|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cand spui "FEMEIA" |
|
|
Text
postat de
Codrut Girboan |
|
|
CAND SPUI "FEMEIA"
Când spui femeia, ai spus mama, si-ai spus sotia, fiica, sora,
si-ai spus fiinta cea mai scumpa si mai iubita tuturora,
si-ai spus iubirea, si caldura, si frumusetea fara care
ar fi-un pustiu, si-ar fi-o durere, si-ar fi-o tristete tot sub soare.
Ce gol si ce singuratate era în cele sase zile
când nu era în rai femeia pe toate luminându-i-le,
iar când a fost facuta dulce, ca dintr-un vi, ca dintr-o rana,
ce minunata întregire le-a dat fiinta diafana.
E-adevarat ca prin femeie a mai venit si întristarea,
dar fara ea n-ar fi viata si n-ar fi binecuvântarea,
n-ar fi cântarea, nici sarutul, nici dor sau lacrima sub stele
si ce-ar fi lumea fara-acestea si ce-ar fi viata fara ele?
Sa-L binecuvântezi pe Domnul si multumeste-I c-a facut-o
iar fata mamei si-a sotiei adie-o si sarut-o
pe fruntea sorei si-a fetitei, fa semnul binecuvântarii
cu mângâierea cea mai sfânta a bucuriei si-a cântarii.
N-o întristati, ci mângâiati-o si-ajutati-o cu iubire
sa-si duca sarcina si crucea frumos si ea pre mântuire
caci când ea plânge toate, toate sunt chinuite si-ntristate
iar când zâmbeste ea, ce cântec si ce lumina vine-n toate.
...Fii binecuvântata dulce si scumpa mama si sotie
si sora si fetita noastra, fiti fericite pe vecie
cu lacrimi sarutam obrajii si ochii vostri-n sarbatoare
si-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare.
(Traian Dorz) |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"...forma potrivită, mai degrabă, unei jelanii decît unei ode..." (Liviu Bordas)
Ba eu cred că e firească
lacrima din demisol.
Cum să nu se jeluiască,
dacă-și vede contul gol? :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Iosif Gheorghiu la data de
2012-03-08 19:56:17 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Lăsînd la o parte forma (potrivită, mai degrabă, unei jelanii decît unei ode), remarcînd (în limitele lui și cu poticnirile de rigoare) meșteșugul versificării, vă întreb, domnule Codruț Gîrboan (sau Traian Dorz?) de ce
cu lacrimi sarutam obrajii si ochii vostri-n sarbatoare
și nu cu zîmbet, de exemplu?
Apoi, cum vă sună ar fi-un pustiu și-ar fi-o durere în loc de ar fi pustiu și-ar fi durere, așa cum ar curge, limpede și firesc, în limba română?
Iar dacă formularea să-și ducă sarcina mai merge dacă ne raportăm la soție, ea este absolut ridicolă dacă vorbim despre fiică. Cu tot sensul ei figurativ.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2012-03-06 10:27:10 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|