FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Neașteptare
Text postat de mihai enescu
Venind la ușa mea din când în când,
Frumoasă cum te știu dintotdeauna,
Cu părul lung, pe umeri goi curgând
Și ochii luminoși precum e luna,

O să găsești canatul larg deschis,
Și-n cameră va arde lumânare,
Va mirosi în cameră a vis
Și-a amintiri uitate de uitare.

Pe masă-or sta paharele cu vin,
Am pus alături și pricomigdale,
Și un buchet impar de flori de crin,
Metaforă a frumuseții tale.

Va fi-n odaie cald, de va fi ger,
De va fi arșiță, aici va fi răcoare,
Vor străluci planetele pe cer
Și va cânta, la geam, privighetoare.

Pe pat vor fi cearșafuri de satin
Și perne moi ca norii dimineața,
Pe trup să te atingă cald-felin
Și răcoros să îți dezmierde fața.

Poți să rămâi, dacă dorești, la mine,
Sau poți să pleci și iar să vii, frumoasă,
Oricând deschisă-i ușa pentru tine,
Dar eu nu voi mai fi, nicicând, acasă.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mulțumesc pentru observații. Modific greșelile gramaticale, restul... știți bine.
Cu stimă.
 
Postat de catre mihai enescu la data de 2012-04-04 21:26:47
         
 
  "Va fii-n odaie cald, de va fii ger,
De va fii arșiță, aici va fii răcoare,
Vor strălucii planetele pe cer"

fii, strălucii - cu un singur i
și la ultimul vers cred că e mai natural așa

"dar eu nicicînd nu voi mai fi acasă"

vot

p.s. nu aștept nici răspuns, nici modificări
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-04-04 15:46:45
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE