PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Teama de libertate Text postat de mihai enescu Va veni o vreme, poate, Poate cât mai este vreme, Când vedea-vom că se poate Să gustăm din libertate Fără a ne teme. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Domnule Mihai Enescu, n-am de gand sa port un dialog neprincipial cu dumneavoastra si nici nu ma asteptam sa aveti o altfel de reactie. Este firesc sa va aparati creatiile si este firesc sa le considerati "altfel" decat le vad ceilalti. Multi dintre noi avem tendinta sa luam o distanta considerabila fata de criticii textelor noastre si sa cadem intr-o dulce si reciproca complezenta cu cei care, indiferent de calitatea textelor, din diverse motive, se considera datori sa le laude. Ceea ce imi cereti dumneavoastra este sa renunt la o parte din libertatea mea, lucru pe care nu il voi face niciodata. Va citez: "mulţi oameni se comportă asemeni câinilor care, ţinuţi ani de zile în lanţ, rămân lângă ţăruş chiar dacă stăpânul le dă drumul". Altfel spus, pe viitor, dumneavoastra imi cereti sa stau langa un tarus imaginar, de buna voie, sau in schimbul unui tratament reciproc. Fiecare cu tarusul lui, in curtea lui, cuminte, complezent, si, pe cat posibil, sa dau din coada voios. In acest caz, domnule, nu as mai vedea nimic deosebit la acest site. Nu imi bat singur tarusul si nici nu imi bag de bunavoie gatul in lant. Odata lamurite aceste lucruri, sa luam la rand cateva aspecte. 1. Eu nu apreciez autorul, eu apreciez creatiile, iar cand aduc critici textelor, de cele mai multe ori le argumentez. Faptul ca aromele si culoarile lasate de creatiile dumneavostra nu sunt pe gustul meu nu inseamna nimic, dar libertatea mea de expresie este mai presus decat orice creatie de pe acest site. Am dreptul sa mi-o exercit in conformitate si marginit de regulamentul site-ului. 2. Cu privire la preferintele mele electorale pot spune multe. Imi amintesc ca l-am votat pana si pe Iliescu, cand a candidat impotriva lui Vadim Tudor. Imi venea sa imi prind mana in usa, dar a fost optiunea mea libera, in cunostinta de cauza si in conformitate cu principiul ca un drept castigat nu trebuie cedat decat prin lupta. Drept urmare am considerat ca este de datoria mea sa imi exercit dreptul de vot. Atunci cand judeci un om oarecare dupa aparente, desi nu ne gasim pe un site literar ca sa ne judecam intre noi, iti asumi si riscul derapajului. Nu te condamn, pentru ca nu esti nici primul si nici ultimul care face acest gest neprincipial, dar nici nu te pot lasa sa bati miristea cu aparatorul de muste. 3. In ceea ce priveste productia la hectar, prefer sa public decat atunci cand am ceva de spus si numai daca textul se incadreaza in categoria "eco". In concluzie, domnule, nu imi poti cere sa renunt la libertatea mea. Altfel, daca recititi comentariile mele, nu veti regasi niciun atac la persoana dumneavostra, decat, poate, daca ajungeti sa va confundati cu textele, ceea ce, oricum, ar fi o greseala de incepator. Ironia, insa, adica forma sub care gestul complezent devine unul critic, face din orice comentariu argumentat o critica aplicata. In rest, gasesc ca prezenta creatiilor dumneavoastra pe Europeea este binevenita, pentru ca ne mai da ocazia sa facem aprecieri prin comparatie. O zi buna va doresc!   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-08-21 13:09:39               Domnule Andrei Florian. Este ultima dată când vă răspund la un comentariu, pentru că, dacă dumneavoastră nu doriţi a onora rugămintea mea de a mă ignora complet, eu o voi face. Ca să vă liniştesc, nu trebuie "să aştept ecranizarea" textelor dumneavoastră (din păcate nu sunt nemuritor), deoarece le-am citit pe toate. De altfel, nici nu a durat cine ştie ce. Din "opera" dumneavoastră am putut observa că, în peste 5 ani de activitate pe acest site, aveţi 18 texte (poeziile mi s-au părut interesante, felicitări) şi peste 1500 de comentarii. Deci, cu o medie de 3.6 texte/an, şi una de 300 comentarii/an, mie îmi păreţi mai mult comentator, ceea ce nu e rău, dar nu cred că aveţi şanse în industria filmului. De asemenea, am mai băgat de seamă că în primul text, postat în 13.04.2008, vă exprimaţi dorinţa aspiraţională de a avea un primar ca X personaj politic. Toate bune, însă în ultimul text, din 22.01.2011 dezvăluiţi cititorului faptul că acelaşi personaj "a început să plictisească". Mai sunt câteva texte "dedicate", inclusiv "Nisiparul literar", care, mărturisesc, mi-a plăcut în mod deosebit. Aşa că, printr-o deducţie logică elementară, am ajuns la concluzia că "vă e drag omul", sau, cel puţin, v-a fost, până când a devenit plictisitor. Despre chestia cu libertatea şi cât de militant sunteţi dumneavoastră... e discutabil, de vreme ce personajul X a devenit plictisitor pentru că "dorește să respectăm hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la recalcularea pensiilor torționarilor comuniști din securitate sau din armată". Poate nu aţi aflat, dar libertatea presupune şi respectarea legilor, indiferent dacă ne convin sau nu. În rest... scuze nu o să vedeţi de la mine, cel puţin nu în viaţa asta, deoarece dumneavoastră sunteţi cel care m-a jignit şi, cum spuneam în alt comentariu, nu sunt atât de bun creştin încât să suport orice de la oricine. Treaba cu comunism, manelism şi alte clişee aruncate "la intimidare", nu ţine. În primul rând din punct de vedere biologic (eram cam mic în '89 şi nu m-au primit în partid că nu aveam buletin) şi în al doilea rând datorită "gusturilor" muzicale, culturale, filosofice şi de viaţă. Valoarea sau nonvaloarea textelor mele... ei bine, veţi fi surprins, probabil, însă eu nu "lucrez" ceea ce scriu. Scriu şi atât. Aş putea să scriu ceva, iar după o zi-două să "fasonez", însă consider că s-ar pierde "chelcăşozul" stării iniţiale. Dacă puteţi înţelege, bine, dacă nu, iar bine. Cu respect, Vă salut pentru ultima oară, Al dumneavoastră inexistent IAHIM   Postat de catre mihai enescu la data de 2011-08-21 01:12:22               "În ce CALITATE ceri tuturor JUSTIFICARI pentru parerile lor despre un text?" Eu nu am cerut şi nu cer justificări. Am constatat doar. Gusturile pot fi acceptate ca atare. "verdictele critice" dacă nu sunt argumentate, justificate, se reduc la simple opţiuni adică gusturi. Prin urmare nesustenabile axiologic. Ca urmare a lipsei argumentării.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-19 23:23:31               "Vă rog să observaţi îndoiala, caracteristică spiritelor alese" Distinse domn, faceţi progrese!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-19 23:19:24               si fiindca libertatea este limitata doar de intelepciune..ma gandesc daca nu ar trebui sa revedeti si titlul, poate ceva de genul "De libertate".   Postat de catre mihai robea la data de 2011-08-19 17:17:09               scuze, penultimul   Postat de catre mihai robea la data de 2011-08-19 16:59:54               ..."Va veni o vreme poate Cat mai este vreme Cand vedea-vom ca se poate Fara a ne teme".... Ultimul vers este continut   Postat de catre mihai robea la data de 2011-08-19 16:59:31               pînă una-alta, aserţiunea "Subţirimea" ca opinie este acceptabilă. Ca verdict critic este nesustenabilă! e un verdict, ca oricare altul. apropos, acum ceva vreme, am rugat o distinsă colegă să-şi argumenteze onomatopiecul verdict elogios lăsat (în opinia mea, cu excesiv şi nesustenabil entuziasm) in subsolul unui text din care eu (şi nu numai eu) recunoscusem că n-am priceput nimic... (textul e delirant, nu-l citez aici, că nu se cade) în cele din urmă, mi-a răspuns (în acel spaţiu doamna e titrată, steluţară, editoare, etc), nu citez din memorie: in ce cCALITATE ceri tuturor JUSTIFICARI pentru parerile lor despre un text? neputînd să-i răspund, mi-am văzut de treabă.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-08-19 16:27:40               Doamna Elena, din ce spuneți dumneavoastră, înțeleg că, poate, ”explicarea” e bună decât în momentul când ne aparține. Vă rog să observaţi îndoiala, caracteristică spiritelor alese :)   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-08-19 16:06:42               PS. Am mai spus-o: logica nu poate substitui logica poetică. Aceasta din urmă este cu totul şi cu totul altceva. PPS. Gata cu permanenţa mea pe ziua de azi. Poate mai târziu.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-19 16:02:57               "Explicarea" unei poezii nu este cea mai bună cale de a accede la text. Spuneam că textul exploatează inteligent valenţele semantice ale celor două cuvinte. Nu cred că prozodia a impus aceasta. Însă chiar dacă o va fi făcut-o, rezultatul este foarte bun. Depoetizând, într-un fel de adaptare "ad usum Delphini", (mutatis mutandis) cele două versuri ar putea fi "traduse" horrible dictu! ca mai jos: "Va veni un moment posibil Probabil cât mai este timp" "Subţirimea" ca opinie este acceptabilă. Ca verdict critic este nesustenabilă!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-19 15:59:52               în primul vers un "poate", urmat imediat de altul, de umplutură (metrică) în versul 2. în fine, un artificiu virînd incertitudinea primului "poate" (artificiu nelalocul lui aş zice, în ideea că poemul se ia în serios - se ia?), în optimist-profeticul "se poate" în versul 3. oricum, după fals-dubitativul vers 2, versul 3 e în plus. fără el, poemul sună chiar mai bine: Va veni o vreme, poate, Poate cât mai este vreme, Să gustăm din libertate Fără a ne teme. acum, logic, dacă ajungi să guşti din libertate, înseamnă că, cel puţin în clipa aia nu există oprelişti, deci nu ai motive de teamă. teama apare cînd furi. astfel, corect ar fi "cînd furăm". asta în ideea că furtul, cel puţin în această nobilă ipostază, transcende morala. de fapt, aici se clamează totul - sau nimicul: "Va veni o vreme, poate, Poate cât mai este vreme" e ca şi cum ai spune, crăcănat între dubiul metafizic şi speranţă, ceva de genul: va veni şi vremea noastră. dacă apucăm. un fel de "ceea ce este, este, dacă este" în concluzie, din punctul meu de vedere, şi fără supărare, subţirel.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-08-19 15:36:41               Domnule Mihai Enescu (de câte ori vă văd pseudonimul mă gândesc şi la George Eminescu, nu ştiu de ce...) Sper să nu vă dezarmeze obsesiile anticomuniste şi calificările otoviste pe care le veţi întâlni aici. De exemplu, manelismul axiologic. De cele mai multe ori, ca mediu proxim, între autori şi astfel de "valorizări" există o relaţie de incluziune.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-19 15:15:01               Domnule Mihai Enescu, impertinența de a fi fi sincer atunci când evaluez un text este notorie. Nu îmi spuneți un lucru nou. Poate și din această cauză detest discursul ipocrit și declarațiile goale de conținut, demagogia patriotardă, ”cuvântarea” de sorginte comunistă, etc. Dacă ați fi citit măcar unul din textele pe care le-am scris pe acest site, nu ați fi căzut atât de adânc în țucalul cu prejudecăți pe care vă grăbiți să îl aruncați cu adâncă și nețărmuită apreciere :) Dacă aș fi fost cinic, v-aș fi pus să îmi recitiți textele, înainte să apară filmul pe marile ecrane, și să vă justificați afirmația conform căreia, în scrierile mele, ridic în slăvi un om şi un sistem. Dar cum ridicolul situației în care ați fost nevoit să vă cereți scuze pentru afirmațiile fără acoperire, împrumutate probabil de diverși paranoici, ar fi fost maxim, vă scutesc de acest efort. Pentru că, nu-i așa, amândoi suntem de acord că libertatea asumată include și responsabilitate. Eu nu vă impun nimic, domnule Enescu, nicio viziune, și nici nu mă deranjează temele sociale abordate. Dimpotrivă, eu mă rezum să amendez în mod critic derapajele majore, flagrante, ale autorilor care confundă atmosfera site-ului literar cu cea din ședințele de partid iar creațiile literare cu dările de seamă. In principiu, adică în măsura în care nu vă este teamă de libertate, nu ar trebui să vă deranjeze nici comentariile mele libere și asumate. Vă veți găsi admiratori și pe acest site, cu siguranță, ca o confirmare a volorii literare a textelor dumneavoastră, pentru că și melomanii sunt de mai multe feluri, o mare parte dintre aceștia fiind maneliști.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-08-19 14:41:54               Nu doresc să vă combat gusturile. Cu privire la opinii am, ca să spun aşa, unele antiopinii! Pe un site literar, pe acesta de exemplu, sunt autori inteligenţi, vizionari, lucizi şi cu spirit civic, îmi imaginez eu, dezvoltat. Literatura reprezintă, în accepţiunea mea, transfigurarea artistică, adică într-un limbaj specializat şi cu un conţinut ficţional original şi valoros, în care viaţa, cu multiplele ei faţete, inclusiv cele sociale, politice, etc. se regăseşte. Aşadar, răspunsul este simplu: de aceea. Poezia de mai sus nu mi se pare deloc anemică. Dimpotrivă ca formă şi structură reprezintă o modalitate esenţializată de exprimare. De aceea am şi făcut trimiterea la haiku. Versurile care exced haiku-ului m-au făcut să-l denominez, metaforic vorbind "expandat" Încerc în orice text, comentariu etc să evit clişeele, truismele, poncifele şi alte cele. Pentru că literatura înseamnă în primul rând creaţie şi noutate. Şi cum bine aţi remarcat, ne aflăm pe un site literar. În conţinut textul, pe care eu îl denumesc poem, are forţă, semnificaţie, spusă cu o anumită acurateţe însă poetic şi conţine un insert filosofic uşor decelabil. Fără patetisme exprimate sloganic, fără angajamente revoluţionare, fără incitări şi , mai ales fără tezismul angajat şi, adeseori, greţos. Poemul este ca un susur de izvor poetic care crează o atmosferă aproape hieratică. O frumosă spunere care valorifică, în mod original, nuanţele lingvistice ale sintagmelor "vreme" şi "poate" "Va veni o vreme, poate, Poate cât mai este vreme," Observaţi delicateţea spunerii? Observaţi îndoiala, caracteristică spiritelor alese? (limitaţii, dogmaticii, etc. au exclusiv certitudini, soluţii unice, dreptate absolută, etc.) Formularea dubitativă "poate" oferă lectorului atât trimiterea cât şi răgazul meditaţiei filosofce. Ca într-un psalm speranţa pare abia şoptită însă este aşteptată, sperată, invocată... "Când vedea-vom că se poate" Aşadar, nu dezarmaţi, nu disperaţi, nu abandonaţi. Poate va veni vremea, cât încă mai este vreme, să vedem că se poate! Pe măsură ce scriu, mă entuziasmează textul de mai sus. De aceea tot sugerez eu aici: apropiaţi-vă cu sfială şi iubire de texte. Numai aşa veţi descoperi frumuseţile şi valenţele textuale. Care vă vor oferi satisfacţia, bucuria şi plăcerea de a lectura, în fond, de a intertextualiza, cu o creaţie care la rândul său este un text, ca esenţă rezultantă a altor texte anterioare şi transfigurării acestora, graţie talentului şi muncii în artă, literatură în cazul