|
|
|
|
|
|
|
|
|
Şi îngerii mor (2) |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Deschid misterioasa carte a trecutului la capitolul ei cel mai pur; titlul stă scris cu surâsuri de aur: rai! Am aflat acum ceea ce nu am ştiut atunci când eram eu însumi adolescent: raiul există! Şi nu este altceva decât adolescenţa în toată splendoarea ei. Dar nu se intră cu uşurinţă acolo, deşi am stabilit că dobândim cu toţii prin naştere paşapoarte de îngeri.
Ajunşi la frontierele minunii, mulţi nu văd, nu bănuiec măcar ce este şi cât este acolo. Au uitat să pună vizele necesare în paşaport: Adevărul, Frumosul ( cea mai înaltă expresie a Adevărului), Sinceritatea, Altruismul.
Orice regret este tardiv, drum spre înapoi nu mai există. Şi mulţi, foarte mulţi, parcurg drumul dintre copilărie şi maturitate în zodia surogatului; surogat de prietenie, surogat de dragoste, surogat de viaţă…Mai devreme sau mai târziu, chemaţi la bară de propria lor conştiinţă, mulţi, foarte mulţi, nu ştiu să răspundă de ce au mizat pe calul şchiop la cursa de o viaţă obstacole…
Soarele vieţii fiecăruia dintre noi, de la naştere şi până la trecerea în nefiinţă, urmând legi şi chemări de nepătruns, , îşi urmează statornic traiectoria pe care i-o alegem de destin, cu fireşti şi inevitabile eclipse. Dar atâta vreme cât în imperiul memoriei nu figurează nicio ticăloşie
putem purta cu seninătate pe frunte steaua speranţei.
Când noua stare a echilibrului clepsidrei se numeşte cântec şi floare, iarna îşi ia, umilită, la spinare, sacii doldora de oameni de zăpadă şi se sihăstreşte undeva dincolo de marginile verbului A IUBI, iar în livezile Cântecului, sufletele noastre se împletesc în cel mai tainic Eu.
Iubito, în calendarul călătoriei mele solitare prin viaţă, o spendidă zi de primăvară marchează începutul Judecăţii., Şi pentru că nu eu voi fi judecătorul, deşi eu voi pronunţa sentinţa, voi face mai întâi o călătorie de pelerinaj la Mecca sufletului: am dobândit un permis special care îmi dă dreptul să-mi rup hainele de duminică ale inimii, sărind gardul în grădinile albastre ale adolescenţei…
*
Tocmai mă pocnise o sfântă lene, tocmai mă făcusem frate de cruce cu nepăsarea chiar cu câteva clipe înainte de a primi scrisoarea de la tine.
La aflarea veştii că mi-a sosit o scrisoare din ţară am căscat prelung, cu pauze somptuoase, m-am scărpinat în creştet după nişte pureci imaginari, apoi m-am pus pe gândit o vreme, ( până ce am simţit în încăpere miros de creier ars ), încercând să ghicesc cine îmi scrisese. Scrisul îmi era străin, ştampila poştei ilizibilă, expeditorul nici măcar nu se semnase.
Rezultatele imensului efort intelectual fiind negativ, am pornit la întâlnirea cu expeditorul anonim abia târându-mi indiferenţa şi plictisul. M-am bucurat că nu era o scrisoare cu gabarit depăşit, ( în ultimul timp mi-e teamă de ele,, deoarece, de obicei, expeditorul bate apa în piuă
cu scopul vădit de a măcina nervii ,,adrisantului’…), dar după ce am numărat pe degete, să o deschid- să nu o deschid, sorţii au hotărât să o deschid.
Şi s-a întâmplat ceva ciudat; fluturii prefăcutei nepăsări au căzut seceraţi, praful din aripile lor plutea ca un duh al lacrimilor neplânse prin aerul devenit deodată atât de pur încât aş putea vedea prin mine până în profunzimile cele mai de nepătrus ale începutului… Am simţit, până la curăţenia mirului şi a lacrimii, , cum de sub pielea trupului meu şi-a luat zborul, fâlfâind din aripile larg deschise ale dorului nepereche, pasărea albastră a bucuriei nemărginite…sub magia fiecarui cuvânt al tău, pasărea se topea, umplându-mă de Cântec.
Am devenit stăpânul unui imperiu de doi fără de sfârşit, o orchestră sublimă cânta ,,Osana, Osana,, iar în Ierusalimul sufletului a început slujba Învierii
Fiecare cuvânt al scrisorii tale mă ţintuia, asemeni unui cui de diamant, pe crucea de rubin a mirării; pe altarul clipei am devenit imn şi rugăciune, am dobândit incredibila putere de a întoarce timpul înapoi: dacă ai mai fi întors de câteva ori cheiţa magică, nisipul din clepsidra magică s-ar fi scurs până dincolo de copilărie, anulându-mi până şi naşterea…
Scrisoarea ta mi-a deschis larg porţile trecutului şi ferestrele sufletului. În acele clipe Prezentul s-a pulverizat în spaţiu, lovit de o formidabilă explozie a uitării de sine, şi am intrat cu sufletul în palme în praful uliţelor adolescenţei noastre…
( va urma)
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
,,şi-am plecat la vânătoare/ dom', dom', să-nălţăm"...
