|
|
|
|
|
|
|
|
|
Să vii în liniștea nopții! |
|
|
Text
postat de
Maria Henrich |
|
|
În partea ta de noapte,
culorile se spală-n vin,
și împing agale semne spre răsărit...
Le aștept!
Le aștept înainte de miezul nopții,
când fereastra este întredeschisă
spre albul din inima
peste care mucegaiuri și-au întins tranșee,
și când vei trece pervazul,
te vei albi,
alb vrăjitor,
vei trece de voaluri și dantele,
fără iluzii căzând în palme...
Nu mai vreau ca mările,
pe muchii de cuvânt să-și caute umbra!
Nu mai vreau răsuflarea,
lăcașuri sacre în urma unei destăinuiri...
Iubite,
O să las peste umărul tău să cadă,
mușchii și lichenii zidului,
brume și mucegaiuri,
iar noi,
vom atinge frunțile albite de ghiocei,
(chiar dacă sunt amenințate de căderi)
cu frunțile cele mai roșii ale merelor...
*
Semne nepământene,
mi s-a lipit de trup...
Vreau și eu cântecul aripilor!
*
Când adun cerneala din coaja merelor,
știu,
că sunt vie!...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|