|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cântec pentru o vioară de Cremona |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Acordurile lirei… iar ard şoptit sihastre
Ca nişte psalmi de crini într-o Ideie sfântă,
Când sufletul dă mâna cu zările albastre
În lacrima pe care privighetoarea cântă.
Îmi toarnă Necuprinsul azur în călimară,
Cupola foii albe e templul meu de ins,
Pe-ascuns mă naşte Timpul ca magică vioară
Din coapsa unei stele şi-a unui flaut nins.
Când viscolul pe frunte cu-arcuşul mă atinge
Misterioase strune vibrează şi se frâng,
În sala de concerte a sufletului ninge
Şi Oameni de Zăpadă aplaudă şi plâng.
În clipele senine pe strune se strecoară,
Vin fluturii iubirii din orizont amar
Şi locuiesc surâsul – cea mai înaltă gară
De unde plec orchestră şi-n cântece tresar.
Atât nu ştiu în Cântec – un imn pentru Plecare…
Cât lutul n-are aripi , vioara n-are cer.
Voi căuta- cât încă sunt nuferii în floare –
O lebădă, să-mi fie maestrul lutier…
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Astept acordul pentru a publica poezia in revista Absolut.
de_nobilis@yahoo.com |
|
|
|
Postat
de catre
Alensis De Nobilis la data de
2012-12-21 00:49:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
D-le Adrian Mihai, am postat comentariul de care am pomenit, din grabă şi neatenţie, la textul .. Ne legitimam ". Scuze. |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2012-12-12 06:20:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
D-le Adrian Mihai, vă adresasem un comentariu consistent, care mi-a fost invalidat, probabil de un editor extrem de pudibond, scandalizat de un diminutiv. Îl voi reposta mai târziu, fără ,,buba"...
Mulţumesc pentru trecere şi semn. |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2012-12-10 06:30:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Şi, mărturisesc cu mâna pe aripă....
Cu stimă, V.H.
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-07 19:43:13
mărturisirea dvs sinceră, dle v.h., îmi reaminteşte un distih de demult:
la ţigan să nu-i zici "cioară"
că se şucăre şi zboară!
ps. lăsând răutăcismele deoparte, mă raliez şi eu părerii conform căreia poezia are multe părţi bune, chiar foarte bune, fiind, totuşi, perfectibilă. poate mai revedeţi anumite pasaje...
|
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2012-12-08 13:58:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
D-lor Epigramist şi Ştefănescu, mulţumiri pentru sfaturi, trecere şi semn. |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2012-12-08 06:04:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
@Vasile: Te-ai impiedicat pe trepte chiar de la prima strofa, dar ti-ai revenit miraculos pe parcurs, salvand pana la urma poemul.
Recheshila are dreptate, prozodia scartzaie. Cel putin in prima strofa. Dar se poate remedia.
|
|
|
|
Postat
de catre
General Motors la data de
2012-12-07 19:45:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stimată d-nă/d-şoară, în primul rând mulţumiri pentru lectură şi aprecieri.
Este o poezie foarte veche, scrisă cu zeci de ani în urmă, şi nu a fost postată sau publicată undeva..
Într-adevăr, mi-a plăcut şi îmi mai place încă poezia lui A. Andriţoiu, acesta fiind între primii mei favoriţi atunci când vreau să mă delectez cu o poezie ,, frumoasă “.
Dar când am scris această poezie, citeam pentru a treia oară ,,Stradivari”, spre a încerca a înţelege de unde vine unicitatea viorilor sale. Şi, mărturisesc cu mâna pe aripă, că nu are a face cu mâinile şi talentul său, sau cu materialele folosite, ci ţine de ceva inefabil, dincolo de limitele înţelegerii noastre.
Vă mulţumesc mult şi pentru poezia postată, parcă aţi citit în sufletul meu ce îmi place şi ce nu.
Cu stimă, V.H.
p.s. iata strofa pe care mi-am pregătit-o drept epitaf:
Şi cum Iubirea-i unicul izvor
Ce-mi spală Veşnicia de năluci,
Cu inima în palme, cânt şi zbor,
Privighetoare-n jurul unei cruci…
|
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2012-12-07 19:43:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
păi ce cusur îi găseşti, ameţitule? în comurile tale doar atacuri la persoană şi caterinci de 2 bani. nimic despre text. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2012-12-07 19:21:48 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
bre, fane, ai vreo problemă cu auzu? nu mă interesează omu ci poezica...iar părerea mea e că în penibilul prozodiei seci e monumentală.care-i problema ta, să-mi comentezi commurile? |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2012-12-07 19:16:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
bre recheşane, lasă omu-n pace... în genul ei, poezica e reuşită. ia un gît de prună şi culcă-te. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2012-12-07 19:14:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
of/of/of, sile, obidit și frustrat trebuie să fii ca să pui botu așa la orice stea virtuală!ai fost tu la Viana, bade scîrțan, oare...io am fost și ghici ce am văzut acolea. bine am văzut dăștia lingurari scripcari ca tine care cerșeau o atenție cîntînd din scremone pe ulițe, dar și muzee, bre, dar nu ți le numesc pînă nu aduci demn și bărbătește sursa despre Hokusai. pînă atunci ești zdreanță, talaș dă scremona. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2012-12-07 19:11:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
,,iaca, sile petreuş
fudulie ş-un arcuş
iară lebăda prea friptă
primadona ţi-e pă criptă...
tara/ram/tam/tam!"
( gHEORGHE RECHESAN)
când umblai pe la Viena,
muza ta cu haripi fripte
ai halit-o ca hiena,
'geaba vrei să dai cotite! |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2012-12-07 18:31:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mi-a plăcut mult. Stea.
(Curiozitate: a mai fost postată undeva?)
Şi-un dar, întru dragostea pentru viorile Cremonei:
Vioara din Cremona + Alexandru Andriţoiu
Vioara-i ca din lemn de trandafir
Şi are umăr suplu ca madona.
Cioplindu-şi-o cu mâinile-i subţiri,
Neîntrecutul meşter din Cremona,
Încă-nainte de-a o isprăvi,
I-a ascultat în vise melodia.
Cu dălţi subţiri a rotunjit-o şi
Cu-amurguri dulci i-a poleit cutia.
I-a smuls din suflet strune şi din nerv –
Şi-a-mprumutat de la ciripitoare
Prelungul tril. Rămas el însuşi serv
În faţa artei lui nepieritoare,
S-a minunat de strunele răzleţe
Şi s-a temut de-atâta frumuseţe.
Dar gloria nu şi-a oprit-o lui,
Nici nu şi-a scris în lemn stelarul nume,
Ci a lăsat vioara fiecărui
Va dobândi, cântând cu ea, renume.
El şi-a trimis vioara-n omenire
Ca roşie şi dublă moştenire.
Din veac în veac, exod de cântăreţi
Îşi pun în dreptul inimii vioara,
Stârnindu-i necurmate frumuseţi
Şi-ajung, prin struna ei, nemuritori.
Se sting şi lasă altora comoara.
Şi toţi au un pomelnic glorios,
Prin cărţi celebre numele le umblă.
Doar, în Cremona, meşterul sfios
S-a-nfăşurat în şaluri lungi de umbră
Şi-a pogorât, ca ploile, în lut –
Pe pieptul lui cresc limpezi trandafirii.
Modest, el s-a retras necunoscut,
Dând altora putinţa nemuririi.
|
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2012-12-07 18:09:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
iaca, sile petreuș
fudulie ș-un arcuș
iară lebăda preafriptă,
primadonă ți-e pă criptă....
tara/ram/tam/tam! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2012-12-07 10:53:55 |
|
|