de faţă. Şi bine înţeles, toate aceste texte fac parte din marele, din infinitul TEXT ca mulţime a tuturor mulţimilor de texte! În forma: "Va veni o vreme, poate, Poate cât mai este vreme, Când vedea-vom că se poate" se apropie de esenţializarea din haiku! Sigur nu este un haiku, rog specialiştii să nu sară, însă, aşa cum am spus se apropie de esenţializarea dintr-un haiku. Ba mai mult, poate deveni haiku. Ca mai jos: "Va veni o vreme- cât mai este vreme, vedea-vom că se poate" Pentru a uşura comparaţia vedeţi un haiku în forma clasică. "balta cea veche— sunetul unei broaşte sărind în apă" Versurile finale dau conţinut speranţei sugerate în versul al treilea. Cum am mai spus, eu percep în ultimele două versuri o sincopă care ar putea fi înlăturată uşor. Atât ca un posibil reproş. În fine, textul de mai sus este departe de a fi ridicol iar încercările - a dumneavoastră şi a domnului Florian - de a-l duce în derizoriu sunt sortite eşecului.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-19 14:05:16               Nu vă inflamaţi stimată doamnă...e evident, în pofida ghilimelelor că aţi repetat o porcărie emisă de o minte portocalie, afansită de cinism, ticsită de suficienţă civică şi nu numai. Cît despre nostalgii, cred că ele trebuie redimensionate, fiindcă altfel chiar cădeţi în plasa comentariilor afeiste;nu pot totuşi să înţeleg de ce pe un sait literar trebuie să se alunece în discuţii politizante la extrem, poezia de mai sus e anemică din pdv literar, deci oricîte nobile intenţii are autorul, efectul e nul. "haiku expandat!?" aveţi un mod curios de exprimare literară, plastic şi elastic, deşi eu unu' ca inginer chimist, prea puţin familiarizat cu subtilităţile unui limbaj critic, cred că doar polistirenu' poate fi expandat...sau vă refereaţi la discursivitatea clişeistică auctorială, derivată din anemia lignoasă a dexului nostalgic de stînga?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-19 13:08:51               Domnule Recheşan, Daţi exemplu de o "sintagmă greţoasă" scrisă de mine. Am citat, ghilimelele sunt vizibile, apoi am replicat. În niciun caz greţos! Ce vă nemulţumeşte din comentariul meu? Sau ce nu este adevărat ori greşit? PS. 89 a fost o lovitură de stat perfectă şi reuşită. Fără imensul şi sincerul sprijin popular nu ar fi avut legitimitate. Pentru acel sprijin şi pentru acea implicare sinceră a românilor, din care am făcut şi eu parte, şi pentru cei nevinovaţi şi care au fost ucişi am toată admiraţia, stima, respectul, consideraţia şi întreaga mea recunoştinţă. Din păcate, în 20 de ani s-a ajuns de unde am plecat însă cu mult mai cinic, mai rău şi mai inechitabil!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-19 12:52:22               D-na EŞ, Vă rog nu vă-nsuşiţi sintagmele greţoase ale lui a.f. ; oricît de neclară e "marea înghesuială" sau cum o va cataloga istoria, e ignobil să vorbim/scriem aşa, a curs sînge şi chiar dacă a fost o manipulare în masă(din vestu' ţării se vedea un pic altfel)au murit destui tineri atunci pt ca o coţofană portocalie să poată cleveti nestingherită şi să insulte în mod democratic pe situl d-lui Corbu!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-19 12:37:00               Nu BUC ci BUB!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-19 10:49:06               "in cazul in care ar fi fost scris inainte de inghesuiala din '89, gest care ar fi fost considerat o manifestare a poftei de libertate." Ne aflăm într-un moment istoric (era să zic isteric) în care "iepoca" de dinainte de 89 ar putea fi, justificat, invidioasă! pe epoca BUC! Ce se reproşa atunci, acum poate fi reproşat de vreo zece ori mai mult. Aş vrea să mă contrazică, în mod concret, cineva. Prin urmare, textul de mai sus, un fel de haiku ceva mai expandat, este mai mult decât bine-venit. Este ca o datorie de conştiinţă şi un punct de reper. Pentru că nu numai neolichelism există în ţara aceasta şi nu totul poate fi cumpărat. Şi, atâta timp cât mai există conştiinţe şi oameni lucizi, cât încă spiritul civic nu a murit şi cât sunt voci care denunţă cu demnitate jugul care se încearcă a fi permanentizat pe grumazul unui popor, speranţa de renaştere şi gustul libertăţii fără teamă sunt mai vii ca oricând. Un singur punct negru la orizont spunea, parca, Maiorescu, dar acesta poate aduce furtuna. Ca formă, mi se pare o sincopă între versul al patrulea şi al cincilea. Ar fi, în opinia mea, mai adecvată formularea: "Să gustăm din libertate Fără însă a ne teme. PS. Ce aţi zice dacă TUI ar lansa un proiect turistic de tipul "Braunau pe Inn, Führerbunker, cu elogierea Ermächtigungsgesetz şi Kristallnacht."?   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-19 10:48:17               Domnule Andrei Florian, Dacă dumneavoastră consideraţi că "pofta de libertate" se justifică doar pentru "înainte de '89 şi că acum libertatea creşte pe marginea şanţului, părerea mea este că vă îmbătaţi cu apă... plată. Nu îmi doresc "bătăi pe umăr", însă a cataloga, aşa cum faceţi dumneavoastră, un text ca fiind ridicol sau ipocrit, atâta timp cât nu aveţi nici cea mai mică idee despre experienţele care l-au generat, mi se pare cel puţin impertinenţă. Faptul că dumneavoastră, în scrierile dumneavoastră, ridicaţi în slăvi un om şi un sistem, asta nu înseamnă că eu trebuie, obligatoriu, să achiesez la ideile dumneavoastră sau să vă jignesc (cu toate că am văzut că se poartă). Este opinia dumneavoastră, că trăiţi raiul pe pământ. Opinia mea e alta şi am dreptul la ea. Dacă dumneavoastră "serviţi" o masă copioasă, un PET de apă plată şi sunteţi mulţumit de sistemul în care trăiţi, alţii mor la propriu de foame, de frig, de boală, şi au dreptul să înjure acelaşi sistem. Fiecare are o viziune personală, pe care nu are voie să o impună cu forţa celuilalt. Nu înţeleg de ce vă deranjează atât de mult că folosesc (şi) teme sociale în ceea ce scriu. Nu cred că v-a împiedicat nimeni să scrieţi laudativ despre subiectele sau subiecţii despre care eu scriu critic. Şi dacă aţi hotărât să îmi ignoraţi textele, eu vă mulţumesc şi vă asigur reciprocitate absolută. Cu respect.   Postat de catre mihai enescu la data de 2011-08-19 10:22:09               Domnule Mihai Enescu, m-ati convins. In fapt dumneavoastra va doriti doar un anumit feedback, o colectie de comentarii lipsite de orice umbra ironca, ca un soi de bataie pe umar "e bine dar se putea cu mult mai bine". Cred ca pot sa fac si asa ceva, dar tocmai acest gen de reactie am incercat sa evit. In fapt, daca revin pe text si fac abstractie de faptul ca libertatea este tema mea predilecta, pot sa renunt la pretentii si sa spun ca textul ar fi putut convinge dar numai in cazul in care ar fi fost scris inainte de inghesuiala din '89, gest care ar fi fost considerat o manifestare a poftei de libertate. Daca as incerca o comparatie, este ca si cum as scrie despre sete in timp ce stau cu un pet plin de apa plata in mana sau despre foame imediat dupa o masa copioasa. De aici se naste ridicolul sau ipocrizia textului. Despre forma lirica a mesajului transmis nu pot sa spun mare lucru, pentru ca nu pot sa il incadrez inr-una. O zi buna va doresc!   