PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Faptele şi gîndurile lui Ambrazură (fragmente) Text postat de latunski criticul 19. Ciomolunga 1. Azi am intrat în cîrciuma Ciomolunga, dar gestul meu era motivat; sălile de lectură de la Biblioteca Judeţeană erau închise de vreo treisferturi de ceas, iar la Teatrul Municipal spectacolul începuse. Plasatoarea m-a lăsat să privesc cinci minute printre draperii şi l-am văzut pe junele-prim tremurînd pe jos lînga cuşca sufleurului. Debita tot felul de chestii, pe cînd una mai tînără decît el şi în halat de baie căuta prin şifonier medicamente pentru boala lui de „grand mal”. O băbătie, probabil soacra, stătea într-un fotoliu şi se certa cu amîndoi. Aşa că am plecat pe bulevard către Ciomolunga. 2. La Ciomolunga am găsit o masă liberă, lîngă o uşă pe care erau desenate două pictograme; un bărbat şi o femeie. Venea de acolo un miros ceva de speriat şi mi-am zis că de aceea patronul a îndepărtat de pe uşă celelalte simboluri, adică: discul soarelui, nava cosmică, semnul şarpelui, crucea asimetrică şi zvastica originală. 3. Apoi a venit o tînară zglobie şi cîrnă care m-a întrebat ce doresc. I-am spus, ea a plecat zîmbind misterios. Cred că era Şefa Compartimentului de Distribuţie, pentru că imediat a venit alta mai trecută şi tristă, care mi-a lăsat votca şi apa minerală pe un colţ de masă, fără să-mi spună măcar să le trag mai aproape. 4. Iar după al treilea pahar de vodcă şi unul de apă minerală, (celelalte două rămînînd neatinse şi necunoscute, precum fenomenele misterioase din lumea noastră şi cea de dincolo), mi-am zis: Trezeşte-te, trezeşte-te, Ambrazură! Oare de ce mintea şi faţa ta sunt aşa de şifonate, precum turul si cracii nădragilor tăi? Răbdare! răbdare! Mai este timp să te cultivi şi să devii un intelectual de marcă al urbei, bine ancorat la „Trîmbiţa Călmăţuiului” şi în mass-media. Oare vrei tu să ţii piept tuturor vrăjmasilor, oare vrei tu să stai în picioare, sau pe vine vrei să stai fără să cazi? Ispita este mare, dar nu este ispită care să nu fie pe măsura ambiţiei omeneşti. 5. Pe cînd gîndeam eu acestea, intră în local şi se îndreptă către masa mea un domn distins, cu guşă şi burtă, mergînd puţin cam aplecat şi tîrînd discret un membru inferior. Avea un fular alb, imens, aşa de lung şi de alb încît părea mai distins decît purtătorul lui. După ce se aşeză in faţa mea, ignorîndu-mă în stil aristocratic, apăru iar Şefa de la Distribuţie. Acum era aşa de fericită încît puteai crede că azi e o mare sărbătoare naţională ori ortodoxă, ba chiar Saint Valentinos şi Sfîntul Dragobete în acelaşi timp. Deosebirea dintre rîsul ei critstalin şi zîmbetul profesional adresat mie mai înainte, era ca dintre Darwin şi cimpanzeul lui de studiu. Şi drept, direct şi fără remuşcări vă spun că, dacă acel domn nu ar fi fost urmat la scurt timp de către prietenii mei, Muci, Chiftinelus, Robacap si Pavel din Tărşeşti, nici nu m-ar fi băgat în seamă. 6. Dar cum o faptă se deduce din alta şi cum o vorbă se duce tot aşa, adică, scapi un vînt pe bulevard şi se află la Casa Maestro că ai făcut pe tine, acum vă spun că era pertinent ce trebuia să se întîmple. Aşa l-am cunoscut eu pe Cicerones Popesco, profesorul, poetul, publicistul, eseistul, criticul, istoricul local şi lectorul de la Universitatea de Irelevanţă Comparată, forma de „învaţămînt la distanţă”, cu sediul în „Zona Industrială. „Nimic în viaţă nu-i întîmplător”, cum ar fi spus şi regretatul meu coleg, Petrică al lui Parmenius, care în acel moment nu mai era în viaţă, pentru că nu stăteam împreună la aceeaşi masă de la Ciomolunga. 7. Dar, ce mai înseamnă prezent, trecut şi viitor, atunci cînd eşti la al treilea pahar de votca? Şi cînd muştele cad şi mor în paharele de apă minerală neconsumate? Oare nu te încearcă un pic de nebunie, ea nu biruieşte înţelepciunea şi logica? Şi nu te simţi ca acela care fărîma pietre în loc de alune, ori ca tăietorul de lemne, care le taie doar ca să înalţe stiva altuia şi nu să se încălzească el la arderea lor? Ori ca proletarul care bate fierul cît e cald, o viaţă întreagă, pentru a nu binemerita el de la Buget atunci cînd este în etate, în loc să fie tare ca fierul şi iute ca oţelul, în zilele lui bune? 8. Este un moment de bulversare atunci cînd doi oameni se întîlnesc pentru prima oară şi îşi dau seama că-şi pot schimba reciproc destinele lor, ori măcar unilateral, cum s-a întîmplat în cazul meu. Pentru că maestrul Cicerones m-a cucerit la „foc automat”, după ce mi-am prezentat telegrafic curriculum vitae (sivi-ul, pentru secretarele şi managerii care citesc aceste rînduri). Şi pentru că el mi-a spus: „Ferice de tine, Ambrazură, care n-ai tată, aproape că n-ai nici mamă, pentru că tu eşti ca un nor plin de precipitaţii, care abia aşteaptă să-şi descarce prinosul în ţărînă. Că tu te bucuri de tinereţe în tinereţea ta şi umbli doar pe căi alese de portofelul tău, deci te bucuri de cele plăcute organelor tale. Goneşte dar orice necaz de la tine, nu uita că mîine este altă zi, încă se mai fac înscrieri la facultatea noastră, deci comandă ceva lichid şi pentru mine”. 9. Atunci mi se făcu un gol în minte, avînd corespondent şi în stomac. Aceste vorbe m-au marcat pînă în ultimele zile ale senectuţii. Pentru că dom’ profesor a rămas pentru mine un model. Iar eu n-am avut multe modele de urmat în viaţă. În afară de tatăl meu natural, Epaminonda, de taică-meu adoptiv şi de maistrul de atelier, Haisus. Acum mi se oferea prilejul să cunosc un maestru, cu „M” mare. El a fost pentru mine precum Platon pentru Aristotel, precum Naşul pentru un caporeggime, precum Eminescu pentru Vlahuţă, precum Băsescu pentru Emil Boc. El a mers înaintea mea pe toate drumurile pe care am mers şi eu, toate cuvintele pe care vi le spun acum, au fost spuse şi de el. Cariera lui am repetat-o cu sfinţenie, de la el am preluat toate avatarurile vieţii şi am trecut prin ele avîndu-l ca stindard. 10. Acesta a fost Cicerones Popesco. Om de omenie, de cultură şi de Culte, dascăl cu toate gradele didactice acasă şi în profesie, Cavaler al Ordinului Universitar, membru al Uniunii Scriitorilor Locali, avînd el patru volume publicate antum, dintre care două de versuri, unul despre Mişa al Călmăţuiului şi altul despre Vulcanii Noroioşi. Concluzia: Oamenii de seamă se pot întilni numai la cîrciumă, nu numai întîmplător. Trăiască Ciomolunga! Intelectuali din toate cartierele, uniţi-vă! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mulţumesc, Andrei Florian, las şi eu gluma la o parte şi nu apreciez că mă lauzi. Ci doar că pricepi. Dincolo de dispute, apreciez o floretă, chiar dacă este fluturată pe malul opus. Pace, pace şi...tu poţi pricepe că "raptorii" nu se pot împăca, indiferent de idee...Dar scot pălăria şi-mi prezint chelia.   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-09-07 02:56:54               Ca tot veni vorba, mi-a placut, din punctul sapte al precesului verbal, luarea de pozitie, as spune filozofica, cu privire la paharul de vodka: "Dar, ce mai înseamnă prezent, trecut şi viitor, atunci cînd eşti la al treilea pahar de votca? " Domnule Latunski, lasand gluma deoparte, dumneavoastra reusiti cateodata sa ma impresionati in mod real. Maratonul poetic pe care l-ati facut, nu de mult, a fost ocazia fericita cu care am avut revelatia despre care vorbesc. Plus de asta, va asigur ca unul dintre aspectele pe care le apreciez in mod deosebit la autorii de pe Europeea, indiferent de natura afinitatilor lor, este sinceritatea. Reusiti sa fiti autentic tocmai datorita faptului ca sunteti convins de ceea ce scrieti, si sunteti consecvent cu dumneavoastra, in pemanenta. In ciuda deselor ocazii in care intram in disonanta, faptul ca scrieti cu convingere imi impune un respect care ma face sa evit o confruntare directa, sangeroasa. Este, daca doriti sa acceptati acest termen, respectul sanatos pe care am invatat sa il port adversarilor. In fapt, chiar nu sunt atat de diabolic :)   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-09-07 01:41:22               Româneşte se pot spune multe, totul este să nu te faulteze frazele. AMWAY, Andrei Florian! O fi oiştea de la brişcă? O fi pulpa calului? Cine ştie? Nici Doamna Neaga, sora Doamnei Badea, nu a aflat pînă acum... Acesta fiind un comentariu la comentariu? Singurul gest pe care-l poţi comite?   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-09-07 00:56:53               Latunski, romaneste se spune "o fi fost Andrei Florian, o fi fost ambigua aia...", "scursurii", etc. Dar chiar si asa, in ciuda tuturor stangaciilor de limba si imporiva evidentelor pe care le tradez in mod involuntar, adica in pofida adversiunii mele organice (si nu numai organice) cu privire la persoana doamnei Alina Mungiu Pippidi, nu mi-am permis niciodata sa aduc astfel de ofense. de-a dreptul ciobanesti, unei doamne. Btw, Bulgakov este unul dintre reperele culturii universale de necontestat, tot asa precum este si Eminescu sau Marin Preda. Poate si din acest motiv, recunosc, eu am fost cel care a vandalizat "eternul refugiu". Imi cer scuze. Va rog sa notati ca este al cel de-al doilea serviciu gratuit pe care vi-l fac, ecvhivalentul dublu, din punct de vedere marematic, al unui intreg sir de stelute. In fond, de ce nu? Doar sunt un bun crestin!   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-09-07 00:24:17               Aflu, cu tristeţe aflu, că un practicant ortodox a vandalizat muzeul "Bulgakov". O fi Andrei Florian, o fi ambigua aia de Amalia, care bîntuie, cînd şi cînd, pe aici, o fi unul de-al lor...Mister! Este trist să fii interzis de comunişti, de Biserca Ortodoxă Rusă şi apoi de exponenţii mafiei actuale. La voi nu s-ar putea întîmpla aşa ceva. Cu toate încercările scursorii de Pippidi, cu toate pata pe Patapievici şi cu intervenţiile acide ale criticului Latunski! Unde este, oare, "iertarea şi eternul refugiu" (M. Bulgakov)   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-09-06 18:48:51	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE