|
|
|
|
|
|
|
|
|
pe autostrada începutului de mileniu |
|
|
Text
postat de
Gabi Resu |
|
|
de la un timp parcă toți prietenii mei bat câmpii
sunt sigură că și ei spun la fel despre mine
liviu bea, se trezește, merge la muncă, iar bea
câteodată strânge din dinți, atunci am impresia că destinul icnește,
sandu a plecat dincolo, a revenit
poartă în geacă parfumul vetust al bătrânei europe și-un aer solar
mincinosule, râd și-i întorc pumnul amical
cât despre fernando, el s-a îndrăgostit
și asta, s-a decretat deja, este o afecțiune psihică
ascultați, prieteni, le spuneam ieri cu o patimă
în care nu era nici aburul, nici zahărul înșelător al iluziei,
lumea noastră s-a prăbușit, doar umbra ei bântuie
în bolizii strălucitori ai acestui început de mileniu extravagant
umbra ei, îmbrăcată la victoria' s secret, casual D&G
umbra ei amețitoare, prieteni, dansând pe trotuarele roșii ale zeului ban
umbra ei care nu va transpira niciodată sănătos lângă o cultură nemodificată genetic
ea, cea care știe să întunece surâzând cu politețea înghețată a oamenilor rasați
cea care știe să pună legi pe care va trebui să le acceptăm fără murmur, ea,
cea care știe să pună limite de-ntuneric, raționalizând lumina,
ah, statul la soare ar putea să ne dea insolații letale,
prieteni, secolul acesta vrea să fie magnific, repetarea istoriei nu va fi doar un concert
de avioane, bombe, tunuri și mitraliere
nebuno, îmi spuneau, și râdeau levitând fiecare
în iluzia lui personală despre ziua de mâine
pe autostrada imaginara a unui mileniu încântător
acum prietenii mei sunt foarte îngândurați
personajele telegenice ne-au propavaduit de prea multe ori apocalipsa
câteva țări stau în genunchi, instituții onorabile tremură din fundații odată solide,
sobrietatea birourilor devine geamăt, rânjește Maleficul Faliment,
cineva fuge înspăimântat, cineva urmărește, cineva pregătește arme necunoscute
iar eu am simțit deja frigul cosmic și teama irațională a strămoșului nostru din peșteră
și-au fost nopți jefuite de somn și de liniște
și-au fost zile întunecate de îndelungă răbdare furie, neputință, revoltă
până când am văzut că și după nopți tenebroase răsare, fără abatere, soarele
habar n-am cine dirijeaza acum simfonia destinului
sau dacă eu si prietenii mei batem câmpii
însă eu sunt deja încrezătoare, fernando s-a îndrăgostit, ea îl iubește
și nu-mi pasă că s-a decretat că iubirea
e un fel de afecțiune psihică
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tea, (sper ca imi permiti sa-ti spun astfel), scuza-ma ca-ti raspund abia acum! Multumesc mult pentru luminoasa evidentiere. Optimismul final este al meu, proprietate personala :) |
|
|
|
Postat
de catre
Gabi Resu la data de
2012-06-17 18:03:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cam asa ma intreb si eu, Ioane!
Imi place grozav "autostrada" ta, Gabi Resu:
"umea noastră s-a prăbușit, doar umbra ei bântuie
în bolizii strălucitori ai acestui început de mileniu extravagant" si mai departe "prieteni, secolul acesta vrea să fie magnific, repetarea istoriei nu va fi doar un concert
de avioane, bombe, tunuri și mitraliere "
O viziune dincolo de limitele "lungului nasului"
o trimitere fara menejamente spre o eventuala"trezure" dupa atatea "nopți jefuite de somn și de liniște"
Optimism final ori numai o incercare de a te "strecura" afara din ritmurile nebune?!
3*** de la mine
Tea |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2012-06-16 01:16:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Peia, știu deja, grație unor texte (și comentariilor adicente) de aici, că sunteți un cititor pretențios. Va mulțumesc pentru citire și recomandare. |
|
|
|
Postat
de catre
Gabi Resu la data de
2012-06-15 22:16:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Greu de înțeles cum de s-a rătăcit un astfel de condei pe aici!
Din curiozitate, mm citit pagina personală autoarei. Sunt acolo și cîteva versuri, în factură clasică, bine făcute. "Ilustrate..." mi-a atras în mod deosebit atenția, deși sunt niște aritmii ușor deranjante prin ea. Dar m-a cîștigat și pt că mi-a amintit (subiectiv, deh!) și de un poem de 60 (șasezeci) de strofe, de-ale mele, aaproape în aceeași cadență, poem scris acum hăt-ani, în clasică, ușor codificat, căci, pe vremea lui ceașcă nu puteai decît să te ascunzi după perifraze, pt a spune ceva.
Poema de mai sus este excelentă și trădează o mînă citită și exersată. Dar, mai ales, o lejeritate a scrisului care pare să nu mai aibă niciun fel de complexe de expunere.
De urmărit.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2012-06-15 16:21:49 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|