|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Malin Stan |
|
|
Portile
portile fug pe case,
tarandu-ma
sa le tin lumanarea,
dupa ce cuiele din ele
s-au surpat, scartiind prin mine.
Pereti interiori
luminile se inverzesc,
alunecand
in pamant,
cand cerul ramane
fara stele:
asa mi se vad mai bine
peretii mei interiori.
Ochiul care ma citeste
sarmele ploii
isi scriu amintirile
in jurnalul meu de vacanta,
dar coperta piere
in carnea-mi pietrificata
de ochiul care ma citeste.
Focul care cade in mine
pasii mei va vor conduce,
alene, spre ultimul prag din noapte,
muscandu-mi marul putrezit
in Pamant.
ei sunt aproape o calauza,
una impiedicata la
sfarsitul poeziei,
care-mi macina cititorii,
de aceea in fata lor
focul cade in mine.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
eu am fost ochiul care te-a citit acum:) si-mi place ceea ce am gasit aici:
,,portile fug pe case,
tarandu-ma
sa le tin lumanarea,
dupa ce cuiele din ele
s-au surpat, scartiind prin mine.``
Lory |
|
|
|
Postat
de catre
BBBB aaaaaa la data de
2006-02-05 21:41:06 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|