FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Birdie 15 Amurg
Text postat de Ana Sofian
Birdie e tristă,
eu schițez brațe cu degete lipsă
-ce păcat că mângâierea nu-mi aparține!
În fond nu-s Venus, să-mi ridici statui!

În atelier e liniște.
Nici mătase din glasul ei nu se mai aude.
Dorm în pânze melcii,
tăcută rouă ne umezește ochii
și accidente grafice se distrează pe suport
tango de închipuire -
falsă prezență...
Birdie e tristă.

Voiam să fie frig, dar
nu de zăpadă e nevoie
albul se găsește în ochiul meu
și-n aripa de cocor însingurat...
cât rece să cuprind într-un anotimp vânăt
dacă nu m-ai lăsat să citesc amurgul?

Apun.
Și Birdie e singură.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Domnule Peia, autorul sunt eu - Ana Sofian. Birdie e doar glăsuire lăuntrică, e firească și poate de aceea credibilă în simplitatea ei.(seria de texte apare pe mai multe site-uri; teama de a o expune aici venea din existența exigențelor cu care mă confruntam... dacă place, într-un oarecare mod, nu pot decât să mă bucur.
anna
 
Postat de catre Ana Sofian la data de 2012-04-27 15:29:40
         
 
  Mărturisesc că mie – în pofida unei exigențe severe, căpătată cu timpul – textele cu „Birdie” mi s-au părut foarte interesante. M-au convins încă de la primele lecturi. Nu știu cine e autorul/autoarea, dar are o doză de originalitate – cel puțin în aceste texte – care e demnă de a fi luată în seamă.
Au ceva misterios în ele, aceste texte, ceva special, greu de prins în tipar și sunt extrem de bine conduse dpdv discursiv. Un fel de ecou transcriptiv le cutreieră, ecou cu care intri în rezonanță imediat ce dicursul începe să pună stăpînire pe tine, încă de la primele cuvinte.
Personal, pentru autorii care reușesc la modul onest, aproape dezarmant de lejer să-ți captiveze atenția, fără căutate sclifoseli expresive, și să-ți pună în mișcare receptorii, pentru mine, zic, sunt veritabilii grăitori în limbaj poetic. Îi găsesc drept ingenui. Adică necontrafăcuți. Adică inspirați.
Le zic: poeți pur-sînge.

(În contrapondere, nu-i pot suferi pe șpănuitorii de vorbe pedante, aranjorii de franjuri zăngănitori, de expresii nichelate care nu spun nimic, nimic, nimic. Aceștia doar că mestecă în gol vorbe năuce, complet lipsite de vibrație.)

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-04-26 22:32:49
         
 
  dulcegăreală, probabil... vine răsăritu'
anna
 
Postat de catre Ana Sofian la data de 2012-04-26 22:16:30
         
 
  îs niște chestii cam căutate să nu zic aiurea, de pildă "tăcuta rouă care ne unmezește ochii" , tngo de închipuire", dar în ansamblu mi-a plăcut tocmai prin discursul simplu și nota de proaspăt, fără sclifoseli și voce afectată.finalul oleacă moale și sentențios:APUN? eiii, chiar așa?  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2012-04-26 14:29:11
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE