PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Cine aruncă primul cu piatra? Text postat de Emanuel Cristescu Bună seara, Acum vreo două, trei sute de ani, când eram tânăr, licean fiind, mi-amitesc aceasta ca şi cum ar fi fost astăzi, am scris într-un oracol - cine nu va fi scris într-un oracol? - următoarele: „Timpul este institutorul universal blamând excesele şi suprimând conflictele”. Zicerea are şi o, de înţeles, uşor infantilă, cheie. Un program extrem de încărcat, m-a ţinut zilele acestea, departe de viaţa europeică. Pe ansamblu, constat însă că „paradigma europeică”, aşa incompleă cum este ori pare a fi, funcţionează. Cu sau fără mine. Ceea ce reprezintă un fapt îmbucurător. Au apărut câteva nume noi, şi sper să mai apară şi altele, au revenit nume europeice consacrate, pariul cu eternitatea generează în continuare, fireşti orgolii, frustrările se fac simţite, pe ici pe acolo, literatura de bună calitate coexistă cu aspiraţiile către literatură, aproape antitetic, a mai dispărut mult încrâncenarea de altă dată şi, poate, exerciţiul umilinţei ne-ar mai fi necesar, din când în când, tuturor, însă, şi acesta mi se pare cel mai important fapt, spiritul ecoliterar al creaţiilor şi existenţa unor creaţii valoroase sunt prezente. Un spirit de „toleranţă exigentă” şi o atmosferă benefică, spun eu, par a se fi reinstalat aici. Ar fi util dacă am constata că afirmaţiile mele, pur intuitive, au şi corepondentul faptic ori cel puţin fundamentarea statistică. Prin urmare, se poate! Se poate coexista. Se poate crea. Am primit şi câteva mesaje pe e-mail cărora, din lipsă de timp, nu le-am putut da curs. Dacă timpul, acest „institutor universal”, nu va fi „blamat excesele” şi nu va fi „suprimat conflictele” putem reveni. Dacă „da” putem continua „întru”, cum ar zice un celebru filosf, aflat în deplină siguranţă ideologică, sub magnanima „ocrotire” a unor intelectuali cărora întreaga operă filosofică, nu le putea şi nu le-a putut acoperi perfect mândria de steluţe existenţiale humerale, aşadar putem continua „întru” creaţie. Îmi place să cred că aceasta este ori ar trebui să fie motivaţia cea mai puternică a prezenţei oricăruia dintre cei care postează aici. Deci, există, în momentul de faţă, nu răscolind prin cenuşa războaielor trecute, nemulţumiri, nemulţumiţi, conflicte? În afara celor literar estetice şi ecoliterare care sunt fireşti. Dacă da să le găsim soluţii. Tactica struţului este una neproductivă. Spun eu. În concluzie: cine aruncă primul cu piatra? Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Şi venind stareţu Emanuil, la ceasuri tîrzii dîn noapte, de prin arhiepiscopia Antalyei, binecuvîntat acolea cu închinarea la moaştele sîntului Sisoie cel de ecoturism înfiinţător başca neşte băi sărate la vintre şi chicioare cu apă dîn marea cea păgînă, şi găsind lavra în mare nerînduială, îşi zburli barba, îşi roasă gînditor unghiile şi-aşa grăi: cel carele să socoate făr' de păcat să ridice primu' chiatra şi s-o azvîrle cu tăte puterile dînsului, că io primi-voi aiasta cu răbdare! Iară arhidiaconu' energumen plin dă căutări cîrcotitoare Vitea, rusnacu' de curăţănia lui rîse întrînsu' şi-şi făcu vînt ca blăsătmatu' dă crivăţ dă piste Nipru şi mi-l păli în moalele capului tare cu ditamai epistola. Chit că-l duru, preacucernicu' nu plînse nu rîse, iară protsinghelu' nost, fratele Boldie numa ce-i pusă sare pre rană şi scamă pă sutană, după care aprinsă un lămpaş mare să vază tăt natu' ce păţi păstoru mitocului cu mitocani stihuitori. Iară io dzîc aşe: dacă petre nu-s pintru zîdirea a nouă, (precum mîntuitorul spus-a "Simoane, Petre să te cheme că tu eşti piatra ecleziei mele")puneţi la temelie ş-un Miai, Andrei, Ştefan,Niculae ori pre măicuţa mironosîţă Vasilica, că tare mult muceniceşte pîn lavra voastă.Aferim, doamne-apără ş-altele aseminea, vouă.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-11-11 13:01:31               Iar eu am curajul să ridic steaua la textul lui Emanuel pentru comentariul lui latunski   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2011-11-11 07:29:52               Eu nu am curajul să arunc primul cu piatra. Nu mai am curajul să arunc nici după ce au aruncat alţii. Am o experienţă tristă privind aruncarea cu pietre, ce s-a consumat chiar înainte de a învăţa să scriu în "oracole". Aş putea să vă informez despre cine (cît şi cum) a aruncat cu pietre în lipsa domniei-voastre. Dar, sînt sigur că veţi afla din "meilurile", încă necitite. Mai bine să vă povestesc un fapt real (imaginar?), în care nici un personaj nu a avut curajul să întocmească un proces-verbal. Această întîmplare o ştiu de la Gheorghe Agiu, agent principal la "municipală" şi fiul lui Agiu cel Bătrîn. Aşa cum mi-a spus-o, cu propriile lui cuvinte, aşa v-o spun şi eu: (24. Despre serviciul comandat) ………………………………………………………………………………………………………… 3. „Trebuia să merg cu şeful meu, Ioanichie Beşliu, în patrulă comandată pe linia de centură. Şi doar ce trecuseră trei zile de la schimbarea din funcţie a Şefului nostru direct, acuzat pe nedrept şi avansat într-o altă funcţie. Precum şi două zile de la numirea interimară, în fruntea Inspectoratului, a Adjunctului său. Îţi dai seama în ce situaţie delicată ne bălăceam! 4. Iar acesta din urmă ne-a spus la plecare, nouă şi celor din alte patrule: ‚Întăriţi-vă în păstrarea ordinii şi liniştii publice şi private, faceţi plinul la maşinile de serviciu, iar cînd ni s-a adresat nouă - în speţă mie si şefului meu direct, Ioanichie Beşliu - aşa ne-a spus, conform ordinului de serviciu: 5. ‚Sectorul vostru se întinde de la pasarelă şi pînă la intersecţia cu drumul european, singura noastră legătură cu Uniunea Europeană. Deci, ca să nu ne facem noi de ruşine şi să fiţi voi binecuvîntaţi cu lefuri de la buget, să călcaţi cu anvelopele maşinii de patrulare aceste ţinuturi natale stabilite prin consemn şi nimeni să nu vă stea împotrivă.’ 6. Iar şeful meu direct, Ioanichie Beşliu şi cu mine, i-am mulţumit Şefului nostru interimar şi am spus: ‚Vom face tot ce ne-ai ordonat şi ne vom duce unde ne trimiţi, te vom asculta aşa cum l-am ascultat pe fostul nostru şef, Pilangus ! Iar noi vă urăm ca Ministrul Administraţiei şi Internelor să fie cu dumneavoastră, altfel toată mass-media fi-va împotriva noastră’. (25. Efectuarea serviciului) 1. „Noi am plecat în patrulare şi ne-am oprit la barul de noapte ‚Ţinte bine vizate’ al maiorului în retragere, Vizante, fost coleg cu şeful nostru avansat , dar şi cu noul şef interimar. 2. Pentru că dom' maior Vizante a fost trecut fără voia lui în ‚retragere’, dar s-a consolat cu drepturile băneşti cuvenite conform ‚ordonanţei’ şi a deschis acest bar pe Variantă, pentru a avea şi el oarece mijloace de subzistenţă. Iar acolo am poposit pînă spre dimineaţă, aşa cum făceam de obicei. 3. Iar pe la patrudouazecişicinciantemeridian, cînd aurora era încă la zenit şi nadirul era încă departe, aşa cum am mai citit eu în ziarul nostru de profil ‚Urmele Mîinilor pe Corpuri Delicte’, 4. Am demarat către sectorul de patrulare, unde, după ce am aplicat trei amenzi, la ora cincişioptsprezeceantemeridian am depistat-o pe subnumita Anişoara Pătîrlaga, zisă Pamela, ieşind dintr-o într-o cabină de TIR, înmatriculat pe alte meleaguri, dar parcat neregulamentar, fără lumini de semnalizare şi triunghiuri reflectorizante. 5. Atunci ‚am umflat-o’ pe susnumita şi am adus-o la sediu, prezentînd-o chiar Şefului nostru interimar, pentru că este bine să te remarci la orice schimbare de şefi, ca să se ştie din start cine este cu tămîiatul şi cine este cu periatul. 6. Iar Şeful nostru interimar stătea la birou, unde cu mîna stîngă aduna toate procesele-verbale şi le îndosaria în ‚bitmaps’, iar cu degetele mîinii drepte desena pe tăblia mesei, umedă de aerul rece al dimineţii, tot felul de figuri cabalistice. Şi el părea absent la tot ce se petrecea. 7. Fiind la prima oră, se prezentară, din pură curiozitate, chiar şi cei de la Serviciile Economic, Tehnic, Evaziune Fiscala şi Infracţionalitate Juvenilă. Ei se implementau fizic şi ironic în cursul anchetei. Iar Anişoara Pătîrlagă susţinea sus şi tare că este nevinovată”. (26. Atunci ordinele s-au discutat) 1. „Iar şeful meu, Ioanichie Beşliu, îmi ordonă mie să scriu procesul-verbal, după dicţia lui personală. Eu ştiam că şefului meu nu-i place să scrie, ci doar să semneze, dar acest caz era atipic; şi am comis un fapt nemaipomenit în analele serviciului: l-am refuzat de faţă cu Şeful interimar, care tăcea şi continua să deseneze cu degetul pe tăblia mesei. 2. Iar şeful meu se înroşi, apoi se înălbăstri la faţă, apoi îl rugă pe Sile Năşicu, de la Criminalistică, să scrie el procesul-verbal, asta în virtutea rudeniei prin alianţă. Dar el îi spuse: ‚Îmi declin această competenţă şi te refuz, pentru că nu e datoria mea, dar mă gîndesc cu durere la ce-o să-mi facă fina Nela, cînd o să afle’. 3. Atunci şeful meu privi cu speranţă spre Şeful interimar, ca spre ultima salvare cu girofar. Dar Şeful interimar îşi pironise privirea în tăblia mesei şi continua să deseneze tot felul de semne enigmatice, lăsîndu-şi amprentele peste tot, exact ca la serviciul de amprentare. Abia într-un tîrziu spuse: ‚Cel care n-a beneficiat niciodată de serviciile cercetatei Pamela, să întocmească el procesul verbal.’ Apoi se ridică şi părăsi încăperea”. ……………………………………………………………………………………………… Bibliografie: Evanghelia după Ioan, 8, 3-7   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-11-11 02:39:31	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23946 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE