PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Avatarurile lui Hasmuţachi (I-II) Text postat de Gheorghe Rechesan TABLOUL I DECOR: Scena reprezintă malul unui canal de irigaţii, ornat cu plante acvatice. În umbra greoaie a unui zigurat, un bordei din chirpici, acoperit cu stuf, poleit de razele argintii ale lunii. Dinaintea bordeiului, trîntit pe un snop de paie, Hamu-saki, într-o tunică cam ponosită din in nealbit, cu laţele şi barba nepieptănate, uns pînă la coate cu mîl, priveşte chipul palid, impenetrabil, al zeului Sin zugrăvit în fundal pe-o canava sinilie. HAMU-SAKI (recită visător): -Am fost al vremilor fitil Ori barem în iubiri venali, Că-s durat de-un zeu subtil Ce şi-o freca printre curmali Din mădular ceresc făcut, Mă bîntuie un dor de stele Ele-s din foc, io mi-s din lut, Mai că m-aş iubi un pic cu ele Şi de mă strecor iarăşi, tiptil Lîngă măreţul zigurat Şi mă închin la nea Enlil, De veşnicie-s garantat Că nu-s păgîn şi nici ateu, Şi doinesc dintr-un caval Că-s leit un dumnezeu, Prea chiposu boss Iugal! (din culise apare păşind lent, o namilă încinsă cu un şorţ din piele de leu, cu o bardă grea din bronz în brîncă, un arc lung şi-o tolbă cu săgeţi atîrnînd pe-un umăr) GHILGAMEŞ: -Ce-nvîrţi pe-aici, piticanie? Spune iute, măi bob de susan, că mă grăbesc, eram ocupat să sugrum trei lei şi să-nvii un enkiddu mortificat! HAMU-SAKI (mirat): -Io, păcatele mele? Nici vorbă, mai nimic, doineam aşa-n doru lelii, ca să-mi treacă de urît...noaptea-i lungă, stele-s în strungă, vorbesc în mine despre bere, carne şi pîine! GHILGAMEŞ: -Dacă tot m-ai deranjat, scoate şi tu o stacană de bere, că mi-e sete! HAMU-SAKI: -N-am, îs falit...de zece ori zece zile trecu chipul lui Sin pe boltă de cînd trebuia să-mi iau simbria! GHILGAMEŞ: -Se vede că ai o meserie de nimic...atunci barem un dărab de pită că-s lihnit de atîta vînătoare pe stomacul gol! HAMU-SAKI: -N-am văzut cojiţă ori posmagi, de-un ciclu lunar complet! GHILGAMEŞ: -Da' cu ce naiba trăieşti, vere? Cu aer ca mierlele, cu apă ca broasca, ori mestecînd mîl ca ţiparu'? HAMU-SAKI: -Cu vise, străine, cu vise dulci, amare, uneori străpezite...cu vise şi speranţa vremilor ce-or veni! GHILGAMEŞ: -Mare nătărău eşti, mă jur pe Enlil dacă am văzut unu' mai mare ca tine! (din înaltul cerului se-aude bubuitul unui tunet, licăr fulgere şi pe scenă apare coborînd pe o frînghie, Enlil; poartă o mantie largă din pene şi se joacă cu butonul unei lanterne). ENLIL: -Cine mi-a pomenit numele, ai? (dă mîna amical cu Ghilgameş şi se încruntă spre Hamu-saki): tu, mă , grăunte de praf muritor? HAMU-SAKI (arţăgos): -Care-i problema ta, nu mai ai ce viola în ceruri? ENLIL (rînjind): -Măi, găgăuţă, n-am chef să stric un fulger pe tine, dar dacă insişti, te suflu pînă-n nori şi cînd pici înapoi pe pămînt terci te faci! (către Ghilgameş): cine-i ciocîrlanu'? HAMU-SAKI(sciorăind cu un băţ în lutul moale) -Sunt un scrib avant-la letre...înainte de a se inventa poezia, eu poezesc...nu s-au scornit încă literele dar io deja scriu...meşteşugar de vise mă numesc! (din canalul de irigaţii apare Enki, cu o mască de peşte pe cap şi încins c-un şorţ din trestii şi alge) ENKI (nemulţumit): -Nici n-am terminat bine cu desecarea potopului, că hooop, vreţi să pun de meserii noi! (către Enlil şi Ghilgameş): cine-i prichindelul? ENLIL: -Un hăbăuc, numără firele de trestie din lac şi haleşte scoarţă de copac! GHILGAMEŞ: -Boceşte şi cîntă pe stomacu' gol doar-doar i-o trece foamea şi setea! ENLIL (rîzînd): -Hai să te vedem, făptură umblătoare fără solzi şi înotătoare, ce ştii să faci? HAMU-SAKI (ia o mînă de ţărînă, o bătuceşte şi începe să scrijelească x-uri largi în lutul moale): -Chiar că totu' i fără rost Ce-a mai fost mai va să vie, Nu va fi ce a mai fost Şi nici morţii n-or să-nvie Ştiu că-n viaţă e ruşine Să mulgi capre fără sfîrc, Viaţa a pornit cu bine Din viermuşi şi-o ţîră smîrc ENKI: -Aiureli, nenicule, mă pastişezi, şi-ncă fără haz, astea le ştie orice şcolar... HAMU-SAKI (continuă cu patos): Tot ce-a fost fi-va din nou Iedul, raţa şi şacalu' Coarne large la un bou Cocsul negru şi furnalu' Sunt caduci zeii, profeţii literaţii ce-i cu har ce noroc că vin poeţii să vă fac la buzunar! N-am în preacurata tolbă, Rime multe, dar peşcheş Vă presar mărar în ciorbă Că-s isteţ ca Gilgameş! GHILGAMEŞ (înfuriat, încordîndu-şi bicepşii): -Nu, că gîngania asta vorbitoare mă enervează, lovi-te-ar să te lovească Samaş c-o mie de suliţi de foc! (îl ia de grumaz, smulge un par din împrejmuirea bordeiului şi îl înfige pe Hamu-saki în vîrful lui):na, gîndăcel, mai cîntă acuma! HAMU-SAKI (strîmbîndu-se de durere): -Pentru mine e scăpare Veţi afla că-n cărămidă Versu' creşte tot mai mare Peste veacuri cantaridă Muzele-mi vor da crezare! TABLOUL II DECOR: În umbra unei coloane ionice, rezemat de trunchiul unui măslin scorburos ,Hasmaţuchi suflă într-un nai făcut din trestii. În fundal, muntele Olimp, învăluit în ceţurile dimineţii. HASMAŢUCHIS (visător): -Văd Parnasu ca prin ceaţă, Muzele cam fără chip Cînd mă scutur de mătreaţă, Despre artă prind să ţip Rîd şi plîng, că lira-i ruptă, Dorm în strune liliecii Ca Orfeu m-arunc în luptă, Să fac stihuri cu metecii Asta-mi este iară drama, Să visez la un şoric Mă munceşte rău, madama, Din Găeşti la Salonic Dă-mi tu, zînă-nţelepciune Har din plin şi un condei Să mă scutur de răpciune, Să scriu ode către zmei! ATHENA (ieşind din culise, cu o bufniţă pe umăr şi o lance fioroasă în mînă): -Nu mai poate omu' să doarmă-n linişte dimineaţa...cine se jeluie şi face larmă în livada mea? HASMUŢACHIS (sare în picioare, vesel): -Io mi-s doamna-nvăţătoare, Basilache a lui Eudoxiu, ucenic al artelor, favorit al muzei sterpe Eutherpe...mi-am făcut tema, acuma prozodiez liber, cum poci şi eu! ATHENA (ameninţîndu-l cu lancea): -Cred că i-ai fost ucenic lui Hefaistos că meştereşti rimele din baros ca pe-o nicovală...spune-mi repede ce vrei, mă grăbesc la un miting cu Hades, pe teme de finanţare teutonă! HASMUŢACHIS ( îngenunchind, rugător): -Fă-mă vestit, barem ca pe Paris, inventează înc-un rezbel să mă dau în catene lirice, hăruit monomer, aidoma lui Homer...mă jur pe lumina ochilor că n-am să te dezamăgesc, am să trudesc zi-noapte, am să atac şi amfibrahu' dacă trebuie! ATHENA: -Da' cu vară-mea Artemis ce-ai avut? I-ai speriat ciutele cu glasu tău gros, fug naiadele-n vîrf de munte să nu te mai audă... HASMUŢACHIS: -Mă voi perfecţiona...uite, am scris şi-o eglogă către Hera în metru de lemn că antic n-am găsit...(recită din nou, rar şi apăsat): ,,Ochii tăi mîndri sunt ca floarea ce creşte pe-asteroid ori pe stea pînă departe în dosu şurii unde te pot vedea mă topesc de doruri, eheiii... zeiţă lăptoasă, tu prima eşti şi vei fi între vite, hoare, femei îţi ţuc, mîndro, cu drag ochii tăi ăia umezi micuţi ca la viţei" ATHENA: -Uite, dacă insişti, îţi dau o epistolă să faci turu' Parnasului: sejur de şapte zile, cu cinci nopţi de cazare, micul dejun inclus, vizită la lavra Bleuropica, agheasmă pe gratis cu ocazia sărbătorii sfîntului Sisoe bîlbîitul....poţi să-i pupi şi moaştele, de crezi că-ţi foloseşte! HASMUŢACHIS (îmbufnat, îi întoarce spatele, apucă o daltă şi-un ciocan şi se apucă să scrijelească ceva în marmura coloanei): -Las' că vedeţi voi, muze, zeiţe şi graţii, vă arăt ce poci io să fac...poezie-n rond-bos, artă prin artă, în veci lumea de haru' meu îşi va aminti! ATHENA (graseind): -Tu l'as voulu, george dandin, mă scutişi de un chin! (face un semn cu lancea, din văzduhul senin scînteie un fulger, loveşte coloana care se prăbuşeşte în ţăndări şi praf, îngropîndu-l pe Hasmuţachis în molozul albicios. . Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Eu cum aud de Cioacă, cum mă sesizez...   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-30 16:11:04               normal, vitea, şi mlaştina a mai puturoasă tăt naşte nenufari...bine, vasiok e mai degrabă mătasa-broaştei, da' asta e altă legea a lui miciurin: oricît te strădui să încrucişezi păsula cu trandafiru tăt nu iasă odicolon!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-10-30 14:55:13               Ca şi în Natură, în Europeea nimic nu se pierde, nimic nu se cîştigă, totul se transformă. Ehei, pe unde-o fi onorabilul şi venerabilul Cioacă? Dar generalul Zegreanu? Panaceul Corina, Ciurtin, Maimuţa de mătase unde-s? Aşa cum vor reveni şi zăpezile de altădată, tot aşa şi ei se vor transforma mereu, pentru a respecta legile naturii şi ale literaturii. Să ne bucurăm de asemenea fenomene, ba chiar să le mulţumim că există.   Postat de catre latunski criticul la data de 2012-10-30 14:41:33               nu n-ai bre, sile, floretă, agiţi o joardă uscată, putredă şi plină de muci...pentru floretă trebuie stil şi eleganţă, silică şi-aicilea eşti repetent...părerea mea!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-10-30 14:40:33               reche, văz în ăst comentariu un individ cu măciuca la chicere ... apoi, bade, ce să fac io cu floreta?   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-10-30 14:01:13               Nu de alta, da' stau și eu și mă întreb: dacă până acum ați folosit doar înțepături de floretă, cam ce-ar putea urma?   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-30 13:43:23               Ei, nu vă plâng eu pe dvs... Nu știu cum a început, dar deja ați trecut la ghioagă. În altă ordine de idei, indiferent ce l-a animat, textul e foarte bun. Cu asta ce vă mai scoateți.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-30 13:40:33               ms d-le Sorescu, asta e, dar ridendo non castigat.etc. şi ştiţi de ce? exemplarul de sub lupă e o drupă putredă de veleitarism exacerbat, cu chelea groasă ca zidurile contraforţilor medievali, ar fi nevoie de o măciucă nu de-mpunsăturile floretei.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-10-30 13:09:38               Mărturisesc că am păcătuit, domnule Recheșan. Voiam a mă ține departe de disputele în cea mai mare parte serile pe care le aveți, astfel că am am aruncat un ochi (critic) asupra avatarurilor Has/zmuțachinoase și, vă rog a mă crede, m-am ținut cât se poate de tare, până n-am mai putut. Pe scurt, m-a umflat râsul. Puteți să o luați cum vreți, însă pentru mine este clar ca bună ziua: aveți umor și un simț al caraghioslâcului deosebit de dezvoltat, aș putea spune pe potrivă cu cel combativ...   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-29 22:58:29	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE