PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Rusaliile vînăte Text postat de Gheorghe Rechesan „ Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc!” [1] La asemenea vorbe cine’ar putea rămîne nesîmţîtor şi iacă deîndat’ că din străfundurille lavrei se iscă mare vaiet, zarvă de omet felurit şi răspunsă de’ndat tătă răsufllarea chiliilor şi laolaltă prozodieri mari şi mici, condeieri de soi, da’ şi ucenici strigară într’ un glas la chemarea aiasta „ aicea ni-s!” „Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei”[2] Şi’ auzîtără limpede glasul duhului Tău ce aşa rostea: „Să facem din dezbaterile europeice adevărate fapte ideatice şi nu scandaluri şi hărţuieli interminabile. Sigur, mulţi, poate cu toţii, mai greşim...” Dîn chiatră să fi fost şi n’ ar fi putut să stea nesîmţîtori, iară atuncea pluti păstă dînşii şi-ntrebarea aia de care tăţi să temeau: „Este prea mult ce vă cer?” Şi să împrăştiară vălurili întunericului şi dintîi rupsă tăcerea protosinghelu’ isteţ, Fănică ce’aşa glăsui făr de frică: -Amice, atîtea oceane în care nu-ţi muiaşi încă bătăturile, atîtea piramide de pe care nu trîmbiţaşi încă apocalipsa, atîtea dame doldora de lacrimi ce încă nu te citiră, şi domnia ta îţi pierzi vremea p-acilea cu papagali ca noi? nu zic, gestu-i generos, dar te-asigur cu toată blîndeţea că nici măcar mengele, îngerul morţii, nu ar fi în stare să şteargă un text în europeea, dacă nu ştie parola de acces a autorului. concluzia trage-o matale singur, pe îndelete, şi cînd se crapă de zori, lucefere, luminează-ne şi pe noi, prostimea! Şi mare adevăr era în spusa asta, că nimeni nu s’o îndoi de iel, că ce-i scris între murii lavrei tale acilea rămîne în vecii vecilor numa’ dacă f’o mînă ghiavolească nu s’arată s’ o şteargă. Şi-oleacă mai stătu norodu’ cu capu’ plecat şi din tării s-auzi: „Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei [3] Atuncea pîrlit bine se foi pe laviţă prozodieru Niculae că-l ustura şăzutu’ că la multă caznă şi canon să supunea cu vergile’n dosu slovelor sale şi icni: -Numa’ de foc să nu hie că tare mă ustură adevărurili miele şi vă dzîc voă cui ar folosi să vin eu acuma şi să afirm ca am acolo filozofii la care voi nu o să ajungeti nici în dzece vieţi? -Aşa ceva nu’i cu putinţă, am mîrîit io, că una’i slova şi’alta făptura cuvîntătorului...” Nu putu atunci să tacă şi se burzului, cu pletele arse şi obrazul fumegăit, preacuvioşenia sa Ioan-gură-de-hier ce-aşa glăsui cu tărie: -Ba iecsistă! Şi fizic şi... metafizic. Mai ales, în capul unora! Şi numa’ ce rosti aiaste voroave că de niciunde să ivi o arătare spăimoasă, nici maimucă, nici gioraflă, ori zburătoare ci mai degrabă părea o muiere cu patru chicioare, slută şi limbută şi tare duhnitoare. Şi cum o văzu preasfinţia sa, Manuil, slăvită fie’ i înţelepciunea’ n veci nu mult se minună şi degrabă cruce’şi făcu şi rosti: -Vade retro verdana! Îndat’ se adeveri că blîndeţea şi smerenia îs de folos că’ ntre strane se ivi mironosiţa Dorina cu privirea smerită, cu pleata cenuşită, c’ obrazul de lacrimi udat şi-aşa oftă: -Io fac dragoste, cer libertate, egalitate,fraternitate,paternitate, singurătate şi placarditate, c-aşa mă’nvăţă mucenicu’ Gelu Naum! -Toate’s fum, / păşesc acuma pe scrum /şi te contrazic maestre / că mi-a dat Gutenberg zestre / busuiocu fără snagă / hăsmăţuiu’ să îl dreagă / cînd torn io o poiezie/ poiata toată ştie...” se sumeţi diecelul Sile zis şi Zache, fiincă mereu lipăia zacherlină ca să-şi subţieze limba lată. -Vasilie, Vasilie, şugui Vitea, mare cîrtitor în lavra roşie a Tiraspolului, pun rămăşag pe poza cu autograf a apostolului Taras Bulba în contra bucoavnelor ce le'ai cetit de cînd eşti prunc, că nu vei afla în veci care’i buba! -Să-l îndreptăm după învăţăturile înţelepte, am adăugat, matale să tălmăceşti în grai limpede Moleftnicului sîntului Vasilie cel mare, io aduc biciuşca dîn chele dă înger şi agheasma să-i scoatem ghiavolu’ ăla bîlbîit şi nărăvit din trup! Protosinghelul Fane, ce-mplinea şi slujba de portar mustăci mîniat: -De tălmaci dacă v’atingeţi vă zvîrl pe tăţ afară din lavră! Iară mititelu de Zache crescu şi’ n voroavă şi’ n făptură: -Cuvioşia-ta, Ştefane, pildă în tăte să ne fi , că eşti drept, frumos, înţelept cum altu’ nu’i pe’acilea! -Destul, bă, se burzului iar părintele Ioan, că ţî se împle limba de scame...Io atîta vă spun: ridicaţi, băi, ştacheta! Lăsaţi, dracului, gîdiliciul la tălpile diletanţilor, că nu aşa se cîştigă prestanţă. E ca şi cum ai vrea să interpretezi o simfonie cu alde guţă pe post de violoncele! Şi numa ce rosti astea, că din bagdadie se urni tunet şi fum, iară glasul spăimos slobozi peste capete spusa: „Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.” [4] Numa ce să stinse vuietul şi degrabă săriră grămadă, fiecare pre limba lui şoadă şi prinsără a vorovi. Iară dîn mijlocul pronaosului, muceniciţa Elena probozi: “"Omul elocvent trebuie mai cu seamă să facă dovada sagacităţii care-i permite să se adapteze circumstaţelor şi persoanelor. Cred într-adevăr că nu trebuie vorbit nici totdeauna, nici în faţa tuturor, nici contra tuturor, nici pentru toţi în acelaşi fel. arta, latu sesnsu, implicând astfel şi poezia, reprezintă o convenţie a spiritului. În baza acestei convenţii şi a reperelor valorice pe care umanitatea le-a creat de lungul proprei sale istorii, standardele axiologice la care s-a ajuns depăşesc cu mult, cu foarte mult, percepţia primitivă, legitimă şi ea, dar primitivă, asupra textului şi limbajului. Încă Novalis observa două forme de manifestare ale limbajului. Limbajul utilitar şi limbajul secund, specific poeziei. Existenţa unui limbaj secund legitimează îpoteza potrivit căreia poate exista un limbaj de ordinul n. Privitul din afară poate fi eficient şi util în contextul limbajului utilitar. Nu şi în acela poetic. În care implicarea, interrelaţionarea respectiv intertextualizarea sunt nu numai necesare, ci, obligatorii. Sigur, o maşină poate cântări, din afară, obiectiv o persoană. Niciodată, nicio maşină, nu putea evalua un poem. Decât, eventual, cu date statistice. Logica poetică este una specifică fiinţe umane iar, în virtutea acesti logici, relaţia text lector nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată o relaţie de tip biunivoc. Multivocitatea, dacă mă pot exprima astfel, este esenţa hermeneutică a textului literar.” Şi tot aşa, pînă cînd sfîntu’ soare trecu de chindii, dară cine s-o asculte. Prinsără tăţ a vorovovi ş’ a să ciondăni de credeai că se pogorîsă’ ntre dînşii nu sfîntu’ Duh cu facla lămuririi ci Maimon ori Belzebuth să le zăbunească minţile şi să le încurce zicerea, de s’amestecau graiurile mai abitir ca la zidirea Vavilonului! Iară io vă dzîc voă, canoniţi şi bîrfitori, cîrtiţi şi cîrtitori, dăruiţi şi dăruitori, mari, mici ba chiar peltici, asemenea apostolului Petru: „Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele ecoliteraturii, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul duhului sfînt vineţiu!” * [1], [2], [3], [4]: Petru, Faptele Apostolilor, 2 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   ezact...sau cum i-ar spune sîntu' Pafnutie(cel invocat de schivnicul Ioan Peianul)din schitu Dălăuta de pe valea Racului, epitropului lavrei sinilii: "ce atîte sclifosăli engliteteşti şî nemţăşti, duhovnicia ta, ce-i dirept nu poa' să supere, iară scîrbiţii şi afanisîţii de au nasu' în bagdadie să le rătezi degrab' trufia, c'altfel doi paşi înainte şi unu ' napoi, cu tăt cu hermeniseală şi fandoseală ajungi în genune!"   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-06-05 07:45:12               Adică, vreţi să spuneţi, ştiu eu bine ce am vrut să spun! Nu-i aşa? Spun eu: QED! „Ultimul scop al procedeului hermeneutic este acela de a-l înţelege pe autor mai bine decât s-a înţeles el însuşi”. (Wilhelm Dilthey)   Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-06-05 01:09:18               lăsaţi-o baltă, d-na Ştefan, schiţa de mai sus n-are nimic de-a face cu categorisirile d-voastre emfatice,sau cu analiza hermeneutică strictu sensu. iar cu tehnica lui Dos Passos cam tot atîta legătură cît am eu cu patriarhia Ierusalimului!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-06-04 23:08:47               Iată un exemplu concret, al unui tip de intertextualizare auctorială. Tehnica pare împrumutată de la John Dos Pasos însă construcţia, sinteza şi observaţia fină a detaliului şi a semnificaţiei acestuia într-un context dat, contextul europeic, îi aparţin în totalitate autorului. Ei bine, un asemenea tip de intertextualizre se manifestă şi în cazul lecturii. Adică lectorul cu haloul său de cultură, interrelaţioneză cu textul pe care îl receptează (citeşte, ascultă, percepe tactil, sub formă de spectacol ori pur şi simplu ca imagine ori anasmblu de foneme) Această intrerelaţionare permite interpretarea hermeneutică, decriptarea ori, mai simplu spus înţelegerea sensurilor şi semnificsţiilor unui text. Care, cum am mai spus, pot, şi de regulă o fac, excede intenţiilor şi chiar voinţei şi conştiinţei autorului. Pentru membrii europeici care sunt la curent cu situaţia europeică, nu există nicio problemă care să nu le permită ori să le facă dificilă înţelegerea textului de mai sus. Pentru alţii, care nu au habar de Europeea, vor fi fiind astfel de probleme. Puteţi face experienţa. Sigur, textul are o autonomie a sa, care ar permite, potrivit principiului multivocităţii, şi alte decriptări. Şi, cu siguranţă, chiar şi între membrii Europeea, textul va avea mai multe posibile verberaţii. Aceasta este plăcerea şi bucuria de a crea, citi sau scrie. În această situaţie, limbajul utilitarist, eventual, poate fi subsecvent. În sensul formării ori educării. Însă în plan artistic limbajul la puterea a doua, a treia, etc. reprezintă esenţa. Fineţea observaţiei şi stilul, precum şi plasarea şi evoluţia personajelor dau valoare acestui text şi, în esenţă, dau măsura valorii textului. Aşadar a autorului.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-06-04 22:03:21	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE