|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sub cochilii |
|
|
Text
postat de
Stefania Carmen Luca |
|
|
aud liniștea cum mă cuprinde
gândul alb dizolvă gândul negru
doar până la gri
întuneric și lumină aritmic
alternanțe ce topesc ființa până la suflet
o fisură de timp numai să-mi adun respirația din lume
să mă așez pe marginea cochiliei și ea goală de miez
doar ceva urme de nisip și pereții loviți de oceane
păstrează amintirile-n arhive
în rest un pustiu într-o liniște sonoră
am lăsat cuvintele-n lume
și gândurile și tot
știu că după acest perete mai este un altul și tot așa
mi-e teamă de infinitul ce m-ar putea înghite
într-o simplă căutare de mine
pierdută într-un alt mine și tot așa... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|