PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Curechi de Buhuşi (II) Text postat de Gheorghe Rechesan TABLOU' DE-AL DOILEA DECOR: Pivniţa voievodală a lui Ştefăniţă Locustă: ziduri groase din cărămidă portocalie, butii, doage, damigene şi oale pîntecoase de gustat vinaţul. SCENA I: HAL VASMĂŢUI(călare pe un antal pîntecos, întinde un pocal): -Mai toarnă paharnice Duşcă, fi-ţ-ar numele dă ruşîne că mă ţîi p-uscat! NELU DUŞCĂ (burduhănos, fălcos cu nasul roşietic ca arama în cuptior, încins cu un şorţ pătat de licori,grăbindu-se cu o damigeană plină-ochi): -Torn, măria-ta, torn îndată pe cine vrei mneata... HAL VASMĂŢUI (gînditor): -Visai az-noapte un licorn...mare, alb,c-un corn însîngerat în frunte şi ochi spăimoşi...m-am trezît leoarcă şi c-o sete de nu ştiam ce să fac cu limba din gură! Oare ce să-nsămne, îi dă bine, ori mă paşte-o năpastă? DUŞCĂ (turnîndu-şi şi sie vin într-o ulcică, bea şi plescăie): -E de bine, prealuminate cneaz, că doar cine e breaz să visăze inorogi, cocoşi negri pintenogi decît unu' cu sînje ales ca domnia-ta...(îi toarnă în pocal apoi îl umple pe al său)....io visat-am amu tri ani să fie, înainte să pui domnia-ta păharnic de taină, o herghelie-ntreagă: sirepi ca smoala, scăldaţi în spume îmi galopau în buiestru ca loviţî de streche pîn moalele capului...şi-am ştiut îndată că m-aşteaptă mare cinstire...şi-uite că s-adeveri, te-nvrednicişi măria-ta de mă pusăşi staroste păstă butoaie! HAL VASMĂŢUI (bînd): -Trebuia să te pun mare comis, să dai mîrţoagelor mele fîn şi ovăz să rîneşti grajdurile cu limba, să freci ieslea cu chica....da' oameni nu visaşi, bre, Duşcă? DUŞCĂ (turnîndu-i din nou): -Eheee, cneazule şi-ncă cîţi...toţi inşi unu' şi unu...az-noapte-l visai pă Liviu... HAL VASMĂŢUI: -Care Liviu? Titu Livius, ăla cu analele şi anafoarele istoriei? DUŞCĂ (îi şopteşte la ureche): -Ba nu , ăla cu....marele, inegalabilul, cel mai cel dintre cei mai cei... HAL VASMĂŢUI: -Nu mă nebuni, neică...şi ce făcea? DUŞCĂ (misterios): -Ce să facă? Nimic...stătea aşa dinaintea mea, palid ca o lumînare de botez şi se tăt bîţîia pă loc...pesemne că-l dureau oasele ori suferea dă băşică...io, i-am zis: măi, nene, de ce nu vii mneata în pivniţă, să-ţi dau o balercă de Busuioacă de Bohotin. să-ţi vii oleacă în fire că te-ai sfarogit ca un ţîr de-atîta scris? Da' el nu şi nu...iară la urmă m-a întrebat aşa, tainic: da' Fannny ce mai face, e tăt sîngură şi neogoită, sărmănica de iea? HAL VASMĂŢUI (cască şi se întinde): -P'astea cu celebrităţîle nu le am...io una ştiu: dacă e să am vedenii, atunci să le am la ceasu' potrivit! DUŞCĂ: -Eşti înţelept, măria-ta, ca Aristote, ori ăla Epicur ce-a zîs că-n viaţă contează numa ce bagi în gură, ce trînteşti în aşternut şi ce scoţi, să-mi hie iertată vorba urîtă, pă dos! HAL VASMĂŢUI: -Să pui înc-o vadră dă fetească la rece...şi cheamă-l pă spătar, am o voroavă dă taină cu el! SCENA II POLONICUS (intră şi văzîndu-l pe Vasmăţui dînd peste cap pocalul cu vin strigă vesel): -Să-ţi fie dă bine, măria-ta, că amarnică sete avuşi! HAL VASMĂŢUI (ştergîndu-se cu mîneca brodată a caftanului la gură rîgîie lung): -Bei ceva, biv-vel-.spătare? POLONICUS: -O bere, măria-ta, dacă ai... HAL VASMĂŢUI (îi face semn lui Duşcă, care rostogoleşte la picioarele lor un butoiaş): -Bleah...poşircă nemţască, engliterească...uite de ce te chemai, bre: avusei un vis de mărire şî cum tălmăcirilor dîn somn tre' să le dai mintenaş crezare, m-am gîndit io şî m-am răzgîndit că-i mare păcat să să piarză tăte vorbele de duh ce-mi năbioesc în creieri şî.m iasă pă gură... POLONICUS (turnîndu-şi bere într-o stacană din tablă): -Aşa, măria-ta, şiii... HAL VASMĂŢUI: -Ştii carte, spătare? Tre' să ştii c-altfel nu te puneam în ăst cin înalt! POLONICUS: -Sloveneşte şi lătineşte, da' mai încurc buchiile între ele cîteodată, mai ales cînd întrec măsura la orzoaică ori văd vreo jupînească mai arzoaică....(rîde)...lucruri lumeşti, deh... HAL VASMĂŢUI: -Lasă fîşneţele, boier Polonic, că nu ni-s în iatacu lu Nerone ori a vrunui padişah, să ne numărăm muierile...ascultă la mine: îţi faci rost de condeie, pene, zamă de bozie, călămări şi hîrtie bună, iară de mîne te-apuci de scris! POLONICUS (îşi fac cruce): -Eşti bine, măria-ta...dormiş îndestul? HAL VASMĂŢUI (scărpinîndu-se sub cuşmă): -Ba, de mă gîndesc bine chiar de amu'... POLONICUS: -Aracan de mini, da' ce-ţi greşîi? HAL VASMĂŢUI: -Nu voi să să piardă nimic dîn ce grăiesc, aşa că-i musai, mintenaş să pui pă foaie ce prozodesc io...(îşi duce mîna la frunte, apoi la foale, inspiră adînc şi recită cu glas cîntat): " Sfinţia mea îi lucru dă mirare nu poci, tu om de rînd ori dobitoc să poţi pricepe iaca dîn picioare cînd dau dîn ele or stau pă loc" DUŞCĂ (aplaudă): -Grozav, măria-ta, să vede c-ai sîmţîre aleasă, cum le potrivişi, nici ficioru căminarului Eminovici nu le-ar izvodi mai minunat! HAL VASMĂŢUI (foprindu-l cu un semn din mînă): -Hooo, bă, că mai ieste....(continuă să intoneze rar şi apăsat): " De nu-nţălegi te lămuresc niţel Precum în cuhnii cînd să hierbe ciorba Să pui chiper şi sare. pătrunjel Să-mi fie avană, dulce vorba…" POLONICUS (ploconindu-se): -Ieşti mare, măria-ta, nici Petracu talianu, ce făurea soneate păntru codane şî vădane, nu te-ar întrece în grai... HAL VASMAŢUI: -Ai scris, tăt ce-am zîs? POLONICUS (mîzgălind pe-un petec de hîrtie): -Vorbuliţă cu vorbuliţă, prealuminate...mai ieste? HAL VASMĂŢUI (către Duşcă): -Mai....paharnice, ia de toarnă-mi.... "Viniţi la mine, ca la o icoană adînc plecaţi cu buze ca dă hier c-un ochi la vinu' ce îmi hierbe-n cană şi cu-altu' către luna scînteioasă-n cier".... DUŞCĂ: -Măria-ta, să mă trăznească sfîntu' dacă n-ai mai mult har decît Ienăchiţă a Văcărescului, că de la iel cetire nimenea -a prozodit aşa mîngîios....ba-mi vine şi mie a zîce, dacă-mi dai slobozenie, un ghiers adînc: " De la Tutova pînă la Creţeşti Ca cneazu nostru altu nu găseşti Că i s-a dus buhu dă stihuitor Şi de straşnic beutor..." POLONICUS: -Ia taci, turnătorule, măria-sa a atîns vîna popolară, însăş fibra naţiei îi zvîcneşte în inimă şî cap...ar trebui s-o ia aşa, mai pă graiu străbun, să priceapă tăt nătîngu: "Foaie verde, foaie lată Mă preumblu pîn poiată Zvîrl grăunţe la sticleţi Şî mă-nvîrt între poieţi..." Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   eiii, Camila sa nu exageram, m-as multumi si pe urmele lui baiesu.ms pt rabdarea lecturarii! bade sile, ti-ai dat iarasi ecsamenul(sau egzamenul, cum o fi corect, cezici?) Omnium rerum homo mensura est, adica la un lucru de ris te-ai facut de ris.totusi te-as atentiona sa nu folosesti mitocania cu cei care imi citesc textele, da?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-10-04 23:09:44               dacă ai ajuns să rîzi de unul singur de neroziile pe care le ,, izvodeşti " , pentru mine este un semn bun .să-ţi fie de cocoaşă !   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-10-04 18:28:42               He,heee,pe urmele lui Moliere...   Postat de catre Camila Petrescu la data de 2012-10-04 14:14:55	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE