|
|
|
|
|
|
|
|
|
Primăvara-anotimp flămând |
|
|
Text
postat de
Maria Henrich |
|
|
Nu mai sunt surprinsă
de venirea celui mai flămând anotimp
în ochi de toamnă
îi aștern în fiecare seară povești dislocate din cutele amintirii
unele le împrumut din glasul tău șoptit
din vremea când se topeau zăpezi
într-un ritual
cantații se roagă firului de iarbă
i-aud chinul încolțirii
în semitransă, unde nu mă vede nimeni
gândul poate zburda în voie
pe toate cărările
ha!
amurgul își ia boarfele și pleacă bombănind
pierde mereu
eu nu mă mai mulțumesc doar să așez masca în care cui vrei
o vreau doar pe umărul drept, cu rânjetul în sus, așa
cum sunt coarnele lunii în vreme de secetă
începe dansul, salsa
frenetic ne agățăm firavele lăstare-n păr
în reluări,
sufletul, visele, moartea și viața
stau la masa rotundă, votând clipa
aceea clipă previzibilă care planează alături de vulturi
în timpul în care trec fericirea clipei
prin lanțul ce acoperă pasărea
cu degetele mâinii drepte
strâng frunzele uscate de pe crengile primăverii, și
o las dezbrăcată în verdele fals
mimând veșnicia.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|