d-le adrian mihai, îmi sună cam aşa: unde estem dreptate, estem! voi face corectura cuvenită.
chiar vă mulţumesc pentru lectură şi observaţie! |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2013-01-08 11:11:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"La aflarea veştii că mi-a sosit o scrisoare din ţară am căscat prelung, cu pauze somptuoase, m-am scărpinat în creştetul capului după nişte pureci imaginari..." (VH)
pleonasmul ăsta chiar nu-mi era cunoscut, stimate dle hurmuzache! sau o fi doar tautologie? oricum aş da-o la-ntors, nu-mi sună bine!
dvs cum vă sună? |
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2013-01-08 10:14:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
@ latunsky:
se vede că ai rămas de ieri…şi te dă I.Q.-ul afară din casă. pe gerul ăsta…
de asta citezi trunchiat, făcându-te a nu observa corecturile deja postate?
de asta te prefaci a nu observa orele la care au fost postate două texte independente şi două comentarii?
şi totul, doar pentru aţi cerşi porţia zilnică!
nu era necesar să mai faci publică chestia, oricum bănuiam că , acolo, la fermă, purtai gumari atunci când cărai bălegarul…
,, oricum, versul ăsta cu ,,Dumnezeu suge….” este antologic………..”
( latunsky criticul)
şi, da! când văd un prunc la sân, eu văd Veşnicia! tu vezi doar scutecele?!
în loc de vacă, scoţi buhaiul,
şi tot tu strigi la mine : muu!
… atunci, să zicem că e raiul,
apucă-te şi suge tu! ( la sân, evident!)
nu îmi amintesc să fi intrat în subsolul paginilor tale; dacă am avut ceva de spus, am făcut-o în texte independente. am crezut că scama aia de bunsimţ care ţi-a mai rămas îţi va şopti să procedezi la fel. se pare că ai pierdut-o…
până o vei regăsi, te voi vizita atât de des şi de convingător, că vei ajunge până la urmă să joci cu casa închisă. dixit!
|
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2013-01-08 10:05:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
oricum, versul ăla cu "Dumnezeu suge..." este antologic. ce înseamnă timpul drastic limitat, riguros planificat !
"Causes" generează "efactes". |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2013-01-08 07:29:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"...pe c\nd acest roman era gata, d-vs era’i ]ncă departe de aceasstă lume a scrisului,..." (V.H.)
Parcă, parcă îmi amintesc repertoriul restrîns de replici al unor... al unor (cenzurat): "Pe cînd eu eram lăcătuş-cofetar la Fabrica de Gumari, încă de la înfiinţarea ei (sau ţăran-sportiv la ferma "Bălegarul patriei", mă rog), voi vă jucaţi cu (cenzurat), sau nu aveaţi încă (cenzurat). |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2013-01-08 07:24:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
er. eraţi încă |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2013-01-08 03:07:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
er. dacă, cauze |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2013-01-08 03:04:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
d-le Sorescu, primul impuls a fost acela de a nu răspunde comentariului d-vs. dar cum nu umblu dupa cai verzi pe pereţi albaştri iar după stele portocalii nici atât, şi traducând eu pe româneşte acest comentariu drept,,Mlnţi!”, vă dau totuşi singurul răspuns posibil: pe c\nd acest roman era gata, d-vs era’i ]ncă departe de aceasstă lume a scrisului,,nebună, nebună de legat!”… şi vă ofer şi o ultimă dedicaţie: ultima frază a fragmentuloi trei din prefaţa romanului ,,Şi îngerii mor”… |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2013-01-08 01:22:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stimate d-le Tudose, se vede că nu aţi mai citit răspunsul meu la comentariul d-vs de la .. Şi îngerii mor”, fragmentul unu..
Dacş l-aţi fi citit, aţi fi avut răbdarea de a aştepta ceea ce numai d-vs v-am promis, câteva fragmente din romanul propriuzis.
Şi, fiindcă tot aţi postat ,,Vreau să scriu despre dragosrte şi sex, etc.”,( toată Stima!), voi posta câteva fragmente chiar despre acest ultim şi delicat subiect..
Faptul că nu postez fragmente mai lungi are două cause cât se poate de obiective: sunt un om activ, al cărui timp este întotdeauna riguros planificat, timpul efectiv ,,liber’ fiind drastic limitat.
A doua cauză derivă din prima: pun diacriticele prin copy paste, şi-mi pierd pur şi simplu răbdarea…
În concluzie, d-le Tudose, doar foaete puţintică răbdare.
Mulţumesc pentru trecere şi interes.
|
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2013-01-08 00:49:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Imaginându-ți-l pe autore cum își ascute pana și se gândește la cum să scrie romanul. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2013-01-07 23:03:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cine vede doar cele două postări romaneşti ale dvs, se va gîndi, desigur, că sunteţi o persoană tare timidă şi care nu îndrăzneşte să posteze un text mai lung, să nu-şi agreseze cititorii. În realitate nu cred că sunteţia aşa.
Pe de altă parte, un roman înseamnă naraţiune, poveste, acţiune. Cele două postări de pînă acum au orice altceva, numai asta nu. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, dar nu văd cum ne-am putea face o idee despre un roman citind două pagini complet lipsite de acţiune. |
|
|
|
Postat
de catre
Dragos Tudose la data de
2013-01-07 20:10:35 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|