PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Opinia mea Text postat de Vasile Hurmuzache Se puse un prozator Talentat, integru, Să plimbe un melcuşor, Învârgat cu negru. Zugrăvit mai fistichiu, ,, Cu coarne de aţă ”, Numai pare că e viu Şi că se răsfaţă. Povestirea e, făţiş, Cam prea languroasă, Ca să scoată din hăţiş Şi pe cea frumoasă… Şi-a adus-o din condei, Pune de-o idilă, - Nu o fă, te rog, în trei, Las-o pe copilă… Am citit, ai scris ce-ai scris, Dar stai în orzoaică Şi nu fi coşmar în vis Şi mahalagioaică ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Liviu S, Bordaş, de data asta aşteptaţi în zadar momentul. Se pare că au apărut gărzile cardinalului, aşa că "duelul literar" se amînă.   Postat de catre latunski criticul la data de 2012-11-17 21:06:06               Stimate AF, mai aveţi exact două comentarii de făcut, după care veţi lansa cea mai inteligentă zicere făcută vreodată de domnia voastră pe acest site: - Domnule icsulescu, sunteţi liber la program. Aştept cu emoţie nedisimulată momentul. Pe de altă parte, observ cu neţărmurită încîntare că vă diversificaţi domeniul de incompetenţă, lansîndu-vă - cu încredere oarbă în propriile forţe - în domenii absolut străine firii şi pregătirii domniei voastre, cum ar fi acela al duelului literar şi al valenţelor acestuia. Ptiu, să nu vă fie cu deochi!   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-11-17 15:38:27               Domnule Sorescu, am crezut ca ati avut intelepciunea sa renuntati. M-am inselat, dar nu sunt atat afectat precum s-ar parea. Si pe Gheorghe l-am crezut, la inceput, om de onoare si cu maniere. In fond, este optiunea dumneavoastra. Cat despre Elodia, adica povestea de trei parale, recunosc, a intrat deja in folclor. Avem chiar aici un domn caruia i se spune Cioaca. Ce sugerati in acest caz? Pretentiile astea stupide, de vedeta neincoronata, va rog sa le pastrati pentru alte spatii. Un duel literar se poarta cu eleganta si inteligenta, iar insistenta despre care va vorbeam ca va sta ca baticul pe capul unei precupete nu va pune in lumina si nici nu impresioneaza o audienta cu pretentii. Altfel, va urez o zi frumoasa si un weekend pe gustul dumneavoastra.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-17 13:26:52               Dl. Florin Andrei, Nu am căutat să devin ironic, ci am vorbit cât se poate de serios. Este vorba de ultimul vers din Călătoria cu Stelică pe care, din neatenție, am uitat să-l introduc în text și anume: "O cât e de mult de când vedeam soarele lucind deasupra soarelui." Noi= eu. Textul sub care am comentat îmi este adresat, și m-am gândit la modul propriu că dl Hurmuzache este supărat pe mine, dat fiind conținutul său. În consecință, vă sfătuiesc să fiți ceva mai atent când faceți o afirmație, ptr a evita riscul de a nu vi se întâmpla chiar dvs ceea ce pretindeți relativ la celălalt: a deveni penibil. Asta lăsând la o parte poveștile de trei parale gen Elodia e.t..c., de care credeam că aveți suficientă minte să nu vă folosiți.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-17 11:43:15               "Pierdut un vers pe drum așa încât repostăm. Să nu se supere domnul Hurmuzache pe noi" Domnule Florentin, nu am inteles pe care dintre voi credeati ca poate sa se supere domnul Vasile, din moment ce comentati de unul singur, si nici de ce insistati sa deveniti ridicol. Pentru ca, poate fara sa va dati seama, insistenta cu care incercati sa deveniti ironic cu orice pret va plaseaza in zona ridicolului. E pacat, zic eu, sa va irositi talentele in mize mici. La astfel de interpelari, mai degraba v-ar raspunde Elodia decat Vasile, dar si ea a fost o femeie inteligenta, deci e foarte putin probabil ca ar fi facut-o. Parerea mea sincera este ca e cazul sa renuntati.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-11 04:22:49               Er: ...p-asta...   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-11 00:13:53               Haideți, domnule Hurmuzache, chiar așa... Nu vă mai jucați și cu noi... Iaca, v-am mai adus o poezie. Dar pasta v-o spun din memorie. Și nu-i mai țin minte titlul (dacă are). "Între o floare culeasă și o alta dăruită, un nimic de nespus". Nu că e frumos?   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-11 00:13:12               Pierdut un vers pe drum așa încât repostăm. Să nu se supere domnul Hurmuzache pe noi. Călătoria cu Stelică Buzele mielului sângerau în răcoarea de seară când am văzut soarele lucind deasupra soarelui călcam tiptil pe blana de la picioarele patului aveam un coleg Stelică de o strălucitoare frumuseţe pe lângă el se târau şopârle îmbrăcate în aur străveziu aceasta se chema prietenie şi în ea putrezea adolescenţa verigheta de sârmă lucea pe degete şi în gurile noastre scânceau cuvinte de sârmă discutam liniştiţi ca greierii când învelit în spaţiul său Stelică a murit eram prea tulburat şi mă gândeam la inevitabila lui călătorie spre delta unde marele fluviu îngrămădea ruini omeneşti sub masa cinei noastre ploua soarele se ascundea singur şi fraţii lui Stelică veneau dintr-un elan de iubire prin ceaţa deasă a sfârşitului înfăşuraţi în piei neargăsite veneau cântând în pumni veneau să-l scoată pe Stelică din corabia lui de zinc să-i spele oasele dar el era întreg neputrezit devenise metalic îi sărutau furca pieptului pe la mijloc pe rouă dar el devenise livid veneau cai albi îl acopereau cu frunze mai bine i-ar fi pus o perdeluţă peste gene murise atâta cât să plângă maică-sa şi încă din leagăn citea o carte de rugăciuni un bătrân îi spăla prune i le dădea şi el se oprea din citit îi spunea maică-si „alăptează-mă pentru ultima oară de mic copil îmi plăcea alăptarea” acum umblam amândoi pe meleaguri natale şi corbii ne dădeau târcoale adolescenţi nenorociţi umblam de colo-colo în jurul nostru sufletele se văitau „tu cine eşti de mic copil cine eşti de nu mai ştii nici cuvinte ca să ne spui cine eşti de mic copil cine eşti” îl învăţam aşa „să le spui doamnelor şi domnilor mă recomand Stelică” eram doi adolescenţi amărâţi el era mort de mic copil locuiam într-o văgăună ne creşteau copaci pe spinare crengile lor ne umbreau umblam amândoi prin ceaţa mlaştinii de dinaintea naşterii întrebam de unu Bacuta nu-l ştia nimeni Stelică stătea în biserică întins frumos pe o masă mai mult plutea în corabia lui de zinc edificând fraternitatea noastră agresivă în zori cântau vreo 2000 de cocoşi improvizau Zorile ne luam fiecare iubita de mână sărbătoream nunta de aur simţeam o delicată anxietate o surditate fecundă şi iată că ne căram miresele în spinare spre altar ele simţeau o uşoară cutremurare îşi simţeau pântecele umede simţeau cum se destramă luna în mii de fire şi cum se ascunde în iarbă rumegam pământ împreună cu ele cu miresele amazoane şi arhitecte ale umbrelor noastre inventate de vânt aveau coliere de plumb privirea fiecăreia ne confirma pe fiecare stea împăcată cu tăcerea prin semnele beznei sfârşitul nopţilor acelora întârzia trecea vântul scria pe valuri ne împingea la mal ne târam cum puteam spre focurile aprinse prin curţile oamenilor au trecut mulţi ani de atunci am avut mărturii despre o amară agonie şi am rămas acolo istovit cu pălăria căzută în praf O cât e de mult de când vedeam soarele lucind deasupra soarelui.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-10 10:29:56               'Dom' Hurmuzache!... 