|
|
|
|
|
|
|
|
|
...... |
|
|
Text
postat de
Gabi Resu |
|
|
--------------------
Azi nu mai ascult știrile
nu mai răspund la telefon, interfon,
mi-a apărut de mult timp o umbră-n privire - întuneric din întunericul lumii acesteia zgomotoase,
azi îi înțeleg pe toți poeții controversați,
pe toți cei care au vorbit despre animalitate și descompunere,
pe toți cei care și-au urlat revoltele până au fost dați în judecată pentru tulburarea indiferenței publice
și - cât de trist pentru firea mea senină-contemplatoare - îi înțeleg chiar și pe sinucigași.
Mai îngrozitor este că a început să unduie mila
în oroarea mea pentru cei ce se visează asasini din disperare,
din nebunia indusă de sistemul alienat
sau dintr-o tragică lipsă de dragoste.
În ce fel de monstru m-am transformat?
De aceea azi nu mai vreau să ascult știrile.
La naiba cu interminabila criză,
cu spectacolele televizate ale luciferilor contemporani,
cu mizele mărunte ale sufletelor mărunte ce se vând pentru o pâine mai albă
și astfel minciuna devine pâine de zi cu zi.
Dar întunericul acesta pândește:
vrea suflete,
vrea inimi,
vrea și ultima fărâmă de energie, apoi se șterge la gură satisfăcut.
Toți suntem o carne foarte apetisantă
pentru subtilul canibalism contemporan.
Tu, lăcomie venită din timpuri imemoriale,
lăcomie care răspândești sărăcia și înghiți deopotrivă nou-născuți și bătrâni, case, liniște, dragoste, viitor,
lăcomie ce umbli la braț cu intriga și slujești unicului tău zeu, Puterea,
lăcomie care pui cu dispreț semnul egal între sentimente frumoase și slăbiciuni,
lăcomie care furi inocența și-o pervertești,
care vrei să cumperi ziua de azi și-oferi în schimb speranța zilei de mâine sub formă de păpușă gonflabilă,
lăcomie, tu, în fața căreia înțelepciunea s-a îngrozit până când fii ei din legiunea angelica au format o aramată de anonimi surâzători care ți se împotrivesc,
lăcomie care nu știi să clădești nimic cu adevărat și-i cumperi pe cei care știu, apoi îi ucizi și consumi ceea ce ei au clădit,
lăcomie care înghiți clipă de clipă tot ce este uman și-ți scăpa vii printre dinți cei ce se îndepărtează de umanitate,
lăcomie care m-ai învățat ce este tristețea, furia și ura pentru ceea ce este nedrept,
lăcomie, care mă provoci să fiu atât de patetică (și asta mă enervează enorm!)
lacomie, tu ești șarpele care se înghite pe sine,
nebunia ta dospește în prea multe tentacule, în alte mii de guri!
Azi nu crezi
dar într-o zi îți vei autodevora mâinile și picioarele,
intestinele și capul tumefiat. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|