să ridicaţi clădirea nouă a primăriei. (Văzând că şeful e pe cale să se înfurie): Nu eu zic, aşa vorbeşte lumea... Mai e și casa de lângă Liceul de fete... CAŢAVENCU Păi ce, aia e casa mea? E casa fie-mii. I-am dat-o de zestre când s-a măritat. PRISTANDA Da, dar lumea zice că asta a fost făcută exact după ce au dispărut toate bărcile de pe lacul din parcul central... Dar mă rog, nu-i treaba mea. Deşi nu mai are cu ce să se plimbe lumea când iese la plimbare... Şi mai e şi casa de pe Zefirului... În total patru. CAŢAVENCU Aia-i a soacră-mii, ştie toată lumea. Că de când a murit nevastă-mea, a rămas acolo. Doar n-o s-o dau afară pe soacră-mea, nu? PRISTANDA Nu, doamne fereşte, cum s-o daţi afară? Doar că lumea zice că... CAŢAVENCU Ei, doar n-o să ne luăm după gura lumii. Şi-apoi, lasă Ghiţă, că tu cum ţi-ai ridicat aripa nouă la casă? Ai ciupit şi tu câte ceva: ba o căruţă cu cărămidă, ba un car cu scânduri... ce, crezi că nu ştiu? Dacă nu curge, pică. PRISTANDA Ce să facem, coane Năică... Famelie mare, renumeraţie mică... CAŢAVENCU Da, ştiu, după buget... Totuşi, nu cred că cineva ar îndrăzni să zică despre mine că sunt vampir. PRISTANDA Nu ştiu de ce, dar eu totuşi cred că despre dumneavoastră este vorba, că înainte, când era conu Fănică prefect, el era bampirul... acuma, dacă sunteţi dumneavoastră... E rândul dumneavoastră să sugeţi sângele poporului. CAŢAVENCU Ce sânge, măi, Ghiţă, ai înnebunit!?... Şi tu ce-ai făcut, când ai văzut minciunile alea scrise pe statuia mea? PRISTANDA Curat minciuni!... Ce era să fac?! După ce-am dus-o pe nevastă-mea acasă, am dat fuga să vă spui. CAŢAVENCU Şi n-ai dat poruncă să cureţe !? PRISTANDA Să vă spui drept, nu mi-a dat prin cap, că n-am avut nici timp să mă gândesc... Dar o să mă duc... chiar acum. CAŢAVENCU (se plimbă agitat prin încăpere) Aşa, Ghiţă, să mergi numaidecât. Ah, ce vremuri! Să nu existe un pic de respect pentru autorităţi... Pentru popor... Că doar nu e statuia mea... PRISTANDA Ba da, e statuia dumneavoastră... e aia în care sunteţi călare pe cal şi cu sabia deasupra capului. CAŢAVENCU Lasă calul, Ghiţă. Când mi-amintesc cum am pozat sculptorului pentru statuie, cum am stat zile în şir cu sabia ridicată deasupra capului... Ai idee câte ocale cântăreşte sabia aia?... Şi acum, îmi ies vorbe. Poftim de te mai sacrifică în folosul poporului. Nu se merită, ăsta-i adevărul. Ei nu pricep că statuia aia nu mă reprezintă pe mine, omul Nae Caţavencu, reprezină pe Nae Caţavencu, prefectul judeţului... După cum zic unii, chiar cel mai bun prefect pe care l-a avut judeţul ăsta vreodată. PRISTANDA Straşnic de bun, coane Năică. Ce-i drept, e drept. CAŢAVENCU Vezi, de-asta zic că nu e statuia mea, e statuia poporului pe care am făcut-o pentru popor... PRISTANDA Şi din banii poporului... CAŢAVENCU Cu atât mai mult, vinovatul trebuie pedepsit. Ghiţă, fă-ţi datoria de poliţist. Să mi-l prinzi pe vinovat şi să mi-l bagi la zdup. Să se-nveţe minte să-şi bată joc de banii poporului. PRISTANDA Atunci, mă duc să-l prinz. Vede el pe dracu' când o să dea cu ochii de mine. Păi ce, are el dreptul să-şi bată joc de banii poporului? Doar poporul are dreptul să aleagă cine-şi bate joc de banii lui, că d-aia se duce la vot. (Ghiţă salută şi iese.) Scena 2 (Intră Zoe cu Tipătescu, venind de la cimitir.) CAŢAVENCU Sărut-mâinile, stimată doamnă, şi daţi-mi voie să vă prezint condoleanţele mele. ZOE (începe să plângă) Mulţumesc, domnule prefect. Vă mulţumesc că aţi găsit timp, deşi sunteţi atât de ocupat... să consolaţi o biată văduvă rămasă în bătaia vântului, fără nicio apărare, fără niciun viitor... TIPĂTESCU Zoe, iar plângi? (Către prefect): A plâns toată ziulica, cum e dumneaei, simţitoare... CAŢAVENCU Sunt convins, scumpă doamnă, că răposatul a avut grijă de viitorul dumneavoastră. TIPĂTESCU Vom afla... cât de curând. CAŢAVENCU Oricum, dacă veţi avea nevoie de ceva... dacă vă pot fi de folos... sunt gata oricând să ajut o văduvă aflată la necaz. TIPĂTESCU Mulţumim, domnule prefect, dar nu credem că va fi nevoie, cel puţin câtă vreme sunt eu aici... I-am fost întotdeauna alături, se ştie. CAŢAVENCU (Cu mult subinteles) Într-adevăr, se ştie, se știe… TIPĂTESCU Dar dacă doriţi să ne fiţi într-adevăr de folos, sper că ne vom bucura de sprijinul dumneavoastră în alegeri... CAŢAVENCU Înţeleg că v-aţi gândit să-i luaţi locul răposatului şi la conducerea partidului ? TIPĂTESCU Bine-nţeles. Ştie toată lumea că prietenul meu, nenea Zaharia, şi-a dorit întotdeauna ca eu să-i urmez la conducerea partidului. CAŢAVENCU Domnule Tipătescu, cu toată consideraţia pe care o am faţă de stimabilul răposat, ţin să vă amintesc că funcţia de conducere a partidului nu se transmite prin succesiune, ci se hotărăşte prin voinţa membrilor la alegeri. Iar dacă ar fi vorba de succesiune, normal ar fi să-i urmez eu, în calitate de vicepreşedinte. ZOE Domnilor, vi se pare de bon ton să discutăm despre asta chiar în ziua înmormântării? Eu zic să... o lăsăm pe altădată. Mulţumesc, domnule prefect Cațavencu, pentru compasiunea arătată. CAŢAVENCU Doamnă, încă o dată îmi exprim părerea de rău pentru pierderea suferită. Eu mă retrag acum, dar nu uitaţi că aveţi în mine un sprijin, oricând. TIPĂTESCU Daţi-mi voie să vă conduc. (Caţavencu şi Tipătescu ies.) Scena 3 (Zoe, rămasă singură, oftează şi se aşează pe un scaun în faţa unei oglinzi unde îşi aranjează înfăţişarea. În încăpere dă buzna Cetăţeanul Turmentat.) CETĂŢEANUL TURMENAT (vine lângă Zoe şi se aşează pe un genunchi) Angel radios! ZOE (sare de pe scaun, cu un mic ţipăt) Domnule... dumneata... ai greşit piesa! (Intră Tipătescu.) TIPĂTESCU Ce se-ntâmplă aici? Zoe, cine-i persoana? ZOE Nu ştiu, Fănică, nu-l cunosc. CETĂŢEANUL TURMENTAT (se ridică cu greu) Aaaa, dar eu vă cunosc pe dumneavoastră. Şi... las' că şi dumneavoastră mă cunoaşteţi! TIPĂTESCU De unde, domnule? Când ne-am cunoscut? CETĂŢEANUL TURMENTAT Eee, să tot fie vreo 10 ani... Atunci, cu scrisoarea?! Nu vă mai aduceţi aminte? ZOE Aaa, cu scrisoarea... Da, mi-aduc aminte. Fănică, e cetăţeanul acela turmentat care-a găsit scrisoarea pe care mi-o trimiseseşi... Domnule, au trecut 10 ani şi dumneata... tot turmentat eşti? CETĂŢEANUL TURMENTAT Cine, eu?! Păi dar cum alfel ? Staţi aşa, să vă povestesc... Eu tocmai mă lăsasem de băutură, când am auzit că s-a dus răposatu' conu Zaharia, cu care mă cunoşteam... (sughite) încă de la 11 fevruarie. Şi-atunci, m-am supărat aşa de tare că m-am luat iar de băut. Şi dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere... Am băut... (îşi întoarce buzunarele pe dos) am băut tot, am băut până şi banii de băutură. TIPĂTESCU Bine, domnule, şi-acuma ce doreşti? CETĂŢEANUL TURMENTAT Eu? Nu doresc nimic, doar să-mi spună şi mie cineva... eu, mă rog, cu cine votez? ZOE Fănică, dă-l afară. (Tipătescu îl împinge pe cetăţean spre ieşire.) TIPĂTESCU Domnule, du-te mata acasă. La alegerile astea votează doar membrii partidului, ca să-şi aleagă preşedintele. Nu-i treaba dumitale. CETĂŢEANUL TURMENTAT Stai, nu mă-mpinge, că ameţesc... Ba e treaba mea, că şi eu sunt membru... Ce, credeaţi că nu sunt? Ba sunt. De-aia am venit să vă întreb: eu cu cine votez? (În drum spre ieşire, cetăţeanul cade pe un scaun şi adoarme pe loc. Tipătescu încearcă să-l ridice dar nu reuşeşte, aşa că face un gest de lehamite şi-l lasă în plata domnului.) Scena 4 (Intră Farfuridi şi Brânzovenescu. Farfuridi duce o servietă care conţine, desigur, testamentul răposatului domn Trahanache.) FARFURIDI Sărut-mâna, stimată doamnă Trahanache, salutare, stimabile domn Tipătescu. Vă rog să primiţi condoleanţele mele. BRÂNZOVENESCU Şi ale mele, desigur. FARFURIDI Desigur... Voiesc să îmi manifest recunoştinţa faţă de venerabilul răposat care a avut bunăvoinţa de a-mi încredinţa mie... BRÂNZOVENESCU Şi mie! FARFURIDI Mă rog, de a ne încredinţa nouă... (către Brânzovenescu): Nu mai întrerupe, colega... de a ne încredinţa deci, cum spuneam, această delicată misie, de executori testamentari, pentru a aduce la cunoştinţa publică ultimele dorinţe ale onorabilului nostru concetăţean, astăzi răposat întru domnul... TIPĂTESCU Domnule Farfuridi, domnule Brânzovenescu… Să trecem la subiect, să nu prelungim inutil emoţiile văduvei, care a fost şi aşa greu încercată în aceste zile. ZOE Aşa e, domnilor, să trecem la subiect, să terminăm odată cu această problemă neplăcută. (Farfuridi deschide servieta şi scoate din ea testamentul. Când vede documentul, Zoe începe să plângă.) FARFURIDI Desigur, desigur... Aşadar, după cum deja v-am anunţat, astăzi, la orele... (scoate ceasul din buzunar şi se uită atent) douăsprezece trecute fix dăm citire testamentului olograf prin care testatorul, recte răposatul Zaharia Trahanache, îşi împarte averea care, aşa cum se ştie, nu e deloc neglijabilă... BRÂNZOVENESCU Deloc neglijabilă, bine zis, colega. FARFURIDI Colega, nu întrerupe. Aşadar, dau citire documentului: "Subsemnatul, Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului şcolar, Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţii, în deplinătatea facultăţilor mintale, las după moartea mea fiului meu Zăhărel Trahanache, student la Paris, oţelăriile Trahanache Inox” şi banii aflaţi în conturile mele de la Paris. Mai las fiului meu şi manuscrisul lucrării mele politice Învăţăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său, Zăhărel.” BRÂNZOVENESCU I-auzi! Onorabilul conu Zaharia scria? N-am ştiut! FARFURIDI Mai departe... “Soţiei mele, Zoe Trahanache, las următoarele bunuri, după cum urmează: casa în care am locuit împreună de la căsătorie până la moartea mea împreună cu acareturile şi grădina precum şi grajdul cu caii şi cele două trăsuri. Mai las soţiei mele moşiile Păguboasa, Bogata, Sâmbureşti şi Valea Poienii, viile de la Căpăţâna şi Odăi, herghelia de la Cornişeşti precum şi moara de la Măciniş. Soţia mea va primi bijuteriile precum şi banii din conturile mele de la Viena. Bunului meu prieten Ştefan Tipătescu las ceasul meu de aur şi calul de curse Fulgerică. De administrarea întregii averi a soţiei mele Zoe, până când aceasta se va recăsători, se va ocupa fiul meu Zăhărel Trahanache” ZOE Aşa ceva nu e posibil! Asta-i o mişelie! (Leşină. Toţi sar în ajutorul ei, încercând s-o trezească din leşin. Cetăţeanul turmentat se trezeşte din cauza agitaţiei din jur şi se apropie să vadă ce s-a întâmplat.) CETĂŢEANUL TURMENTAT Mai păţesc şi eu aşa ceva, dar îmi trece cu zeamă de varză. ( se prăbuşeşte din nou pe scaun şi adoarme la loc.) Scena 5 (Zoe stă într-un fotoliu şi îşi face vânt cu un evantai, nervoasă. Tipătescu încearcă să o liniştească. Pe un scaun doarme Cetăţeanul turmentat.) ZOE Fănică, sunt distrusă. După ce că lasă acelui... neisprăvit care-i toacă averea prin străinătate atâţia bani, plus oţelăriile, mă lasă și pe mâna lui... Auzi, să administreze el averea mea! N-am crezut vreodată că Zaharia îmi va face una ca asta, după ce mi-am sacrificat toată tinereţea pentru el... TIPĂTESCU Zoe, fii bărbată! În definitiv, Zaharia ţi-a lăsat cea mai mare parte din avere. Eşti o femeie bogată. Vezi tu, Zaharia a gândit probabil că administrarea unei averi aşa de mari e o treabă peste puterile unei femei. ZOE Dacă a crezut aşa, putea să-ţi lase ţie administrarea averii, nu lui Zăhărel, pe care l-am văzut doar de două-trei ori în viaţa mea, pot spune că nici nu-l cunosc. Ce se va alege de averea mea? Şi mă şi obligă să mă mărit. TIPĂTESCU Asta n-a zis nenea Zaharia în testament. ZOE Da, n-a zis direct, dar dacă nu-mi capăt averea decât după căsătorie, e musai să mă mărit, şi încă repede. TIPĂTESCU Asta e foarte bine. Ştii doar cât sunt de nerăbdător să ne căsătorim. Şi dacă m-aleg, vei fi din nou soţia preşedintelui partidului. ZOE Şi dacă nu te-alegi? TIPĂTESCU Dacă nu m-aleg, mă-mpuşc. Îmi trag un glonte-n cap. CETĂŢEANUL TURMENTAT (trezindu-se din somn) Ai grijă, să nu nimereşti în gât. ZOE Ăsta-i încă aici? Ce tot zici acolo, domnule? TIPĂTESCU Lasă-l, Zoe, e beat. Nu ştie ce vorbeşte. Oricum, să nu-ţi faci griji. M-aleg sigur. Mai ales dacă am sprijinul tău... Zoe, pe tânărul Zăhărel l-ai anunţat? ZOE Ce? TIPĂTESCU De moartea lui Zaharia. ZOE Când era, dragă, să-l anunţ? Au fost atâtea de făcut! Oricum, n-avea cum să vină la înmormântare. Cum să ajungă aşa repede tocmai de la Paris? Scena 6 (Aceiaşi de mai sus. Intră Zăhărel Trahanache. Zoe, surprinsă, se ridică să-l întâmpine. Zăhărel vorbeşte cu accent franţuzesc.) ZOE, TIPĂTESCU (aparte) Aoleu… Zăhărel ! ZĂHĂREL Am sosit! Mamiţo, am rămas... comment se zice la voi, que j’ai oublié... aşa, orfan... (se aruncă la pieptul lui Zoe şi începe să plângă). TIPĂTESCU (încercând să o scape pe Zoe de efuziunile lui Zăhărel) Bine-ai venit, tinere! Condoleanţe pentru pierderea suferită. (Îi strânge mâna călduros). ZĂHĂREL O mare pierdere, într-adevăr. Cel mai bun tată pe care... adică, singurul tată pe care... Dar dumneavoastră cine sunteţi? TIPĂTESCU Ştefan Tipătescu, cel mai bun prieten al tatălui dumitale. Am fost prefect al judeţului... Nu mă mai ţii minte? ZĂHĂREL Se poate să vă mai fi văzut pe-aici când eram... comment se zice la voi, que j’ai oublié... aşa, mic. Pe-atunci se-nvârteau atâţia în jurul tătiţei că nu mai ştiu care cum se numea. ZOE Dar cum ai aflat? Că eu n-am vrut să te-anunţ aşa, brusc, voiam să te iau mai cu binişorul. ZĂHĂREL Am primit telegramă de la executorii testamentari, avocaţii ăia, comment s-apellent TIPĂTESCU Farfuridi şi Brânzovenescu. ZĂHĂREL Aşa, aşa. Şi m-am pus la tren imediat. Dar mi-a spus... comment se zice la voi, que j’ai oublié... aşa, birjarul... birjarul cu care am venit de la gară... mi-a spus că înmormântarea a fost deja. ZOE Aşa e. Dacă băteai o depeşă că vii, te aşteptam. TIPĂTESCU S-a citit şi testamentul. Dacă ştiam... ZOE Lasă, Fănică, că-i spui eu. Dacă ştiam că vii, te aşteptam. Avocaţii te vor pune la curent. ZĂHĂREL Nu-i nevoie, că sunt pus. Exista o copie la un ... comment se zice la voi, que j’ai oublié... aşa, notariat. Exista la un notariat din Paris, şi mi-a fost înmânată după ce au fost anunţaţi de avocaţii de aici. Tătiţa, săracu', s-a gândit la toate. Pauvre papa... TIPĂTESCU Da, Zaharia era un om prevăzător. Dacă îţi pot fi de folos să descurci iţele moştenirii mai repede, cu mare plăcere. Sunt oarecum la curent cu trebile lui Zaharia. Mă gândesc că afacerile te cheamă înapoi, la Paris, şi poate eşti pe grabă. ZĂHĂREL Aaa, nu, nu-s grăbit, că tătiţa aşa m-a-nvăţat. Mereu îmi zicea: ”Zăhărel tată, ai puţintică răbdare...” Poate să mă pui matale la curent cu trebile politice de pe-aici, că dacă tătiţa nu mai este, cine să preia conducerea partidului dacă nu eu? ZOE Cum adică? Doar nu te-ai gândit să candidezi?! ZĂHĂREL N-am încotro. Sunt singurul lui urmaş. TIPĂTESCU Dar nu e suficient, tinere. Trebuie să mai ai şi susţinere, să cunoşti urbea şi oamenii ei, să ştii problemele locale, e greu să vii dinafară şi să iei locul celor care trăiesc aici de-o viaţă. ZĂHĂREL Ei, mă bazez pe mamiţa, că dumneaei le ştie pe toate pe-aici. Tatiţa îmi spunea mereu că fără mamiţa... n-ar fi ajuns niciodată atât de sus. Cine are... comment se zice la voi, que j’ai oublié... aşa, susţinerea ei, are şi conducerea partidului. TIPĂTESCU Dar dacă mamiţa dumitale susţine pe altcineva? ZĂHĂREL N-are cum. Ştiu de la tatiţa cum ţine dumneaei la onoarea familiei. CETĂŢEANUL TURMENTAT (tresare şi se trezeşte pentru câteva clipe)... Da, da... Familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare... Da, da... familia este baza societăţii. ZOE Am zis eu că ăsta a greşit piesa! Scena 7 (Zoe, singură în salonul ei. Intră Caţavencu împreună cu Ghiţă Pristanda.) CAŢAVENCU Omagiile mele, scumpă doamnă. PRISTANDA Sărut mânuşiţele, coană Joiţico. CAŢAVENCU Ne scuzaţi de deranj. ZOE Nici un deranj, domnule Caţavencu. Ba chiar mă bucură să mai văd lume, mai ales că nu prea se face să ies, fiind în doliu. (Intră Cetăţeanul turmentat, clătinându-se.) Ce-i domnule, abia ai plecat şi te-ai şi întors? CETĂŢEANUL TURMENTAT (căutându-se prin buzunare) Cred că... cred că am uitat ceva. ZOE Ce-ai uitat, domnule? CETĂŢEANUL TURMENTAT Asta-i, c-am uitat ce-am uitat. PRISTANDA (luându-l pe cetăţean de guler) Coană Joiţico, să-l azvârl afară? CETĂŢEANUL TURMENTAT Stai aşa, că mi-am adus aminte... Am uitat unde stau. Mai rămân un pic, până-mi aduc aminte, şi pe urmă plec. Parol! (Se trânteşte din nou pe scaun şi adoarme). ZOE Lasă-l, Ghiţă, că-i de-al nostru. Să-şi revină şi îl dăm afară pe urmă. CAŢAVENCU Dumnealui nu-i persoana cu scrisoarea?... Ăsta bea încontinuu, de 10 ani... În sfârşit, dacă vă supără cu ceva, să-mi spuneţi... Ghiţă, stai pe-aproape. Stimată doamnă, să ştiţi că am fost ameninţat. Viaţa mea e în pericol. Dar să nu vă închipuiţi că pentru viaţa mea mă tem. Nu! Mă tem pentru partid. Că dacă viaţa mea e în pericol, viitorul partidului e în pericol. ZOE Cum aşa? Nu-mi vine să cred! De ce aţi fi ameninţat? CAŢAVENCU Ba să credeţi, ba să credeţi, stimată doamnă. Chiar sunt ameninţat. Am primit un bilet prin care mi se cere să-mi retrag candidatura la conducerea partidului, altminteri voi avea de suferit. (Scoate din buzunar un bileţel): Iată ce scrie aici: "Am aflat din surse sigure că sunteţi pe cale de a trăda interesele partidului. Partidul cere sânge proaspăt la conducerea lui, nu vampiri retrograzi. Renunţaţi la candidatură sau veţi regreta. Trădare, trădare, de trei ori trădare!". Auziţi, să-mi zică mie retrograd! PRISTANDA Curat retrograd! CAŢAVENCU Ghiţă! Ce vrei să spui? Eu, care am adus progresul în acest judeţ... Sunt eu un vampir retrograd cum zice aici? PRISTANDA Vai de mine, coane Năică, cum aşa? Dumneavoastră, vampir retrograd? Dumneavoastră sunteţi cel mai progresist vampir pe care l-a avut judeţul ăsta. CAŢAVENCU Ghiţă! PRISTANDA Să iertați, coane Năică, voiam să spun... cel mai perfect prefect. ZOE Dar cine putea să vă ameninţe, domnule prefect? CAŢAVENCU Desigur, cineva care avea interesul. PRISTANDA Enteresul şi numai enteresul... CAŢAVENCU Ghiţă, nu mai întrerupe. ZOE Doar nu gândeşti că Fănică... vreau să spun domnul Tipătescu ar putea face aşa ceva!? CAŢAVENCU N-am vrut să spun asta, dar... m-am gândit că e vorba de cineva care candidează la conducerea partidului, nu? ZOE Probabil, dar nu candidează numai Fănică... Fiul lui Zaharia candidează şi el... Şi din câte ştiu mai candidează şi domnul Farfuridi, aşa-i? CAŢAVENCU I-auzi, Ghiţă? Sunt mai mulţi care au ”enteresul”. Ia să mi-l găseşti pe ăla de-a îndrăznit să-l ameninţe pe prefectul judeţului şi să mi ţi-l bagi la zdup, ai înţeles? PRISTANDA Înţeles, să trăiţi! Mereu la datorie, coane Năică, mereu la datorie! CETĂŢEANUL TURMENTAT (tresare când aude de datorie) Ce spui, nene?... Şi matale ai datorii? PRISTANDA Păi cum să n-am? Famelie mare, renumeraţie după buget, mică... Dar... ia stai un pic!... Eşti murdar de vopsea. Nu cumva tu eşti ăla care a scris "Jos bampirul!" pe statuia lui conu Năică? CETĂŢEANUL TURMENTAT Eu?! Nu, dom' Pristanda, eu doar am trecut pe-acolo şi m-am sprijinit de statuie, că m-a luat un pic cu ameţeală, nu ştiu de la ce, şi m-am murdărit, că nu scria nicăieri că e vopsit proaspăt. Eu am dormit la conu’ Zaharia, la monoment. Că l-am bocit ce l-am bocit... (gest semnificativ, sugerând trasul la măsea) ...până m-a luat somnul. Întrebați-l și pe conu’ Zaharia... PRISTANDA Ce tot o dai la-ntors ? Coane Năică, eu zic că am lămurit cazul. Ăsta e ăla de v-a făcut bampir! Să-l duc la beci? CAŢAVENCU Umflă-l, Ghiţă! ZOE Sunteţi siguri? Văd că el nu recunoaşte. PRISTANDA Lăsaţi, coană Joiţico, că avem noi metodele noastre să-i facem să recunoască. (Pristanda îl ia pe cetăţean de guler şi iese cu el.) Scena 8 (Zoe, Caţavencu.) CAŢAVENCU Scumpă doamnă, eu venisem de fapt să vă felicit între patru ochi pentru averea moştenită. ZOE Dar de ce între patru ochi? Nu e nimic secret, ştie toată lumea de moştenire. CAŢAVENCU Ei, afară de felicitări, voiam să vă înaintez şi o propunere... de căsătorie. Nu vreau să mi-o luaţi în nume de rău, poate vi se pare prematur... ZOE De-a dreptul indecent, domnule. Abia mi-am îngropat bărbatul. CAŢAVENCU Înţeleg, şi eu sunt văduv. Dar sunt convins că veţi mai avea parte şi de alte propuneri şi vreau să decideţi în cunoştinţă de cauză. Eu sunt gata să vă devin un soţ devotat. ZOE Serios, aş dori să încetaţi imediat această discuţie. Nici nu se pune problema. CAŢAVENCU Înţeleg. Mă opresc deîndată, daţi-mi voie doar să îmi susţin cauza şi să vă fac oferta completă. Vă rog să ţineţi cont că averea mea este aproape la fel de importantă ca a dumneavoastră. ZOE Domnule Caţavencu, doar nu vă gândiţi cumva că m-aş mărita pentru avere? Sunt o femeie destul de bogată, de ce aş face aşa ceva? CAŢAVENCU Asta ştiu. Şi mai ştiu şi că am un rival de temut în conu Fănică. ZOE Domnule, pentru avere nu m-aş înjosi, dar recunosc în schimb că îmi plac bărbaţii puternici. Haideţi aşadar să aşteptăm rezultatul alegerilor. CAŢAVENCU Atunci sper că veţi lua în considerare propunerea mea. Vreau doar să vă gândiţi ce-am putea face împreună după ce ne-am uni averile şi ambiţiile. Ştiu, conu Fănică e un bărbat admirabil. Un om de ispravă, chiar dacă… ((face gesturi sugestive, indicând burta și chelia lui Tipătescu) Dar, madam... fără supărare… în ultima vreme nu prea mai are… (gest sugerând lipsa de bărbăție a lui Tipătescu) …vlagă. ZOE (ironică) Domnule Caţavencu, e cea mai romantică cerere în căsătorie din viaţa mea. CAŢAVENCU Dată fiind situaţia dumneavoastră de proaspătă văduvă, nu mi-am permis să îmi manifest romantismul. Nu se făcea. Dar eu vă rog să analizaţi cu atenţie propunerea mea, şi după ce batem palma, să vedeţi atunci romantism. Să ştiţi că pot deveni din cale-afară de romantic, dacă situaţia o impune. (Îi ia mâna şi o sărută). Scena 9 (Aceiaşi de mai înainte. Intră Ghiţă, precipitat, apoi Farfuridi şi Brânzovenescu.) PRISTANDA Coană Joiţica, vă caută... (Intră Farfuridi şi Brânzovenescu.)... domnii Farfuridi şi Brânzovenescu. FARFURIDI Sărut-mâna doamnă, vă salut, domnule. BRÂNZOVENESCU Şi eu la fel. FARFURIDI Ai văzut, colega?... Ţi-am spus eu?... Miroase a trădare. BRÂNZOVENESCU Şi eu simt trădarea de la o poştă. ZOE Ce spuneţi acolo, domnilor? Ce trădare? FARFURIDI Am aflat că aici se fac diverse aranjamente... BRÂNZOVENESCU Pe la spatele nostru. FARFURIDI Altfel, ce-ar căuta domnul prefect aici? BRÂNZOVENESCU Şi încă n-am fost informaţi: dumnealui candidează sau nu candidează? FARFURIDI Acum se-nscrie şi dumnealui? CAŢAVENCU Domnilor, orice membru al partidului poate candida. Iar eu îmi voi anunţa candidatura la timpul potrivit. FARFURIDI (către colegul Brânzovenescu) Păi alegerile sunt mâine. Ai auzit, colega? Ţi-am spus eu că candidează? BRÂNZOVENESCU Asta-i trădare! Trădare, trădare, de trei ori trădare ! ZOE Domnilor, domnul Caţavencu se află aici într-o vizită... particulară. FARFURIDI Lăsaţi, că ştim noi. BRÂNZOVENESCU Sigur, mai ştim şi noi câte ceva. ZOE Mai ştiţi câte ceva, e drept... dar ca să ştiţi tot, aflaţi că şi fiul meu vitreg, Zaharia Trahanache Junior, candidează la conducerea partidului. FARFURIDI Ei, aş! BRÂNZOVENESCU Ei, asta-i! Atunci... (numără pe degete, în gând, arătând spre fiecare din cei 4 candidați) e de patru ori trădare ? FARFURIDI Da, dar măcar acuma ştim. Trădare, trădare, dar să ştim şi noi. PRISTANDA Recunosc vorbele astea. Ia staţi un pic... Coane Năică, ia daţi-mi bileţelul ăla... (Caţavencu scoate biletul şi i-l întinde. Pristanda îl suceşte pe toate părţile). Şi cerneala de pe degetele dumneavoastră, e aceeaşi cerneală. Nu sunteţi voi ăia de au scris acest bilet de ameninţare către domnul prefect? FARFURIDI Cine, noi?! BRÂNZOVENESCU Cum să facem noi aşa ceva? FARFURIDI Din nou poliţia abuzează de putere. PRISTANDA Şefu', am lămurit cazul: ăştia-s ăia cu biletul. Să-i arunc la beci? CAŢAVENCU Desigur... Ghiţă, fă-ţi datoria! (Pristanda îi apucă de gulere şi iese cu ei, în timp ce aceştia protestează.) Scena 10 (Intră Tipătescu cu Zăhărel.) ZĂHĂREL Bonjour, bonjour! Mamiţo, domnul prefect mi-a arătat oţelăriile. Grozavă... comment se zice la voi... afacere! CAŢAVENCU Da, industria românească a început să-şi facă simţită prezenţa. În curând vom avea şi noi faliţii noştri. ZĂHĂREL Dar dumnealui cine e? CAŢAVENCU Tinere, eu sunt prefectul judeţului... Nae Caţavencu. ZĂHĂREL Voilà! Alt prefect!... Cu cât mai mulţi, cu-atât mai bine. CAŢAVENCU Dumnealui (arată spre Tipătescu) nu mai e prefect de şase ani... Am înţeles, domnule Zăhărel, că vă gândeaţi să candidaţi la conducerea partidului. ZĂHĂREL Da, asta şi-ar fi dorit tatiţa. Am studiat politica la Paris ca să aduc... comment se zice la voi, que j’ai oublié... ah, progresul! Să aduc deci progresul în acest colţ înapoiat de provincie, să intrăm în noul secol cu forţe proaspete şi cu minţile deschise către viitor. CAŢAVENCU Dar ce vi se pare atât de înapoiat în judeţul nostru? Că, de când sunt eu prefect, s-au făcut progrese remarcabile. ZĂHĂREL Progrese? Ce progrese? Nu e un cazinou decent în oraş. Nu găseşti o şanteuză să întreţină atmosfera, nu există un cabaret, nu vezi nici măcar o dansatoare de can-can. La restaurantul Central n-am găsit o şampanie ca lumea, iar icrele negre sunt sub orice critică. În salonul de la Hanul Calul Bălan se joacă doar popa-prostu', trombon, şeptică, iar atmosfera e întreţinută doar de doi lăutari, unul cu acordeonul şi altul cu ţambalul. Unde-i progresul? Unde-s obiceiurile europene? Unde-i jocul de baccara, unde-i canasta, unde-i whist-ul? Unde-i Moulin Rouge? Lumea bună din oraş poate să moară de plictiseală, zău aşa! CAŢAVENCU Aşadar, tinere, să înţeleg că-ţi place să te distrezi? (recită patetic) “Ai noştri tineri la Paris învaţă/La gât cravatei cum se leagă nodul”, cum zicea poetul acela... cum îi zice... que j’ai oublié, vorba lui ăsta micu’... Poetul acela… Sărăntocul ăla, domnule, care n-avea nici bani de frizer… TIPĂTESCU Eminescu! CAŢAVENCU (plictisit) Aşa, domnule, Eminescu.. (Către Zăhărel): Foarte bine, foarte bine, tinere, la vârsta dumitale e normal. E-adevărat, la noi posibilităţile de distracţie sunt mai limitate, mai tradiţionale. Dar lumea bună de pe-aici nu se distrează la cârciumă, în văzul prostimii. Te poftesc aşadar diseară la un joc de cărţi la mine acasă. Se joacă în fiecare marţi. O să vezi că ştim să jucăm un stos, o preferansă, un tabinet, nu suntem chiar aşa de retrograzi. ZĂHĂREL La dumneata acasă? La care din ele, c-am înţeles c-aveţi vreo patru. CAŢAVENCU N-avea grijă, că îţi trimit trăsura să te conducă. ZĂHĂREL Acum vă rugăm să ne scuzaţi, pe mine şi pe domnul prefect... (Arată către Tipătescu) mă rog, pe fostul... Mergem să-mi arate hipodromul. TIPĂTESCU Domnule Caţavencu, ne însoţiţi? CAŢAVENCU Nu, mai stau puţin, am de încheiat o discuţie cu doamna Trahanache. (Tipătescu şi Zăhărel ies.) Scena 11 (Intră Pristanda.) CAŢAVENCU Cum e, Ghiţă? I-ai băgat pe vinovaţi la beci? PRISTANDA Băgat, coane Năică. La cremenal, că acolo-i locul lor. CAŢAVENCU Bun! Deci... de ăştia... am scăpat. PRISTANDA Coane Năică, eu am venit să vă înmânez o scrisoare. CAŢAVENCU Păi... înmânează-mi-o. PRISTANDA (căutându-se prin buzunare) Numai că... nu ştiu unde-am pus-o... CAŢAVENCU Ia vezi, n-ai pus-o în chipiu? Ştiu că le mai ascunzi pe-acolo. PRISTANDA Aoleu, că bine ziceţi... (Pristanda îşi scoate chipiul, caută pe sub căptuşeală, îl scutură, dar scrisoarea nu apare.) PRISTANDA Coane Năică, nu-i. Ce-oi fi făcut cu ea?! Parc-a intrat în pământ. CAŢAVENCU Şi-atunci, la ce-ai mai venit ? PRISTANDA Să vă înmânez scrisoarea. CAŢAVENCU Atunci, înmânează-mi-o. PRISTANDA Nu pot, din moment ce am pierdut-o. CAŢAVENCU Ei, mi-o înmânezi când o găseşti. PRISTANDA Da, dar era importantă. CAŢAVENCU De unde ştii că era importantă? PRISTANDA Era de la centru. Şi scria pe ea "urgent"! CAŢAVENCU Zici că era de la centru? Era probabil în legătură cu alegerile. Ghiţă, să-mi scoţi scrisoarea din pământ, din iarbă verde. Gândeşte-te pe unde-ai fost şi mergi de vezi pe unde-ai lăsat-o. Asta-i neglijenţă în serviciu. PRISTANDA Curat neglijenţă! Atunci... mă duc s-o caut. CAŢAVENCU Foarte bine. De fapt, hai că merg şi eu, trebuie s-ajung acasă, azi e marţi şi am oaspeţi la jocul de cărţi. (Caţavencu şi cu Pristanda ies.) Scena 12 (A doua zi. Zoe e singură în salon, îşi bea cafeaua. Intră Tipătescu.) ZOE Fănică, ţi-ai depus candidatura ieri? TIPĂTESCU Am depus-o, după ce ne-am despărțit. ZOE Cine a mai depus? Ai întrebat? TIPĂTESCU Sigur că am întrebat. Farfuridi n-a depus, că e în puşcărie, şi sunt sigur că nici nu-i dă drumul Caţavencu până după alegeri. Zăhărel zicea că depune şi el, dar nu ştiu de ce n-a făcut-o încă. Ştii cumva pe unde e? ZOE Nu ştiu, a plecat aseară la cărţi la Caţavencu dar nu s-a mai întors. N-a dormit azi-noapte acasă. (Intră Zăhărel, răvăşit.) ZOE Ia uite-l, vorbeam de lup și... ZĂHĂREL Care lup? Niciun lup. Sunt un... comment se zice la voi, que j’ai oublié... porc, mamiţo, un cochon. TIPĂTESCU Ce-ai păţit, tinere? ZOE Zăhărel, ce s-a întâmplat? ZĂHĂREL Am pierdut oţelăria la cărţi. TIPĂTESCU Ce spui?! ZOE Cum aşa?! Vai, mă ia cu leşin! Cum să pierzi oţelăria?! ZĂHĂREL (distrus) Am avut ghinion. Nu mi-a intrat cartea... Ah! Nu merit să mai trăiesc! Cred că tatiţa se răsuceşte în mormânt acuma. A muncit o viaţă-ntreagă pentru oţelărie şi eu am pierdut-o într-o singură noapte... Ar trebui să îmi trag un glonte-n cap. TIPĂTESCU N-ar fi rău. ZOE Fănică!... Şi cine-a câştigat oţelăria? ZĂHĂREL Prefectul. (Arată spre Tipătescu): Nu ăsta, celălalt. TIPĂTESCU Caţavencu! Era de aşteptat. Un trişor ordinar! Un şantajist de ultimă speţă. Nu trebuia să te las să mergi la el la cărţi. Cum crezi că a făcut avere? Cum crezi că a ajuns prefect? Să pierzi oţelăria tocmai acum, când mergea atât de bine... Zaharia a încheiat un contract cu o lună înainte de moarte, cu un inginer din Paris... Eiffel parcă-l cheamă, să facă nişte piese metalice pentru o construcţie, o bazaconie ce vrea să facă la o expoziţie internaţională. Avea de lucru câţiva ani de-aici încolo... ZOE Bine, dar cum ţi-a trecut prin cap să mizezi pe oţelărie? ZĂHĂREL Păi dacă pierdusem toţi banii, ce era să fac?! TIPĂTESCU Deci ai pierdut şi banii!... Înţeleg că ai ajuns în sapă de lemn. ZĂHĂREL Ei, nu chiar... Domnul prefect – nu ăsta, celălalt – a fost amabil să-mi ofere o bursă de stat ca să mă întorc la Paris... imediat... ca să-mi continui studiile. ZOE Care studii, domnule? Păi, n-ai terminat !?... Ce an eşti dumneata? ZĂHĂREL Să fac o socoteală... comment se zice la voi, que j’ai oublié... Aha, sunt anul zece. Dar mai am trei ani şi termin. ZOE (îngrozită) Auzi... Sper că n-ai mizat şi altceva. Nu te-ai atins de averea mea, nu? ZĂHĂREL ...La asta nu m-am gândit, ce-i drept. TIPĂTESCU Cum era să facă aşa ceva? N-are dreptul. ZOE Are dreptul să-mi administreze averea până mă mărit, aşa că... Ştiu eu de ce e în stare? Poate crede că e o investiţie bună să-mi mizeze averea la cărţi... ZĂHĂREL Vai, mamiţo, n-aş face aşa ceva! Decât dacă mi-ar intra măcar trei... comment se zice la voi, que j’ai oublié... trei aşi. TIPĂTESCU Tinere, dă-mi voie să-ţi spun că eşti... comment se zice la noi, que j’ai oublié... un dobitoc. ZOE L-ai auzit, Fănică? Simt că-mi vine rău. Cred că e cazul să mă mărit cât de repede. TIPĂTESCU Eu sunt pregătit oricând. ZOE Da, dar... s-avem puţintică răbdare. TIPĂTESCU Iată, se răresc candidaţii noştri. Am rămas doar doi. Şansele cresc. ZOE Crezi? TIPĂTESCU Ce vrei să spui? ZOE Vreau să spun că în toate e mâna lui Caţavencu. El le-a pus la cale. Şi fii sigur că nu în folosul tău. TIPĂTESCU Vrei să spui că... ZOE Da. Mi-e teamă că tu urmezi. ZĂHĂREL Eu mă duc să-mi fac bagajul. ZOE Foarte bine, du-te. Nu, stai puţin... Fănică, mergi te rog cu el (încet, să audă doar Tipătescu) să nu facă vreo prostie tocmai azi, în ajunul alegerilor. (Tipătescu iese cu Zăhărel.) Scena 13 (Zoe, rămasă singură în salon, îşi face vânt cu un evantai. Intră Caţavencu.) CAŢAVENCU Sărut-mâinile, scumpă doamnă. ZOE (rece) Domnule... CAŢAVENCU Păreţi supărată. Sper că nu pe mine. ZOE Ba da, domnule. Am aflat cu surprindere cum l-aţi jecmănit pe fiul meu vitreg. CAŢAVENCU Doamnă, vorbele dumneavoastră mă rănesc. Vorbiţi de parcă ar fi fost vorba de un jaf la drumul mare. ZOE Chiar aşa a şi fost. Când mă gândesc cât ţinea bietul Zaharia la oţelărie... CAŢAVENCU A fost un pariu între bărbaţi, doamnă. Tânărul Zăhărel a insistat să pună miză oţelăria. Eu l-am sfătuit să renunţe, dar nu m-a ascultat. Ei, tinerii ăştia... Se pare că Zăhărel al nostru a plecat la Paris bou, şi s-a întors vacă, după cum spune o vorbă din popor. ZOE Şi-acum, pleacă din nou la Paris, să-şi termine studiile. Am auzit că i-aţi oferit o rentă. Foarte generos din partea dumneavoastră. CAŢAVENCU Ba chiar o bursă, doamnă. ZOE Care-i diferenţa? CAŢAVENCU Ei, diferenţa e că renta ar fi fost din banii mei, în timp ce bursa e din bani publici. Statul investeşte în elemente de viitor, care vor să facă studii în străinătate. După cum am prevăzut, în sfârşit avem şi noi faliţii noştri. Oricum, eu am venit să îmi reînnoiesc propunerea şi să vă atrag atenţia că oţelăria se poate întoarce foarte curând în familia dumneavoastră, care ar putea fi şi a mea. ZOE Văd că faceţi totul ca propunerea dumneavoastră să devină cât mai tentantă. CAŢAVENCU Irezistibilă, aş putea să zic. (Se apropie, îi ia mâna şi i-o sărută). Ah, Zoe... Ce-aş putea să-ţi mai ofer ca să fii soţia mea? ZOE Nu-mi trebuie nimic... decât ceea ce am avut întotdeauna. Nu vreau decât să conduc în continuare partidul... oraşul... judeţul, poate cândva şi ţara. Dacă bărbatul care-mi va deveni soţ ar şti ce-i în sufletul meu, ar ajunge chiar prim-ministru. Numai aşa viaţa mea ar căpăta un sens. CAŢAVENCU (plin de pasiune) Zoe, Zoe... Dorinţa ta va fi îndeplinită. (Îi sărută mâna). Ah, aş rămâne lângă tine toată viaţa, însă datoria îmi impune să merg să supraveghez organizarea alegerilor. Dar mă întorc curând. (Iese). Scena 14 (Intră Cetăţeanul turmentat, cu o mână bandajată ţinută de o eşarfă, cu capul bandajat şi doi plasturi pe faţă. În mâna validă ţine o scrisoare.) ZOE Domnule, ce-i cu dumneata aici din nou? Nu eşti în beciul poliţiei? CETĂŢEANUL TURMENTAT (arătându-şi mâna bandajată) Am fost, nu se vede? Dar am plătit amenda şi mi-au dat drumul. ZOE Şi-acum, ce cauţi aici? CETĂŢEANUL TURMENTAT Îl caut pe domnul prefect. Am fost la prefectură şi am aflat că e la dumneavoastră. ZOE A fost până mai adineauri, dar a plecat. CETĂŢEANUL TURMENTAT Atunci... mă duc şi eu. ZOE Foarte bine, du-te. (Vede scrisoarea şi îi vine o idee): De fapt... ia stai puţin. Ce treabă ai cu domnul prefect? CETĂŢEANUL TURMENTAT Am o scrisoare adresată dumnealui. A pierdut-o poliţaiul când m-aaa... interogat. (Arată din nou mâna bandajată). M-a interogat cu ce i-a venit la mână, cu bastonul, cu patul puştii, ba chiar şi cu chipiul m-a... mângâiat. Atunci cred că i-a căzut scrisoarea, o avea probabil în căptuşeală. Abia după ce-a plecat dumnealui am găsit-o pe jos şi am văzut că e adresată domnului prefect. De-asta m-am gândit, ca fost împărţitor la poştă, să i-o înmânez personal. Mai ales că scrie "urgent". ZOE Ştii ceva? Dă-o-ncoace, că i-o înmânez eu. CETĂŢEANUL TURMENTAT Coană Joiţico, să nu vă supăraţi pe mine, dar eu, ca fost împărţitor la poştă... numai andrisantului personal o înmânez. ZOE Andrisantului, fireşte. Şi eu tot adresantului o înmânez. Urgent. (Văzând că cetăţeanul ezită): Ce, n-ai încredere în mine? CETĂŢEANUL TURMENTAT Ba da, dar... andrisantul... ZOE Hai, dă-o-ncoace şi mergi la fecior, spune-i c-am zis eu să-ţi dea ceva de băut. CETĂŢEANUL TURMENTAT Ceva de băut? Mi-ar prinde bine. Atunci... (Îi dă scrisoarea). Dar s-ajungă la andrisant! ZOE La andrisant, desigur. (Cetăţeanul iese, Zoe deschide nerăbdătoare scrisoarea şi o citeşte.)... "Vă anunţăm pe această cale că din înalte raţiuni de partid, candidatul la presedinţia partidului şi, suntem convinşi, chiar viitorul preşedinte al filialei judeţene, care va sosi astăzi în oraşul dumneavoastră, este domnul..." (scapă scrisoarea din mână). Nu se poate! (Sună dintr-un clopoţel): Fecior! Pregăteşte-mi trăsura, trebuie să ajung la gară! Şi caută-l pe popa Pripici, să vie şi dumnealui urgent la gară. Ne-am înţeles? Scena 15 (Cetăţeanul Turmentat, singur în salon, stă pe un scaun şi bea dintr-o sticlă. Intră Tipătescu.) TIPĂTESCU Domnule, dumneata ce faci aici? CETĂŢEANUL TURMENTAT Mi-a dat feciorul o sticlă cu rachiu. I-a poruncit coana Joiţica. TIPĂTESCU Şi dumneaei unde e? CETĂŢEANUL TURMENTAT Cine? TIPĂTESCU Coana Joiţica, nu de dumneaei vorbeam? CETĂŢEANUL TURMENTAT Aaaa, păi de ce nu spui aşa?... Dumneaei s-a dus la gară cu trăsura. TIPĂTESCU Ce să caute la gară?! CETĂŢEANUL TURMENTAT Asta nu mi-a spus. (Adoarme)... (Intră Caţavencu.) CAŢAVENCU Aaa, domnul Tipătescu! Pe dumneavoastră vă căutam. Eram sigur că vă găsesc aici. TIPĂTESCU De ce? CAŢAVENCU Pentru că mereu sunteţi aici. TIPĂTESCU Voiam să ştiu de ce mă căutaţi. CAŢAVENCU A! Da. Voiam să vă felicit pentru hotărârea înţeleaptă de a renunţa la candidatură. TIPĂTESCU Dar n-am luat o asemenea hotărâre! CAŢAVENCU O veţi lua, o veţi lua. Pentru că sunt convins că nu doriţi să fiţi implicat într-un scandal de plagiat. TIPĂTESCU Plagiat? Ce plagiat? Despre ce vorbiţi? CAŢAVENCU Vorbesc despre articolul dumneavoastră pe care l-aţi publicat săptămâna trecută la mine în Răcnetul Carpaţilor. TIPĂTESCU Bine, şi ce-i cu articolul meu? CAŢAVENCU Stai aşa să-ţi spun. Ştii, Zăhărel a adus la mine la tipografie lucrarea lui taică-său, „Învăţăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său Zăhărel”, ca să fie publicată. Ei bine, articolul dumitale e copiat cuvânt cu cuvânt din lucrarea răposatului. TIPĂTESCU Nu se poate! E-adevărat că discutam mult cu Zaharia şi e posibil să ne fi influenţat reciproc în ideile politice, dar, de aici până la plagiat... CAŢAVENCU Eu ştiu că sunteţi un om de onoare şi nu v-aţi preta la aşa o mişelie cum e plagiatul, dar încercaţi să explicaţi asta alegătorilor. TIPĂTESCU Asta-i o mârşăvie... Un şantaj ordinar... CAŢAVENCU Nu, domnule Tipătescu, asta-i politică. Şi politică fără mârşăvie şi şantaj nu se poate. De aceea vă atrag atenţia că aveţi următoarele variante: dezonoarea, sau... (scoate un pistol şi i-l întinde) o retragere onorabilă... (Tipătescu întinde mâna şi ia pistolul, tremurând rău. Vrea, chipurile, să-l ducă la tâmplă, dar se vede că ezită și de fapt îl ține lângă tâmplă, cu țeava spre plafon. Intră Pristanda.) Scena 16 PRISTANDA (privind spre Tipătescu) Ia uite, un pistol!... Parcă l-am mai văzut... Păi ăsta nu-i în patrimoniul prefecturii? TIPĂTESCU (Cu glas sugrumat, pe furiș, lui Pristanda, în timp ce pistolul îi tremură tot mai rău) Hai, Ghiţă, fă ceva, că nu mai pot să-l țin… Și e și încărcat… PRISTANDA (Puțin descumpănit, către Cațavencu) Ce fac, coane Năică ? Îl salvez ? (Cațavencu îi dă ocol agale lui Tipătescu, batocoritor, cu mâinile în buzunare, savurând priveliștea) CAŢAVENCU (scârbit, lui Pristanda) Salvează-l, mă… (Pristanda întinde mâna să-i ia pistolul lui Tipătescu, iar Tipătescu se grăbește să i-l întindă, tremurând tare. Pistolul cade și se descarcă, speriindu-i pe toți) TIPĂTESCU (sugrumat de frică) Dumneata… dumneata voiai să mă omor. Dar să ştii că n-am s-o fac ! CAŢAVENCU Ştiam eu că eşti un laş. PRISTANDA Coane Năică... CAŢAVENCU Aşteaptă, Ghiţă. Tocmai mă pregăteam să fac un anunţ. PRISTANDA Da, dar... CAŢAVENCU Ghiţă, nu întrerupe. Voiam să anunţ oficial că mi-am depus candidatura pentru şefia partidului ce cu onoare conduce această ţărişoară. De ani buni am o misie importantă, pe care mi-am îndeplinit-o cu devotament. Am condus judeţul către progres, şi avem progres. L-am condus către prosperitate, şi avem prosperitate. PRISTANDA Unii da… alții ba… CAŢAVENCU L-am condus către moralitate... CETĂŢEANUL TURMENTAT (trezindu-se din somn) Ei, aici stăm mai prost... CAŢAVENCU Asta din cauza dumitale şi a altora ca dumneata, căci, după cum se ştie, acolo unde este viţiu nu e moralitate. CETĂŢEANUL TURMENTAT Şi invers... (Cade pe un scaun şi adoarme). CAŢAVENCU Nu!... adică da, şi invers... În sfârşit, a venit rândul partidului să-l conduc spre progres şi prosperitate. PRISTANDA Coane Năică, aveţi puţintică răbdare, cum spunea răposatu' conu' Zaharia. Eu, de fapt, că tot ați adus vorba de condus, venisem să vă conduc la răcoare. CAŢAVENCU Ceee?! Ghiţă, ai înnebunit? Ce-s prostiile astea? PRISTANDA Şefu', îmi pare rău, dar n-am încotro. Tocmai am primit mandat de la centru. CAŢAVENCU Mandat? Ce mandat? PRISTANDA De arestare. Pentru abuz în serviciu şi pentru risipirea banilor publici. Ştiţi dumneavoastră, cu alea patru case... (Îi pune cătuşe). CAŢAVENCU (începe să plângă) Asta-i o mârşăvie... PRISTANDA Şi cu statuia... CAŢAVENCU (plângând în continuare) Altă mârşăvie. PRISTANDA Cu bursele... CAŢAVENCU (printre lacrimi) Minciuni şi mârşăvii. TIPĂTESCU Asta-i politica. Nu spuneaţi dumneavoastră că nu se poate politică fără mârşăvie? PRISTANDA (ştergându-i lacrimile, apoi nasul) Nu plângeţi, coane Năică. CAŢAVENCU Ba plâng, Ghiţă. Plâng. Că dacă eu intru în puşcărie, cine va conduce judeţul? Şi partidul, pe mâna cui ajunge? PRISTANDA A, asta-i rezolvată. Scrie în scrisoare. CAŢAVENCU, TIPĂTESCU Ce scrisoare??? PRISTANDA Scrisoarea pe care trebuia să vi-o înmânez. CAŢAVENCU Şi pe care ai pierdut-o. CETĂŢEANUL TURMENTAT Eu... eu am predat-o. Doar că andrisantul nu era acasă. TIPĂTESCU Atunci, cui ai predat-o? CETĂŢEANUL TURMENTAT Coanii Joiţichii. A zis că o predă dumneaei andrisantului. CAŢAVENCU Şi dumneaei unde e? CETĂŢEANUL TURMENTAT La gară, i-am spus dumnealui. (Arată spre Tipătescu). CAŢAVENCU Ce să caute la gară?! (Cetăţeanul vede scrisoarea de pe jos şi se apleacă după ea). CETĂŢEANUL TURMENTAT Aaa, uite scrisoarea! (Toţi se reped să vadă scrisoarea. Tipătescu i-o smulge din mână şi o citeşte febril.) TIPĂTESCU "Vă anunţăm pe această cale că din înalte raţiuni de partid viitorul candidat la preşedinţia partidului şi, suntem convinşi, viitorul preşedinte al filialei judeţene, care va sosi astăzi în oraşul dumneavoastră, este domnul..." (scapă scrisoarea din mână). Scena 17 (Intră Zoe, cu rochie de doliu dar cu văl alb de mireasă pe cap, împingând un cărucior cu rotile în care, cu un buchet de mireasă în mână, se află domnul...) ZOE Agamiţă Dandanache, viitorul preşedinte al partidului. CAŢAVENCU Cum aşa? Doamnă Trahanache... ZOE Doamna Danadanache, vreţi să spuneţi. Tocmai ce ne-am căsătorit. (accentuând triumfător) Doamna Zoe Dan-da-na-che ! TIPĂTESCU Zoe! Nu se poate!... Cum ai putut să-mi faci una ca asta!? CAŢAVENCU Zoe! Nu se poate!... Cum ai putut să-mi faci una ca asta!? AGAMIŢĂ DANDANACHE (către Tipătescu) Dumneata ţine esti, neicusorule!?... Esti soţul dumneaei !? (arată către Zoe). ZOE Agamiţă dragă, dumneata eşti soţul meu. Ne-am căsătorit, nu mai ştii? AGAMIŢĂ DANDANACHE Aoleu, asa e! Uitasem! Cu ţine ne-am căsătorit?... Sunt ameţit... de la tren... Ţe fel de tren o fi si ăla, să oprească la fiecare barieră!?... (arată către Caţavencu): Dar dumnealui? ZOE Dumnealui e domnul Nae Caţavencu, prefectul judeţului. AGAMIŢĂ DANDANACHE Prefectul? Si de ţe te-au priponit, puisorule? Ţe-ai făcut!? Că si pe mine era cât pe ţe să mă badze la zdup, noroc că m-am descurcat, că am experienţă politică, înţeledzi? ZOE Chiar așa!... Ghiţă, ce-i cu dumnealui în cătuşe? PRISTANDA Ordin de la centru, coană Joiţico... Ceva cu banii publici. ZOE Scoate-i cătuşele, Ghiţă, se poate!? Doar n-o să stea în cătuşe tocmai azi. Azi e o zi mare. Și deseară… avem întâlnire la o partidă de cărți, unde cineva... o să piardă elegant oțelăriile ”Trahanache Inox”, în favoarea mea. (către Cațavencu) Nu-i așa, domnule Cațavencu !? Iar banii... câștigați la fel de imoral de la fiul meu vitreg, poți să-i păstrezi. CAŢAVENCU Așa am să fac. Sunteți un înger! (Dă să-i sărute mâinile, dar Pristanda îl reține de guler) PRISTANDA Coană Joiţico, eu am ordin să-l bag la beci. Şi unde-i ordin... ZOE Cum adică ordin? De la cine ordin? PRISTANDA De la... centru. ZOE De la centru...! Uite, centrul e-aici... Dumnealui e centrul! Bărbată-miu!... Deci, cine dă ordine aici, Ghiţă? PRISTANDA ...Dumneavoastră, coană Joiţico. (Scoate cătuşele lui Caţavencu). ZOE Ai văzut? Bravo! Domnul Caţavencu are de pregătit alegerile de mâine. Şi... Ghiţă, mergi de dă drumul şi lui Farfuridi şi Brânzovenescu, nu mai prezintă niciun pericol. (Pristanda iese.) CETĂŢEANUL TURMENTAT Dacă nu vă supăraţi, am şi eu o întrebare. Nu, nu cu cine votez, că acum sunt lămurit... dar dacă... tot iese dumnealui, la ce mai facem mâine alegeri? CAŢAVENCU (frecându-şi încheieturile, să-i treacă amorţeala de la cătuşe) Cum, cetăţene, dumneata susţii că ar trebui să renunţăm la alegeri, numai pentru că ştim dinainte cine se-alege?! Aşa ceva nu mai e posibil acum, în prag de nou secol. Alegerile sunt esenţa democraţiei. Şi unde nu e democraţie, acolo e tiranie, care va să zică e dictatură. Când poporul îşi exprimă voinţa sa prin vot, atunci se cheamă că dorinţa sa e sfântă, fie că se ţine cont de ea, fie că nu. ZOE Bine zis. Acum e momentul să sărbătorim. Fănică, mergi te rog şi adu nişte şampanie. Şampanie la toată lumea! Scena 18 (Intră Zăhărel, amărât, ducând două geamantane.) AGAMIŢĂ DANDANACHE (către Caţavencu) Auzi, neicusorule, ţine-i tânărul cu bagazele? CAŢAVENCU Dumnealui e fiul vitreg al nevestei dumitale. AGAMIŢĂ DANDANACHE I-auzi! Vrei să spui că am un copil? N-am stiut! Vin' la taica, puicusorule! Ia uite ţe-mi seamănă, leit eu când eram tânăr! În sfârsit, am si eu un urmas! (Zăhărel lasă bagajele jos şi merge lângă Dandanache, care-i face semn să se aplece ca să-l îmbrăţişeze. Intră Pristanda, aducându-i pe Farfuridi şi Brânzovenescu.) FARFURIDI Felicitări, stimată doamnă. Am auzit vestea cea mare chiar şi în adâncul temniţei. BRÂNZOVENESCU Felicitări, felicitări! FARFURIDI Colega, nu întrerupe! Voiam să vă mulţumim că v-aţi îndurat de soarta unor nevinovaţi şi i-aţi eliberat din închisoare în ajun de alegeri. În felul acesta vom putea şi noi, ca cetăţeni oneşti ai urbei, să ne manifestăm voinţa politică prin vot. ZOE Aşa să faceţi. Ştiţi cu cine votaţi, nu? FARFURIDI Desigur. Şi asta s-a auzit în adâncul temniţei. Permiteţi-mi să îl felicit şi pe soţul dumneavoastră... şi candidatul nostru. (Farfuridi şi Brânzovenescu îl felicită pe Dandanache, trezindu-l din somn, pentru că acesta aţipise. Intră Tipătescu cu pahare pe o tavă şi două sticle de şampanie într-o frapieră. Deschide sticlele şi toarnă şampanie în pahare.) CAŢAVENCU Daţi-mi voie... După cum ştiţi, astăzi mi s-au adus nişte acuzaţii grave care erau să mă coste libertatea. Şi ce e mai de preţ decât libertatea? Am fost acuzat de abuz în serviciu şi de risipirea banilor publici. Da, recunosc, sunt vinovat. Am abuzat şi am risipit. Când e vorba de binele cetăţenilor urbei, eu abuzez şi risipesc. Nimic nu e prea mult pentru orăşelul meu, pentru ţărişoara mea. Nici un sacrificiu nu e prea mare pentru binele ţării. De aceea salut cu căldură şi închin un pahar în cinstea viitorului preşedinte al filialei locale a partidului nostru, onorabilul domn Agamiţă Dandanache... şi-i urez în numele cetăţenilor din urbea noastră... ba chiar din tot judeţul... un călduros bun venit! Acum, mai mult ca oricând, partidul nostru are nevoie, de un conducător energic, devotat, de viitor, cu perspective, aducând o nouă viziune... PRISTANDA Curat viziune! CAŢAVENCU ... modernă asupra vieţii noastre politice... Dar să lăsăm politica acum şi să urăm şi doamnei Zoe Dandanache o viaţă fericită şi prosperă alături de alesul dumneaei. Dorim tânărului cuplu casă de piatră. AGAMIŢĂ DANDANACHE (către Tipătescu) Auzi, neicusorule? Dar dama asta ţine e? TIPĂTESCU (cu amărăciune) Cum cine e? E Joiţica, soţia dumitale. AGAMIŢĂ DANDANACHE Zoiţica? Mda, e damă bună... Si ziţi că e nevastă-mea?! ZOE (încet, către Tipătescu) Fănică, să stai pe-aproape. CETĂŢEANUL TURMENTAT (sorbind din paharul de şampanie) Şi la anul să petrecem şi la botez! (Muzică de fanfară. Toţi ciocnesc paharele cu şampanie, felicitări, pupături, îmbrăţişări. Zoe se întoarce cu spatele şi aruncă buchetul de mireasă în public. Urmează tradiționala horă.) Cortina Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Va multumesc tuturor pentru atentie lectura si sugestii. Vedeti dom' Profesor ca verificarea internetului este buna si era necesara? D-na Petrescu, va multumesc pentru incurajari. Domnilor Jupp B.Itter si Florentin Sorescu, tin cont si voi modifica. Observatiile facute de dvs sunt la obiect si bine venite. Despre bilete: reprezentatiile -din cate am inteles de la dl Pusca- vor fi gratuite asa ca nu trebuie decat sa veniti la sala de spectacol. Am inteles ca vor fi trei reprezentatii in trei locuri diferite, in Bucuresti, asa ca vor fi 'bilete' pentru toata lumea. D-nii Pusca si Horvath vor da -din timp- un comunicat de presa pentru a anunta premiera. Inca o data va multumesc.   Postat de catre Dumitrescu Marilena la data de 2013-01-14 08:42:55               Gata, am reușit s-o citesc. Și nu pot altfel pentru ca să zic decât ca și cei care au comentat până acum: excelentă idee. Așijderea și realizarea. Mi-a plăcut foarte mult, alături de replici spumoase, fuga grăbită a lui Zoe la gară și mariagiul cu Dandanache, aflat în scaunul cu rotile. Finalul, apocaliptic: "Agamiță Dandanache: Zoițica? Mda, e damă bună... Si zici că e nevastă-mea? Zoe (încet, către Tipătescu): Fănică, stai pe-aproape. Cetățeanul Turmentat (sorbind din paharul de șampanie): Și la anul să petrecem și la botez!" Mai puțin realizate ca personaje, Farfuridi și Brânzovenescu. Ei sunt pricina unei oarecare sărăciri a acțiunii la un moment dat, undeva, pe la mijlocul textului: " Zoe: Domnilor, domnul Cațavencu se află aici într-o vizită... particulară. Farfuridi: Lăsați, că știm noi. Brânzovenescu: Sigur, mai știm și noi câte ceva. ZOE: Nai ştiţi câte ceva, e drept... dar ca să ştiţi tot, aflaţi că şi fiul meu vitreg, Zaharia Trahanache Junior, candidează la conducerea partidului. FARFURIDI: Ei, aş! BRÂNZOVENESCU: Ei, asta-i! Atunci... (numără pe degete, în gând, arătând spre fiecare din cei 4 candidați) e de patru ori trădare ) FARFURIDI: Da, dar măcar acuma ştim. Trădare, trădare, dar să ştim şi noi.". Un pic cam forțată povestea cu trădarea, fundamentată mai degrabă pe textul original. În schimb, Zăhărel Trahanache bine articulat, ca, de altfel, și celelalte personaje. Aș zice că Zoe și Cațavencu sunt perechea cea mai reușită... Găsit câteva greșeli, pe care vi le semnalez: - "Cațavencu: Ei, așa da. Să te-audă ăl de sus.". N-ar trebui folosite majusculele? - "Cațavencu: Ba să credeți, ba să credeți, stimată doamnă. Chiar sunt amenințat. Am primit un bilet (...) să-mi retrag candidatura (de) la conducerea partidului (...) - "Tipătescu: "(...) o bazaconie ce (pe care) vrea s-o facă la o expoziție internațională.". De asemenea, două sugestii: 1. "Cațavencu: Atunci, înmânează-mi-o! Pristanda: Nu pot, din moment ce-am pierdut-o." Se exprimă puțin cam pretențios și explicativ Pristanda, în raport de trăsăturile lui. Mai simplu și percutant: Nu pot, c-am pierdut-o. 2. " Zoe: La adrisant, desigur.(...) (scapă scrisoarea din mână). Nu se poate! (Iar?)(sună din clopoțel).(...). Aș pune conjuncția "Iar" pentru a face apel la... pățania din Scrisoarea pierdută. Concluzie: Mai aveți bilete?   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-01-14 02:10:38               Excelente ideea și realizarea. Aveți o mînă sigură, umorul este perfect dozat, referirile la politica mileniului 3 actualizează personajele care poate nici n-ar trebui să poarte haine de epocă. Vot. Cum eu sunt cîrcotaș de meserie, nu pot să nu ridic cîteva obiecții: - în scena 9 alegerile sunt "mâine"; scena 12 este "a doua zi" iar în scena 17 alegerile sunt tot "mâine"; - Cetățeanul turmentat are o frază spumoasă: "Am băut și banii de băutură" dar apoi zice: "Dar am plătit amenda şi mi-au dat drumul". De unde avea bani de amendă? Poate că i-au dat drumul din alte motive (eventual puneți aici o trimitere la eliberările făcute aiurea de judecători actuali)? - cred că o singură referire la "faliții noștri" este suficientă; cea de-a doua nici măcar nu se potrivește; - "ba chiar și cu chipiul m-a... mângâiat" sună nepotrivit în gura turmentatului; de ce nu lăsați doar "ba chiar și cu chipiul..."?   Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-01-13 13:43:29               Doamna Marilena, felicitari pentru curaj. Nu acela de a scrie, ci acela de a da o lectie de teatru mai ales ca sunt pe aici unul-doi autori care se simt neintelesii dramaturgiei contemporane. Doamna Camila Petrescu, dat fiind ca ma voi ocupa si de promovarea piesei la care lucreaza deja Grupul Voua sub indrumarea regizorului Emil Lungeanu, promit sa va anunt, in timp util, data si locul premierei.   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-01-13 12:17:07               Excelenta idee si mare curajul! Savuroasa. Gagamita-i cel mai tare,dar,cine a mai vazut primar, ihh, prefect traseist? Voi fi prima la coada, la bilete, cand se pune in scena. Mi-a facut ziua frumoasa. Felicitari! Zoe: Nu-mi trebuie nimic... decât ceea ce am avut întotdeauna. Nu vreau decât să conduc în continuare partidul... oraşul... judeţul, poate cândva şi ţara. Replica asta nu stiu daca-i de actualitate.:)   Postat de catre Camila Petrescu la data de 2013-01-12 20:40:58               'Păi ce, are el dreptul să-şi bată joc de banii poporului? Doar poporul are dreptul să aleagă cine-şi bate joc de banii lui, că d-aia se duce la vot.' Doamna, l-ati recreat pe Pristanda. Felicitari! Aspectul general este bun, actiunea curge fara sa fie aglomerata, tensiunea este foarte bine dozata. Replicile sunt savuroase iar aluziile la politica actuala inspirate. Texctul nu mai avea nevoie de verificarea internetului. De popularizare, insa da! Astept cu nerabdare premiera.   Postat de catre .1. 4444444 la data de 2013-01-12 08:54:04 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23949 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE