|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Malin Stan |
|
|
Pamantul simte cum, Garda isi asteapta la
ma fermenteaza, apus vrajmasii,
murind in noroi. spovedindu-se.
Urletul sabiei din Inelele norilor se-nchid,
muzee, imi readuc pe degetele noastre,
trecutul, cu muza. taiate la casatorie.
Vectori asi
Scaiul tipa
lipit de gura,
cu care ma zgaraiai.
Foile acopera
pamantul din care,
citeam povesti.
Soba evadeza cu mine,
prin burlane,
uitand cine si unde suntem.
Tiglele ude
Curcubeul ne intinde plastilina
deformata, de copii
care vomita.
Mainile se odihnesc,
Pe unghiiile care,
Inteapa capul.
Bratara trage pielea,
Adusa de
tapetul, patimind pana la tine.
Spirtu-mi mucegaieste
pe bubele maduvelor
ruginite de tine.
Cutitul strabate falcile
recuperandu-mi iluziile,
din scanduri.
Timpurile etc.
Ostracizat, imbatransc
la masa,
uitat de melcul rosu.
Portile fug pe case,
Tarandu-ma,
Sa le tin lumanarea.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mi-a placut aceasta imagine/idee:
"Portile fug pe case,
Tarandu-ma,
Sa le tin lumanarea."
ca o fuga de sine, asa gandesc.
haiku... ultimul vers trebuie sa fie ca o cheie, dar a altei usi, nu a primelor doua versuri...decat asa, de departe.
ritmul probabil ca nu este obligatoriu. |
|
|
|
Postat
de catre
expirat CNT la data de
2006-02-05 15:51:51 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|