'Neața. V-ați trezit? Ia uite ce v-am adus: Călătoria cu Stelică Buzele mielului sângerau în răcoarea de seară când am văzut soarele lucind deasupra soarelui călcam tiptil pe blana de la picioarele patului aveam un coleg Stelică de o strălucitoare frumuseţe pe lângă el se târau şopârle îmbrăcate în aur străveziu aceasta se chema prietenie şi în ea putrezea adolescenţa verigheta de sârmă lucea pe degete şi în gurile noastre scânceau cuvinte de sârmă discutam liniştiţi ca greierii când învelit în spaţiul său Stelică a murit eram prea tulburat şi mă gândeam la inevitabila lui călătorie spre delta unde marele fluviu îngrămădea ruini omeneşti sub masa cinei noastre ploua soarele se ascundea singur şi fraţii lui Stelică veneau dintr-un elan de iubire prin ceaţa deasă a sfârşitului înfăşuraţi în piei neargăsite veneau cântând în pumni veneau să-l scoată pe Stelică din corabia lui de zinc să-i spele oasele dar el era întreg neputrezit devenise metalic îi sărutau furca pieptului pe la mijloc pe rouă dar el devenise livid veneau cai albi îl acopereau cu frunze mai bine i-ar fi pus o perdeluţă peste gene murise atâta cât să plângă maică-sa şi încă din leagăn citea o carte de rugăciuni un bătrân îi spăla prune i le dădea şi el se oprea din citit îi spunea maică-si „alăptează-mă pentru ultima oară de mic copil îmi plăcea alăptarea” acum umblam amândoi pe meleaguri natale şi corbii ne dădeau târcoale adolescenţi nenorociţi umblam de colo-colo în jurul nostru sufletele se văitau „tu cine eşti de mic copil cine eşti de nu mai ştii nici cuvinte ca să ne spui cine eşti de mic copil cine eşti” îl învăţam aşa „să le spui doamnelor şi domnilor mă recomand Stelică” eram doi adolescenţi amărâţi el era mort de mic copil locuiam într-o văgăună ne creşteau copaci pe spinare crengile lor ne umbreau umblam amândoi prin ceaţa mlaştinii de dinaintea naşterii întrebam de unu Bacuta nu-l ştia nimeni Stelică stătea în biserică întins frumos pe o masă mai mult plutea în corabia lui de zinc edificând fraternitatea noastră agresivă în zori cântau vreo 2000 de cocoşi improvizau Zorile ne luam fiecare iubita de mână sărbătoream nunta de aur simţeam o delicată anxietate o surditate fecundă şi iată că ne căram miresele în spinare spre altar ele simţeau o uşoară cutremurare îşi simţeau pântecele umede simţeau cum se destramă luna în mii de fire şi cum se ascunde în iarbă rumegam pământ împreună cu ele cu miresele amazoane şi arhitecte ale umbrelor noastre inventate de vânt aveau coliere de plumb privirea fiecăreia ne confirma pe fiecare stea împăcată cu tăcerea prin semnele beznei sfârşitul nopţilor acelora întârzia trecea vântul scria pe valuri ne împingea la mal ne târam cum puteam spre focurile aprinse prin curţile oamenilor au trecut mulţi ani de atunci am avut mărturii despre o amară agonie şi am rămas acolo istovit cu pălăria căzută în praf poem semnat de Gellu Naum   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-10 09:15:35               de ex, aici "Iar sub gene lunge, ca de hurioarã, O privire dulce, ca de surioarã"   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-09 10:25:06               Mă-ntreb cum s-ar putea mai bine. Sunteți sigur de asta? Dumneavoastră ce ziceți domnule Hurmuzache?   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-08 23:24:05               nu ştiam că maestrul cărtărescu a scris şi glumiţe de-astea, e mişto, deşi se putea chiar mai bine...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-08 22:38:08               don Florentin, strici orzu pă gîşte, "margaritas ante suines"...părerea mea!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-08 10:50:59               Ia uite ce v-am mai adus... Garofița   Teiul Doamnei pare zugravit în cridã. În cofetãrie intrã o gravidã. Astfel stã la coadã între musterii Ca o garofita între pãpãdii. Astfel între brazii cu tulpini de cearã Ling-un sipot dulce sade-o cãprioarã. Checuri cu stafide doarme in vitrine. E frigoriferul greu de savarine. Eu la o mãsuta îmi consum frucola Si citesc cum Nicã pleacã la Socolã, Cã-l predau pe Creangã astãzi la amiazã. Musterii merge, coada-nainteazã... Rumeioara juna, cu burtica mare, A ajuns in fatã chiar la vînzãtoare: --Muma-mea, duduie, astãzi m-a trimis sã îmi dai pachetul ce i l-ai promis: patru excelenturi, doua amandine si ilone sase, glazurate bine, cinci cutii de friscã albã ca zãpada si fursecuri unse gros cu socoladã. Vînzãtoarea scoate un oftat adînc. Pe la mese pruncii cremele-si mãnînc. --Mergi si spune celei care te-a trimes Cã i-am pus si nuga, un delicates, Si cã totul face, socotit in lei, Doar un fleac, o suta patruzeci si trei. Lãmpile gãlbuie, de la fondul plastic, Dau cofetãriei un lucit fantastic, Iar copila noastrã, gales durdulie, Vine la mãsuta-mi cu o sarailie. Coamele ii trece dincolo de sale. Are sub bluzita douã portocale Iar sub gene lunge, ca de hurioarã, O privire dulce, ca de surioarã Si-un obraz ca luna, pal ii schînteiazã. Musterii merge, coada-nainteaza... Eu îmi pun sepcuta si cu forte nouã Merg sã-l iau din stradã pe 109. Poem semnat de Mircea Cărtărescu Ei, ce ziceți?   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-08 10:05:43               Cioc cioc! Domnule Hurmuzache, sunteți acasă? Ia uite ce v-am adus... Ipostaza blândă a câinelui de aer mopete iese seara în grădina orașului, sub munte, șă-și plimbe un câine de aer — câinele lui personal — așa cum alții au viciul lor propriu, și stau să se încrunte în jurul lui. aleea din munte se face ca un bocal cu peștișori aurii înotând nevăzuți în jurul lui, al lui mopete. câinele lui urcă prin pietre — mopete îl lasă — el se gândește la lucrul lui ca și pânza penelopei, mereu sfâșiată lângă vetre mereu căutate, și stinse, și iarăși, câinele stă uneori la copaci. mopete, absent, așteaptă. și mai târziu, din acest lent urcuș pe alee cu un câine de aer are să rămână pentru vreo făptură urcând urma lui mopete, a câinelui, dansul lor blând. Poem de Mircea Ivănescu. A apărut acum câteva luni o selecție de poezii ale lui Mircea Ivănescu, foarte frumos prefațată de Liiceanu. Se mai găsește și acum în librării, ba chiar la reduceri, am înțeles? Tot supărat sunteți?   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-08 09:37:21               Er. ... acreditează ideea că... Mulțumesc pentru încurajări. Mâine am să mă prezint la Mr. Corbu cu o jalbă-n vârf de băț pentru niscavai revendicări. Domnule Hurmuzache, ce mai faceți? ( ei, drăcie... iar vă botezasem Hurmuzescu, bată-vă norocul să vă bată).   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-07 21:12:56               şi eu mă alătur solicitării dvs, de fapt v-am mai îndemnat să-i scrieţi d-lui Corbu, nu va fi nicio problemă. curaj :)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-07 20:48:23               erata: saitului   Postat de catre Val Navara la data de 2012-11-07 20:46:59               Stimate domnule Sorescu, politica firmei a stabilit că numai proprietarul saitul poate opera schimbarea (în sus sau jos) nivelului de postare. E-mail la [email protected]. Cu entuziasm mă alătur solicitării domniei voastre.   Postat de catre Val Navara la data de 2012-11-07 20:46:11               Mulțumesc din tot sufletul, domnișoară (sau poate doamnă?)Datcu, pentru faptul de a-mi fi salvat viața. Am trimis și un altul, de dimineață, cam de două ori mai mare decât cel de mai jos (al meu). Am mai trimis, de asemenea, unul fără cuvinte, gândindu-mă cumva că îl deblochiază, îl împinge pe cel dinainte. Cunoștințele mele în domeniul informaticii sunt foarte vaste, astfel încât îmi imaginez fel de fel de chestii. Postez numai după telefon, de unde și problemele interente. A-propos, cum pot beneficia și eu de avantajele postării directe, ca să scap de această corvoadă? Măcar așa văd și eu dacă mi-a ieșit figura...   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-07 20:27:40               Domnule Sorescu, nu va impuscati pentru un comentariu, zau ca nu merita, indiferent de cat de lung si de elaborat ar fi. E indicat sa salvati mesajul inainte (intr-un Word, de ex)inainte de a apasa butonul "comenteaza", pentru ca (am eu impresia) exista un timp cat un user sta logat, apoi se delogheaza automat. Daca, scriind un mesaj mai elaborat, este depasit acest timp, sunteti automat delogat si mesajul se pierde in neant. Ati avut si inca aveti in "administratie" un comentariu pentru validare, dar continutul lui nu exista, este un mesaj 'alb', care nici macar nu poate fi deschis de catre un editor. Presupun ca despre el ati vorbit mai jos. Este doar o eroare tehnica, nu o invalidare.   Postat de catre Sabina Datcu la data de 2012-11-07 20:09:57               Domnule Hurmuzache, în dimineața asta v-am scris un comentariu lung lung în care am căutat să spun în esență că-mi sunteți simpatic, încredințat fiind că sunteți mai degrabă un iubitor de poezie, decât un veleitar și multe altele. Din păcate, nu știu din ce motive nu a apărut, cu toate că am atenționat inclusiv editorii relativ la acest inconvenient. Dacă v-am supărat cumva, îmi pare rău. Am căutat a spune că d-nul Recheșan a exagerat tăbărând prea mult și prea virulent pe capul dvs, însă, relativ la criticile aduse poeziei pe care o scrieți are în cea mai mare dreptate, întrucât, deocamdată, nu aveți nici forța, nici cunoștințele necesare pentru a scrie o poezie veritabilă. Este bine/ indicat să vă evaluați corect, pentru a putea merge mai departe. Când v-am spus că nu sunt prozator, nu am făcut-o din falsă modestie, ci pentru că știu cât fac în acest domeniu, la acest moment. De fapt, acele texte sunt mai degrabă mici poeme în proză, și probabil asta v-a atras la ele, iubitor fiind de poezie.  Mie mi se pare că aveți ceva candid în dvs, lucru esențial pentru un degustător de poezie și pentru un viitor poet. Vă recomand, alături de multă, multă poezie de calitate (Virgil Mazilescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu și alți poeți pe care vă las plăcerea de a-i descoperi) un eseu al lui T.S. Eliot (un poet titanic, de asemenea) , intitulat "Tradiție și talent personal" în care acesta acreditează că originalitatea vine tocmai din asimilarea/sedimentarea culturii de până la tine la care se adaugă talentul personal. Eu, unul, vă urez mult succes. P.S.1(dacă nici acesta nu va fi postat, mă împușc). P.S.2 Noroc că am fost mai deștept decât de dimineață și l-am salvat, că tot din părți am reușit să-l postez.  E cineva acolo  sus să mă audă și pe mine?   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-07 18:52:51               se vede că abia v-aţi trezit, v-au rămas în memorie fragmente din ultimul coşmar şi, chiar dacă nu aţi înţeles nimic, visaţi că scrieţi un comentariu ironic ! dacă citeaţi mai mult, ştiaţi ! este mai mult decât suficient că ştie el...   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-07 07:22:20               Vaska, sînt dispus să-ţi prezint scuze pentru faptul că nu citesc tot ce se scrie pe această pagină. Asta vizavi de reproşul tău, deşi nu înţeleg de ce ar trebui să o fac. Acum, de exemplu, iar n-am înţeles cui îi adresezi "opinia". Cine este prozatorul care în final se metamorfozează în mahalagioaică? Dacă n-ar fi atît de scump cuprul, aş grava toate operele tale pe plăcuţe şi le-aş îngropa la rădăcina unui dovlecel. Cînd dovlecelu-ţi va ajunge bostan, se va găsi un arheolog care să descopere aceste artifacte.   Postat de catre latunski criticul la data de 2012-11-07 06:21:08	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23953 Comentarii: 120077 Useri: 1426
ADMINISTRARE