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-08-19 09:55:50               Domnule Andrei Florian, Voi începe cu sfârşitul comentariului dumneavoastră spunând că a vorbi despre libertate, cea adevărată, care incumbă drepturi dar mai ales obligaţii, nu înseamnă "luptă de clasă". Dimpotrivă. Libertatea este a celor care o înţeleg şi, da, care nu se tem de ea. Ar fi redundant să vă spun că mulţi oameni se comportă asemeni câinilor care, ţinuţi ani de zile în lanţ, rămân lângă ţăruş chiar dacă stăpânul le dă drumul. Blogul personal, ca şi conturile deschise pe alte pagini de internet sunt locuri strict personale, unde îmi permit să îmi exprim anumite gânduri şi păreri referitoare la diverse aspecte ale vieţii. Unii oameni apreciază ce scriu, alţii nu. Este o democraţie aproape perfectă, dat fiind faptul că am foarte puţine reguli în ceea ce priveşte comentariile, una dintre ele fiind "semnarea", chiar şi cu pseudonim, a comentariului. Pe acest site am intrat tocmai pentru interactivitatea de care vorbiţi, însă am impresia că ea, interactivitatea, este o simplă utopie, de vreme ce există destul de puţine comentarii referitoare la valoare unui text, însă avem o inflaţie de comentarii despre cât de cretin e X sau Y. Referitor la rugămintea mea de a ignora total postările mele, faptul că "mulţi autori, colegi buni de site, vor cere şi ei un tratament preferenţial"... asta cred că ar trebui să vă dea de gândit. Oricum, dacă aş dori să nu mai am parte de comentarii, în general, e deajuns să elimin bifa din căsuţa dedicată, atunci când postez un text. Însă eu vreau să ştiu părerile celorlalţi despre ceea ce scriu. Însă vreau păreri pertinente, formulate, pe cât posibil, cu bun simţ, în aceeaşi manieră cum mă adresez eu "interlocutorilor" şi, dacă se poate, nu din partea dumneavoastră. Nu vreau să îmi lăudaţi textele, vreau doar să le ignoraţi. "Nisiparul Literar" se referă, dacă am înţeles eu bine, la faptul că singurul în măsură a judeca un text, o emanaţie, o creaţie, este publicul, "cenzorii", oficiali sau neoficiali, contând foarte puţin spre deloc. Asta vă şi rog. Să mă lăsaţi cu publicul meu, uneori laudativ, deseori critic, dar întotdeauna avizat, cu intenţii bune şi bun simţ. În ceea ce priveşte textul... daţi-mi voie să vă spun că nu l-aţi înţeles absolut deloc, aşa că puteţi să îl consideraţi o glumă proastă (în sensul că nu provoacă nuci măcar zâmbete). Cu respect.   Postat de catre mihai enescu la data de 2011-08-19 00:39:46               Domnule Mihai Enescu, singura legătură între cele două texte sunt eu, desigur, dar eu nu sunt cenzor. Nici măcar n-am apucat să comentez pe text, pentru că nu mi-am dat seama dacă este o glumă sau personajul din text chiar crede că vorbește în numele tuturor celor cu frică de libertate, oricum s-ar numi ei. Plus de asta, în fragmentul smuls din ”Nisiparul Literar” eu vorbeam despre literatura și despre valorile acesteia, în timp ce în celălalt nu. Fac eforturi să rămânem într-un registru normal de discuţie și tocmai de aceea mi-am înăbușit tentația de a vă lăuda opera, dar nu mă puteți opri nici să îmi exprim opinia critică și nici amuzamentul, atunci când e cazul. Cu regret vă anunț că speranțele dumneavoastră cu privire la o ipotetica atitudine de indiferență sau ignorare, din partea mea, sunt foarte improbabile. Aș creea un precedent neprincipial, pentru că se vor trezi mulți autori, colegi buni de site, care vor cere și ei un tratament preferențial. Gheorghe, spre exemplu, un autor tot atât de talentat precum sunteți dumneavoastră, ar fi foarte fericit să beneficieze de aceasta ocazie. Ori tocmai pe aspectul interactivității se bazează orice site literar. Altfel, v-ați fi păstrat discursurile pe FaceBook sau pe blogul personal, așa, ca să moară dușmanul de clasă de invidie :)   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-08-18 20:26:44               Domnule Andrei Florian, faptul că nu vedeţi legătura între două texte care vă aparţin şi care sunt în evidentă antiteză, este mai degrabă o opţiune personală decât o realitate. Iar în ceea ce priveşte felicitările... vă rog să rămânem într-un registru normal de discuţie. Nu îmi place să jignesc pe nimeni, dar nici nu sunt atât de bun creştin încât să suport orice. Cu speranţa că, pe viitor, veţi ignora total orice postare care îmi aparţine, Vă salut cu respect.   Postat de catre mihai enescu la data de 2011-08-18 19:09:28               Domnule Mihai, așa, și? Nu văd legătura dintre cele două pasaje invocate, dar am prilejul să constat că nu pe dumneavostră trebuie să vă felicit :)   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-08-18 16:32:02               "Domnule Mihai, creatia dumneavoastra ma amuza teribil. Atat de teribil incat ma intreb daca ridicolul creatiilor este natural sau "lucrat". Sunt curios sa aflu, pentru ca nu stiu pe cine sa felicit :)" Andrei Florian - comentariu "Pentru că în literatura, domnilor, recunoaşterea valorilor acesteia nu este dată de părerea critică a unor cenzori constipaţi cu propria imagine şi importanţă." Andrei Florian - Nisiparul Literar   Postat de catre mihai enescu la data de 2011-08-18 15:05:19               sunt unii facuti sa semene zavistia, altii sa culeaga credulitatea, dar vine vremea secerisului si in alta zi va ninge, fiindca din nimic nimicul se poate naste - pentru a muri la fel de trist si insignifiant; ca si aceste culori fade, gheboase si straine de tot.   Postat de catre mihai robea la data de 2011-08-18 15:01:01               Domnule Andrei Florian, dacă ideea de libertate este pentru dumneavoastră, amuzantă... prefer să nu intrăm în polemici. Cât despre ridicol... cred că trebuie să vă "autofelicitaţi". Cu respect tuturor.   Postat de catre mihai enescu la data de 2011-08-18 14:42:47               Gheorghe, anxietatea este o stare afectiva patologica caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect, sau legata de iluzia posibilitatii unui pericol iminent sau insucces. Teama ta de insucces este oarecum motivata de "performantele" tale lirice, dar durata unei crize de anxietate este, in general, de una-doua ore. Cand crizele se repeta la un subiect care prezinta un fond anxios permanent, se vorbeste de nevroza de angoasa. Eu iti propun sa mai discutam peste o ora sau doua. Poate trece, mai stii?   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-08-18 14:19:43               stii cat ma intereseaza aceste culori? Precat as fi de naiv! Nu le-am vazut niciodata rostul intr-un asemenea spatiu, interesul meu merge spre ce se solidifica.   Postat de catre mihai robea la data de 2011-08-18 14:17:39               aiurea, robea eşti în bolgia bîlbîiţilor oranj cu limba dă franj.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-18 13:17:39               parca sunt un calator plutind, dar trecand pe aici cred ca am ajuns in al noualea cer; pentru ineditul situatiilor.   Postat de catre mihai robea la data de 2011-08-18 12:26:22               Vremea a venit, nepoate, Dar trezeste-te devreme Stai la coada, da din coate, Ca n-ajunge pana-n spate. Gogule, probleme? Domnule Mihai, creatia dumneavoastra ma amuza teribil. Atat de teribil incat ma intreb daca ridicolul creatiilor este natural sau "lucrat". Sunt curios sa aflu, pentru ca nu stiu pe cine sa felicit :)   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-08-18 12:10:07               iaca scîrţ dînd pe arcuş cu sacîz din seu de oaie libertatea ce te-nmoaie nu-i erectă uite-acuş' de-ai cînta întreg sonetu' chiar pe dos decît poetu' avem oi da' n-avem urşi!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-18 07:47:32	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE