PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Vasiok scrie un roman (7) Text postat de Gheorghe Rechesan Peste acoperişurile, zidurile, acareturile şi olaturile Cârlănarilor se lăsase o noapte adîncă, liniştită, ca de mormînt, doar la ferestra casei lui Bezmetiuc licărea luminiţa galbenă a unui bec ce atîrna de-o sîrmă în tavan. Din cînd în cînd luminiţa se mişca, umbre în mişcare tremurau în razele ei, apoi totul se liniştea şi becul sclipea nemişcat ca o candelă uitată. Vasea scria de zor, pagină după pagină, cu o poftă şi fervoare care nu-l încercaseră niciodată. Lăsase deoparte tocul cu peniţă şi se folosea de un stilou pelikan contrafăcut în ,pe care i-l făcuse cadou Rothschilda Găligan. Noua sculă îi permitea o viteză sporită la scris şi profita de această facilitate mîzgălind de parcă l-ar fi îndemnat o sotnie de dieci ameninţători şi îndrăciţi. Umpluse cinci maculatoare groscioare de cîte cincizeci de foi fiecare şi îi ceruse lui Fitelştein încă cinci. De fapt, nu mai scrisese atît de mult din şcoala primară, cînd dascălul îl croia cu liniarul în trei muchii la palmă fiindcă nu-şi termina niciodată tema la caligrafie. Isprăvi oftînd trudit şi al şaselea caiet, punînd la capăt un punct supradmensionat, băltind de cerneală şi scriind apăsat "va urma" apoi îşi întinse mădularele de-i pîrîiră muzical toate ligamentele şi încheieturile şi căscă cu voluptate. Rothschilda, într-un robe de chambre din atlas vişiniu, împodobit cu stîrci şi egrete brodate în relief, se apropie cu paşi uşori de masa de scris. Şoldul ei ciolănos şi ascuţit ca etrava unei corăbii vetuste atinse umărul romancierului, care se întoarse învăluind-o cu o privire aburită de tandreţe. " Vrei un ceiuţ, Vasea? Ăi fi obosit de atîta trudă pe ogorul romanesc..." " Mi-eşti dragă, Şildo, şopti el cu glasul răguşit de dorinţă, ori de cîte ori te văd în preajmă, inima îmi tresaltă de dorinţi nemărturisite, sufletul mieu prinde aripi, emoţiile mă copleşesc şi rîd şi plîng şi fără rost ca un..." " Şi tu mi-eşti drag, Bazile....forţa ta creatoare mă uimeşte, gesturile tale mă înfioară, doar la sunetul vocii tale simt cum mi se zbîrleşte perişorul de pe mîini şi picioare...dar, tu, dragul meu, sufleţelul meu, mă iubeşti? Braţele lui îi cuprinseră talia trăgînd-o pe genunchii lui. " Te iubesc cum iubeşte flămîndul oaza şi arabul şaormeria...te iubesc cum n-a mai iubit nimeni pînă la mine şi nici de amu încolo nu va mai iubi...tu eşti izvorul, eu pietricele din unda lui, tu luminezi, veioză a sufletului meu neliniştit, eu ca molia beată de fericire mă învîrtîn jurul becului...ahhh, ars aş vrea să mor la pălălaia dragostei, dacă altfel nu se poate!" Rothschilda mîngîie drăgăstoasă, cu degetele ei subţiri, miţele încîlcite şi asudate, mirosind aţîţător a ursuc de ţap, de pe pieptul bărbatului . " Dar tu, iubitul meu, ai o misie înaltă, trebuie să isprăveşti opera ta amplă, romanul demn de forţele unui titan al literelor şi beleliterelor!" " Romanul se scrie şi sîngur, ce mai, e-o treabă de zile...dar ştii ce? Dacă tot ne iubim, hai să ne punem pirostriile, nu văd de ce nu..." " Vai, daragoi moi, dar nu se poate...io-s măritată!" " Ce-are a face...ce popii au legat pîn taina căsniciei, numa bunu' dumnezo poate desface, iară între noi legăturile îs mai trainice decît lacătele ce închid poarta raiului...mă vrei, că eu te vreau...iar de nu mă vrei, să trăiesc nu mai vreu, mă omor, scap de chin, devin eon pe ceriul tău senin şi ne-om întîlni doar în viaţa dincolo de moarte cînd sufletele ni s-or uni ca două turturele ce împart aceeaşi cracă de fericire şi..." Ea întrerupse şuvoiul de vorbe fierbinţi punîndu-i un deget pe buze: " Şşşt, daragoi, liubov moi...nu te-aprinde aşa că mă molipseşti şi pe mine, iară de mă aprind nici tătă apa Nistrului, Donului şi Eniseiului laolaltă curgînd într-o matcă nu mai sting focul din mine...nu aşa trebuia să se întîmple...io, ca o aspasie trebuia să te inspirez, nu să te tentez, pricepi sufleţelule?!" Bezmetiuc strînse cu hotărîre din dinţi. " Pricep...dar dacă nu poţi fi a mea la ce bun să mai trăiesc? Mai bine mort-împăcat decît viu şi tentat...gata, cum isprăvesc romanul pun capăt şi vieţii astea de chin!" " Nu fi copchil, Vasea, tu trebuie să trăieşti şi să luminezi ca un far pe firmamentul literelor găgăuzane...te-aşteaptă gloria eternului, iar eu îţi voi fi alături...ca editoare, sfătuitoare, amantă, poate, dar soţieoară niciodată!" " Atunci, hai barem să facem un copchil...să pecetluim iubirea noastră în ăst fel!" Ea îi încolăci grumazul cu braţele şi susură biruită de amor: " Un copil, da, iubirea mea, întotdeauna mi-am dorit să procreez în carne şi oase...dacă om avea fată o botezăm Nadejda, nădejde a viitorului nost împreunat..." " Iar de-i băiat?"mustăci Vasea. " De-i băiat îl numim, fireşte, Basilius!" " Îmi place,da... Basilius Bezmetiuc-Găligan..." Rothschilda desfăcu cordonul capotului, lăsînd vederii lui aţîţate priveliştea, aidoma unui platou arid şi stîncos, cu bolovănişuri şi steiuri ascuţite, trupului ei gol, întrezărit prin cămăşuţa trandafirie din muselină. " Hai, vină dară, să ne iubim deplin!" " Amu, iaca, numa tri minuţele, să isprăvesc şi ultimul capitol...dacă vine sfîrşitul lumii nu voi să-mi rămîie romanul negătat!" Se întoarse spre masă şi se aşternu harnic la scris în timp ce femeia se întinse într-o poziţie sugestivă şi lascivă pe plocat, urmărind pasionată mişcările furibunde ale peniţei pe hîrtie. Ca să poate cuprinde cititorul tot tumultul întîmplărilor ce au urmat trebuie să recurg iarăşi la manuscrisul misterios, după cum l-am lecturat şi eu: " Cherchez la femme, pardieu, cherchez la femme" aş exclama eu ca bătrînul Dumas văzînd ce se petrece în juru-i. adăugînd că nimic nu s-a schimbat, chiar dacă ispita are două sau patru picioare, tentaţia e aceeaşi în toate rasele, încrengăturile şi familiile, nu te poţi împotriva nici darwinienei evoluţii nici formicaţiei nevirtuţii. Înţeleg totul chiar dacă nu aprob. Subjugarea stăpînului meu de către o fiică a Evei, de această Judită cam bătrîioară, e-n mersul firesc la lucrurilor. Ceea ce nu înţeleg este cu ce se îndeletniceşte el, înafară de acuplările nocturne. I-am răsfoit manuscrisul tot mai volumnios şi am rămas stupefiat. Să judece şi cititorii acestui jurnal dacă din învălmăşeala asta se poate desprinde un sens, un fir epic, ceva cît de mic care să îndrituiască denumirea de roman. AUR aur zice cineva ce nu ştie papa de la Roma ce face pe closet Toma. Toma lui Tomanciuc ăla da moşu mare fuma din ciubuc şi ne otînjea. la chicere.ooo şi tînjeam după cireşici pe hîrtie se giucau mute multe muşte borangicul se sfîşia şi plîngeam uite mamă maimuca de fum cum rîde părţi groase gustoase bob fasole iară linte am minte şi o ghicesc ca-n cărţi. ce sunt cărţile m-am îndrebat ades părţi adunate spor de litere ce amiros ca florile de zarzăr boierul mătura cu barba cerul apoi se însoţea cu un emir şi călătorea umbre pe drum înzăpezit mor lupii de dor mă dor sufletele pereche geamănul de abur alb mă înjură pe urmă înham doi struţi la trăsură luna îşi duce poverile de lîngă subţiorile mele de flăcău răsar crini şi chiparoase ea se preumblă ca umbra cîmp de mătase cosesc şi caprele pasc irişi cu ibişi p-ormă deschid cuşca maimuca neagră foarte neagră mult mai neagră ca un arap mîrîie şi diujmanu îi dă un cal o cuşcă pinteni să plece la vînători de arginţi doamne cui laşi armura în seamă paladin îs dar nimenea nu-mi dă paloş lupt cu un ciot laş necuratu cer suflete nu ţi-l dau bre ş-atuncea el mă priveşte mustrător prin ochelari aur vreau zice stele de AUR Am trecut la alt caiet dar aceeaşi meteahnă, ba chiar mai rău, literele se înşirau fără noimă în cuvinte, aşa că m-am lăsat păgubaş: tîrlă clăi buci şalvari noateni stele clar de lună asud pe doi lei pietre cît cuprinde cîmp ogor răsad şi ceapă varză acră mor feţii de seceriş mucigai pă comănac tălpi în dos şoric cu ură hai copii bate clopotul în dungi zmeii fug după trăsură moviliţă cer crestat muc de porc atîrnă unde te duci gunoaie între ochi dar deochi şi sulă milă mi-e că ard sughiţurile melodioase trag şi behăie lînari berbecuţii avatar pentru albiţă soricel şi şoric uţa uţa derdeluş să cînt să mor să zbor din oglindă peste cripte asta îi mă dor şi înălţimile povestea trebuie să continue Stau cu ochii pe amîndoi, fiindcă nu se ştie dacă cel ce a înşirat aceste gugumănii nu se va ţicni de atîta efort, ori ademenit de eterna subjugarea a cărnii, asemenea sfîntului Anton ispitit de diavoli boiţi în fuste nu se trage la schit. Acestă ipoteză nici că e atît de catastrofală, se ştie că energumenii mănîncă bine, şoricime care roade bucoavnele, prapurii şi azima uscată e destulă, aşa că l-aş însoţi în călugărie de ar fi cazul. Nu exclud însă varianta că de-ajunge într-un stabiliment de boli mintale n-am să împart nevoile cu el. acolo se petrec lucruri groaznice pe care nici măcar o felină războinică ca mine, călită în luptele cu rivalii n-ar trebui să le vadă sau să le trăiască pe piele ei vreodată în cele nouă vieţi...dar, cum spune şi Tit Livius, în At urbe conditia, Roma n-ar fi existat aşa cum o ştim dacă Alexandru Machedon n-ar fi murit înainte de vreme!" Bubuieli repetate şi mînioase în lemnul uşii îl treziră.Vasea se ridică năuc din aşternuturile mototolite în focul dragostei, căutîndu-şi din ochi partenera de lupte amoroase şi constată că nu se afla lîngă el. În clipa următoare uşa smulsă din ţîţîni se prăvăli sfărîmată la pămînt într-o trîmbă de praf şi fum, iar în încăpere năvăliră cinci haidamaci, înveşmîntaţi în negru, cu feţele acoperite şi înarmaţi pînă în dinţi cu kalaşnikoave, pumnale, ghioage ghintuite şi grenade ofensive. Cînd praful se risipi, printre ei îşi făcu loc un ins bătrîior, corpolent, cu părul albit care comandă scurt c-o asprime în glas ce contrasta cu fizionomia lui bonomă: " Umflaţi-l repede...cătuşe la mîini, lanţuri la picioare...şi căluş ca să nu ne-ameţească cu sporovăiala!" Bezmetiuc nu opuse rezistenţă, corpul parcă nu asculta nicio comandă dinspre minte, dar după ce ăia gătară să-l cetluiască întrebă timid: " Da di şe mă legarăţ, bre? Ce-am savîrşît?" Căruntul îl privi în treacăt peste umăr cu nedisimulat dispreţ: " Ai violat o respectabilă mamă de familie după ce ai momit-o c-o iei de nevastă...pe urmă ai jefuit un taximetrist anu trecut în Chişinev, ai terorizat toate cătunele din Lunca pînă-n Dubăsari cu ameninţările, trafic de carne vie şi multe altele. O să înfunzi ocna pe viaţă, asta dacă Oarba nu e oarbă de tot!" " E o confuzie, bîigui fără vlagă Vasea, n-am fost ieu, io numa ce m-apucai de scris..." " Da, sigur, iar eu sunt mitropolitul Kievului, rîse celălalt...las că ai timp să scrii la răcoare şi un roman!" "Cine-i nacealnicul?" mai apucă să întrebe gealaţii care-l tîrau spre o dubă întunecată ca bezna pe uşile căreia scria Слово полиции написано (poliţia voroavei scrise) " Dumnealui e comisar-şăf la brigada khaganului din Comrat...amarnic om, gaspadin Manuilă Cristelkov, nu iartă nici o fărădelege!" După ce duba blindată se topi în ceţurile dimineţii , spre cotitura şleaului mare care ieşea din Cârlănari, liniştea se reaşternu peste gospodărie. Găinile speriate se risipiră după cîte un viermuş, cîinii osteniţi de lătrat se culcuşiră sub garduri, capra hogei Suleiman se întoarse spre joardele de salcîm cu care se delecta, iar în casa vraişte rămase doar Vasiok, care-şi înmuie lăbuţa dreaptă în călimară şi începu să înşire cele înfăţişate în misteriosul manuscris găsit îndărătul sobei. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   închid ușa, sile că e Ajun de Crăciun și tu nu ești creștin, ești doar un cretin frustrat!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-24 13:02:37               când eram mic, mic de tot, aşa ca tine acum, mă ruşinam când auzeam unii mai mari, aşa ca mine, lălăind în doru’ lelii: ,, am vrut să merg la privată, era uşa încuiată… şi de dor şi grija ta, nici n-am mai putut pleca!” * puişor, nu-i prea onorabil gestul tău de a-ţi şterge textul ,,unui poltron”, în urma mândreţelor de comentarii pe care ţi le-am postat acolo! da’ nu-ţi fă griji, l-am salvat. îl voi reposta zilele următoare, că e păcat să se piardă aşa o capodoperă!... hai să-ţi reamintesc deocamdată doar finalul ultimului comentariu validat: fiindcă îmi scrii că… când… fabricat din maţ şi ură, eu voi inventa curând vesta anti-njurătură! * dar cu ,, căruţa cu mere” ce-ai avut? de ce l-ai şters? că doar avea boii înjugaţi şi osiile bune.. dacă vei continua aşa, rămâi fără operă! uite, ca să nu mai zici că-s neam prost, nu voi mai comenta decât la nouă din zece.   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-24 07:15:54               ba moare, mă sile...cîinele de drum lung și prostul de grija altuia! tu chiar ai buba la cap.mare de tot!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-24 01:25:46               ca izmenele pe-o sfoară literele se înşiră, cine nu trage să moară, are timp, şi se mai miră!...   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-23 15:25:42               am sa o lecturez, vb pe email.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-22 11:06:02               Ca să nu mi se vadă nasul. Întrebare: am postat, mai demult, un poem intitulat Podurile. Se găsește și pe acest site. Ai apucat să-l citești? Dacă da, ce impresie ți-a făcut?   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-12-21 23:40:57               de ce folosești pluralul maiestuos? :)) nu știu de îl abandonez, poate da, poate îl reiau.meri pe narîm, e mult mai ”romanțios”!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-21 23:06:33               Sper că nu ai de gând să abandonezi romanul lui Vasiok, că nici nu mai vorbim cu tine.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-12-21 22:55:09               cred că mai simplu ar fi să îl repostez pe ăsta complet,dacă vrei, nu pe capitole.are avantajul că a și pritocit bine, vreo 4 ani.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-21 22:07:19               Ce numâr are în pagina ta și cum se numește?   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-12-21 21:57:59               da, probabil că e cam fușerit, dar nu fiindcă nu aș fi avut chef sau material uman de exploatat, ci fiindcă mi-am aminti că există în pagina mea ceva similar, mult mai spumos. încearcă aici: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=38693   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-21 21:04:01               Greșit capitolul, p'ăsta n-apucasem să-l citesc. De data asta mi se pare și mie mai slab valoric decât celelalte, pari a te grăbi și zău, nu vine Sfărșitul lumii, până acum, cel puțin, n-a venit. Asta nu înseamnă că nu sunt și aici pasaje f. faine. P.S. 1 Sper că nu intenționezi să termini aici. P.S. Sper să-l postezi și pe tot odstă   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-12-21 20:10:00               Neîndoielnic, și aici trebuie să străluce.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-12-21 19:53:55	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE