|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lingura |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
M-am mânjit din cap până-n picioare
De viață. Sufletul meu este o lingură:
Te poate ajunge oriunde ai fi, însă
Nu mi te poate duce la gură. Vino!
Vino mai aproape să te iubesc cu ochii!
Să-ți scot cioburile de iad din trup!
Da! Mirosi a păcat după cum, de la distanță,
Arăți a ispășire. Mi se strepezesc dinții
Închipuindu-mi că mușc din obrazul tău.
De fapt cine pe cine devorează? Întoarce-te!
După un timp voi deveni un rid oarecare
În colțul ochilor cu care nu m-ai iubit
Și poate un regret nu îndeajuns de mare
Încât să-ți îndemne lingura sufletului
Să mă caute. Nu mă va găsi fiindcă
Am să-mi cufund în viața și capul!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Finalul mi-a placut cel mai mult.Chiar te rog sa-ti
implici si capul!
se juca cu ghilotina
debarcata de arapul...
l-a strigat din nori lumina,
si-a uitat acolo capul!
|
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2012-03-28 16:18:25 |
|
|