|
|
|
|
|
|
|
|
|
Hyperion (Pastișă) |
|
|
Text
postat de
Camila Petrescu |
|
|
S-a invartit pe fus odat
Poveste-adevarată,
Ca firu lânii dezmierdat
Din furcă,-n palma lată.
Era o jună cu talent,
Cu voce de soprană
Si plină de rafinament,
De te prindea-n capcană.
Direct din baldachin sărea
Cu ochii pe fereastră
Si pe HyperIon zărea
Pe mantia albastră.
Privea la el cu ochi mirați
Cum recita in transă
Poemi de zeci de mii de wați
Si-i acorda o șansă.
Iar el privind-o mult prea des
In geamul cu lumină
Simțea cumva sublimul ghies
De-a nu-i mai fi străină.
Ea fără de ipocrizii
Sălta ca o artistă
Și pieptu-n ritm de simfonii
Îi alerga pe pistă.
Si cât de viu el se-nfoca
Privind spre- acea fereastră,
Nici Dunărea nu-i răcorea
Incingerea de astră!
Si pas cu pas rochița ei
Cu trena longilină
Îl invita ca flori de tei
Pe-un trântor de albină.
Si fără să mai dea tărnaf
Cu gândul la culcare
Își ascundea sub un cearceaf
Secretul ei cel mare.
-Cobori de sus Hyperion
Călare pe o rază,
Dar fii și tu băiat salon
Și nu-mi zi cu emfază:
Că-s blondă, c-un picior mai strâmb,
Că am schimbat troheul
În amfibrah pân-la carâmb,
N-o face pe ateul!
El asculta îngândurat
Și s-aprindea-n efluviu
De-avea nevoie imediat
Să sfârâie-n Danubiu.
Din apa-n care a căzut
Ieșea cu fața roză,
Nu un moșneag cu chipul slut
Ci un june-prim, ca-n poză.
Incăleca încetișor
Cu click-ul pe fereastră
Ținând în mâini ca ajutor
O rozătoare-albastră.
Din vis frumos dorința ei
Se reflecta-n oglindă,
De-l cuprindeau mii de cârcei
Când cobora din grindă.
-Din cerul bleu am coborât
Să-ți fac pe plac îndată,
Din apa n care m-am vârât
Uscat ieșit-am. Iată!
De la nivelul meu de sus
O analiză-ncape:
O virgulă-ai uitat de pus
Dar ritmul n-o să crape,
Iar de-i schimba troheu-n iamb
n-o fi o catastrofă,
căci eu ți-oi face-un ditiramb
să scapi de apostrofă!
Si-așa în vers nemuritor
Să intri-n veșnicie,
Ca împreună-n viitor
O Lume să ne știe.
-Atât de bun,un inger esti,
Parc-ai avea și suflet,
Răspunsul meu o să-l primești
Nu imediat.Să cuget!
Trecea, în zbor cu zile- nopți,
Aproape-o săptămână
Și iarăși prin cireși necopți
Lumina lui stăpână
Se ondula spre geamul ei
In pași de vals oniric
Și-i deschidea fără de chei
Tot fișierul liric.
-Cobori de sus Hyperion
Călare pe o rază,
Dă locul tău lui Orion
Și-n lume te distrează!
Auzu-i fin se delecta
Cu vocea naturală,
De la distanță selecta
A fetei tânguială.
Prin ceața tulbure din văi
Tăia ca și năluca
Și din a haosului băi
Bronzat trecea uluca.
Incăleca încetișor
Cu click-ul pe fereastră
Ținând în mâini ca ajutor
O rozătoare-albastră.
-De la nivel am coborât
Să fiu la fel cu tine
Și meteori am doborât
Pe drumuri, cu suspine.
Aș vrea ca-n vers cu fain picior
Să intri-n veșnicie
Și împreună-n viitor
O Lume să ne știe!
-Din apă ai ieșit uscat
Și cu privirea rece,
Emoții nu mi-ai sesizat
Când te iubeam cât zece!
De analiză-ți mulțumesc
Dar frigul mă cuprinde
Căci tot ce este omenesc
De tine nu se prinde.
Si-atunci pe calea ce-ai decis
De-aș merge-aș fi naivă,
Când oi muri mai am un vis,
Să ceri și tu colivă!
-Voi încerca, în gânduri curg
Idei ce stau în stivă,
Mă voi ruga la Demiurg
Să am și eu colivă.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Deh,sa o intitulez parodie mi s-ar fi parut obraznicie.Dar pastisa ii ispititoare in virtualul albastru, mai ales cand cerul ii innorat.
Arta versificatiei? Ohh,dupa o asemenea intrebare nu mai indraznesc sa postez urmatoarele trei parti! Dar daca vine potopul... |
|
|
|
Postat
de catre
Camila Petrescu la data de
2011-09-17 22:04:28 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
O pastișă parodie aș putea zice.
Camila, Camila, când ai învățat arta versificației? |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2011-09-17 11:45:48 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|