PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Un destin incert Text postat de Gheorghe Rechesan -Ai auzit, dragă, ce-a păţit Florescu? mă întreabă, plină de vervă, tanti Sofia, o rudă îndepărtată din partea nevesti-mi. O vizitez în fiecare după-amiază de joi, nu doar din obligaţie sau să văd cum o mai duce cu sănătatea, ci fiindcă realmente mă amuză felul pertinent în care judecă oamenii din jurul ei. -Care Florescu, fac eu, fiul plutonierului-major de la etajul nouă? -Nu, dragă, ăla a terminat facultatea de cadastru şi bate cîmpii, eu îţi vorbesc de feciorul Floreascăi, o ştii doar, a fost gestionară pe vremuri la "chimicale, articole de menaj, lacuri şi vopsele", una mică, cu picioare strîmbe, nasul ascuţit şi părul ca o claie de fîn! Îmi toarnă din ceainic, cu grijă, o porţie de darjeeling în ceşcuţa de porţelan "made in china" şi continuă. -L-am avut elev, un băiat curăţel, bine crescut, prezentabil, nu seamănă deloc cu maică-sa, dar încurca mereu alcalino-pămîntoasele cu halogenii şi alcanii cu alchenele, îi dădeam notă de trecere fiindcă mi-era simpatic...de altfel l-am şi sfătuit "Sorinele, dragă, ştiinţele exacte nu-s de tine, fă-te medic, economist, actor, pianist dar nu da la politehnică fiindcă te nenoroceşti!" -Ahaaa, zic eu sorbind din ceaşca cu model "bob de orez" o gură de lichid fierbinte şi aromat, şi te-a ascultat? Tanti Sofia a predat chimia timp de peste trei decenii, sute de absolvenţi îi datorează faptul că au ajuns oameni cu diplomă şi niciodată n-a frînt destinul vreunui elev mediocru, doar fiindcă nu era în stare să acumuleze minime cunoştinţe în acest domeniu. -Sigur... a dat la drept, a absolvit cu brio, a intrat în barou ca avocat, deci avea toate premisele unei cariere promiţătoare...serveşte un fursec cu migdale, sunt proaspete...şi totuşi... Mă conformez şi după ce înghit dumicatul, întreb: -Totuşi ce...ce i s-a întîmplat? A cîştigat la Loto, i s-a aprobat viza de emigrare în Canada, l-a lovit tramvaiul pe verde, a contractat vreo boală venerică sau o căsătorie nepotrivită?! -Mai rău...a hotărît să se lasă de avocatură! Maică-sa e devastată, m-am întîlnit săptămîna trecută cu ea la coafor şi nu se putea opri din plîns în timp ce-mi povestea! Mai servesc un fursec, sunt într-adevăr delicioase prăjiturelele ei făcute după reţete transmise din generaţie în generaţie şi m-arăt nedumerit, deşi nu împărtăşesc nicio simpatie pentru breasla purtătorilor de robe negre. -Eiii, şi...probabil că nu i se potrivea meseria asta, nu oricine poate pleda pentru iertarea unui borfaş sau criminal! -Era specializat în litigii comerciale...da' stai să vezi! Alaltăieri, la chioşcul de ziare, deşi nu mai cumpăr gazete demultişor, că toţi jurnaliştii mint şi-s în căutare de senzaţional, nu te supăra că ţi-o spun deschis, persoanele de faţă se exclud, mă oprisem să-i recomand vînzătorului o reţetă de tinctură cu usturoi că e hipertensiv, de cine crezi că dau? De Sorinel ăsta, Florescu şi fără prea multă introducere îl iau la întrebări: " ce faci, tinere, cum te descurci cu viaţa?" El face feţe-feţe şi-mi trînteşte o minciună cît casa: " doamna profesoară, viaţa e frumoasă şi merită trăită în coordonate umane, nu de la bară!" Mai vrei ceai? Îi fac semn că da şi o urmăresc cum înclină, cu un gest sigur, gîtul curbat al ceainicului spre ceaşcă, fără să picure niciun strop pe faţa de masă imaculată . -Lasă, îi spun, că la mine nu ţine....maică-ta e complet distrusă fiindcă dai cu piciorul unui viitor strălucit...şi pentru ce? -Da, pentru ce? -Asta i-am zis şi eu...îl văd că se schimbă la faţă, nu putea să nege o evidenţă atît de izbitoare şi-mi trînteşte aşa, fără niciun preambul: " mă las de jurisprudenţă, fiindcă vreau să fiu scriitor!" -Şi care-i drama? În definitiv e tot o îndeletnicire intelectuală, o meserie liberală, axată pe... -Eiii, aicea survine neaşteptatul, că de aia îţi povestesc...bun, zic eu şi ce ai scris pînă acum? El se fîstîceşte, e un timid şi-un emotiv, iar pînă la urmă că cîr, că mîr, c-o fi, c-o păţi, scot de la el că lucrează la un roman! -Înseamnă că are talent, nu glumă, dacă tam-nesam s-a aruncat pe cel mai greu gen beletristic... -Nu ştiu, în timpul liceului scria şi el poezele naive şi înflăcărate ca orice adolescent, dar cine s-ar fi gîndit că acum la maturitate s-ar putea lua în serios? Se ridică şi se îndreaptă spre biblioteca din nuc masiv, înţesată cu volume groase. Trage un sertar, răsfoieşte prin el şi după două-trei minute revine cu un caiet dictando, groscior, cu coperţi roz : -Uite, am găsit ce scria într-o chestie dintr-acelea ale liceenilor, zisă oracol, uneia Emanuela, mare fîşneaţă prin liceu, machiaj scump, minijupe, bluze decoltate, ciorapi negri din plasă, ajunsă, peste ani, damă de companie tocmai în emirate! Îşi aşează pe nas ochelarii de citit şi îi dă drumul cu o voce aspră, seacă, fără inflexiuni, ca atunci cînd preda la clasă: " Nu ştiu, zău, cam în ce fel / tot ce văd ca arhanghel / din adînca mea răcoare / ţie cum ţi se mai pare / sunt iubitul fără ţel /drag cu braţe de oţel / ce îţi pică la picioare / suferind în crug de soare / chiar şi cerul mă împunge / trece-n venă foc de sînge /lung-prelung mă doare-n piept / şi neliniştit te-aştept / ca la al inimii popas / să mai punem de-un taifas / şi de vei vrea acum să vii / viaţa taie-n noi felii / trag din joint nebun un fum / sentimentele mi-s scrum / te iubesc dar tu nu şti..." În timp ce recită, zîmbesc amuzat şi-mi fac de lucru cu restul de ceai din ceaşcă. -Eiii, ce părere ai? Are viitor, sau e ceva incert, pe acolo, în el? mă chestionează nerăbdătoare tanti Sofia. -N-aş putea să mă pronunţ, e o chestie cum să zic, aproximativ facilă, o ştii şi dumneata, toţi ne prostim scriind versuri pe la şaisprezece-optsprezece ani...unora nu le trece niciodată! O văd cum se încruntă, privindu-mă cu severitate ca pe un elev neatent scos dinaintea tabelului lui Mendeleev. -Nu mă lua cu fofîrlica...de-asta ţi-am relatat toată tărăşenia, să spui ceva franş,că doar te pricepi, eşti oarecum în domeniu, nu? -Tanti, eu public analize financiare la o publicaţie de profil...cu artele, muzele, frumosul, eternul şi alea estetice nu le am! -Dar ai colegi în branşă, de specialitate, nu? Uite cum stă treaba: eu iau legătura cu Floreasca, e cu nervii la pămînt săraca, nici dacă pleca fiu-su mecenar în Afganistan sau se înrola în legiunea străină nu bocea în aşa hal, să-l someze să ne dea manuscrisu' romanului, noi îl arătăm unui ins competent şi asta e...dacă un specialist îşi pune girul, n-are decît să dea cu piciorul avocaturii şi să se lanseze ca scriitor, să ia şi Herderu' sau Nobelu' dacă-l ţin balamalele! N-am avut ce face, nu pot rezista în faţa argumentelor ei, în general, femeile trecute de jumătatea vieţii, cu o voinţă de oţel cînd îşi propun o ţintă precisă, mă initimidează, aşa că-i promit ca joia viitoare să trec pe la ea şi să preiau manuscrisul lui Florescu. Nu intru bine pe uşă, n-apuc să-i sărut cuviincios mîna aşa cum fac de fiecare dată cînd o vizitez, fiindcă, atunci cînd ne aşezăm la mescioara din living room, tanti Sofia m-anunţă pe un ton sumbru: -Uită-l pe Florescu, nu se merită, iote ce-a produs nefericitul vreme de trei săptămîni! Îmi pune dinainte un dosar subţirel şi ricanează: -Iaca, ditamai capodopera...da' citeşte cu atenţie, nu vreau să te influenţez, doamne-fereşte, cumva! Deschid coperţile şi citesc titlul : " Barca lui Ion". Redau mai jos, aproximativ, din memorie cele cîteva fraze. " Ion, un bărbat obişnuit al epocii de tranziţie, auzind şi informîndu-se din presă şi din buletinele meteo difuzate la televizor, că se apropie o calamitate naturală acvatică s-a hotărît să minimalizeze efectele dezastrului în plan personal. În consecinţă, şi-a procurat cherestea durabilă la un preţ modic şi şi-a construit o ambarcaţiune, numită generic, în limbajul navigatorilor, barcă. Barca lui Ion era suficient de spaţioasă ca să asigure confort tuturor mebrilor familiei sale:soţie, soacră, doi copii minori şi-o verişoară necăsătorită a nevesti-si, plus un pudel şi proviziile necesare supravieţuirii pentru o perioadă de patruzeci de zile. Din motive neelucidate încă de I.N.M.H. potopul prognozat nu s-a produs, iar viaţa lui Ion a devenit incertă, întrucît pentru a a chita costurile construirii bărcii a contactat rate bancare pe care nu le poate achita, iar semnarea creditului cu garanţii imobiliare l-a azvîrlit în stradă. Nici Dumnezeu, după o criză mistică care l-a încercat pe Ion, nu poate prevedea ce-i rezervă viitorul" -Eiii, ce ai de comentat, zice oţărîtă tanti Sofia, nu-i aşa că n-are rost să ne agităm? Închid manuscrisul şi îl aşez pe mescioara de ceai, în faţa ceşcuţelor goale. -N-aş vrea să mă pripesc în aprecieri...fireşte, tema e fumată demult, din timpuri biblice aş spune, dar nu pot să-i retez omului elanul, dacă el aşa simte şi asta aşterne pe hîrtie...dacă suntem tranşanţi am putea să-i provocăm o traumă existenţială de nu-şi mai revine nici după ce-l tratează mama Omida sau altă şarlatancă ghicindu-i cu mercur şi staniu topit în apă neîncepută! -Ştiam eu că eşti un mototol, las' că aranjez eu altfel lucrurile, ce s-o mai dăm atîta la întors, ori e albă ori e neagră! N-am insistat, am băut grăbit ceaiul, fără să m-ating de tartele cu zmeură şi am plecat să-mi văd de treabă. În joia următoare am aflat că Florescu îşi transformase romanul de debut în piesă de teatru, după ce arătase manuscrisul unui celebrităţi din lumea teatrală, iar un regizor cu concepţii avangardiste se angajase s-o pună în scenă. Ba mai mult întreaga dramă a îmbrăcat acum o formă minimalistă, puteţi să constataţi şi singuri, dacă aveţi noroc să găsiţi cartea prin librării: " Barca lui Ion" Personajele: Ion soţia lui Ion soacra lui Ion doi copii minori verişoara nevestei lui Ion căţelul familiei Ion dumnezeu (în travesti) Decor: trei scînduri, o găleată goală; vară, secetă,cer senin, fără pic de nori Prolog: Ion. Barca. Ion declamă(cu înfrigurare, agitîndu-şi necontrolat membrele): Dă, Doamne, te rog eu, o ploaie..." ş.a.m.d N.A. Acest text este un pamflet, singurele surse de inspiraţie sunt cele virtuale şi care aparţin imaginaţiei autorului. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE