PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Faptele şi gîndurile lui Ambrazură Text postat de latunski criticul Cugetări introductive 1. Cînd eram eu pe bulevard, într-o dimineaţă pe la orele cincitreizeci, şi castanii erau încă în floare, deci fructele lor nu puteau să-mi cadă in cap, am urmărit cu privirea un cîine viu care mirosea un cîine mort, anterior lovit de autoturismul XX- 05-PYA. Iar cînd cel viu s-a convins de fatalitate (Ford Mondeo era), a plecat puţin confuz către Crîng. Asemenea evenimente sînt propice meditaţiei, mai ales pentru o minte odihnită ca a mea. Asta m-a determinat să dau viaţă gîndurilor care mă frămîntă şi prin cuvinte a le face cunoscute, dar vă avertizez că doar naivii, beţivii şi cei loviţi de mînie spun ceea ce gîndesc. 2. Iar cele ce vor urma, sînt doar cugetările mele, ale lui Ambrazură (zis Cel Tuns Zero), cugetări pe care am încercat să le ţin ascunse de pixul ori de faptele care urmează vorbelor. Toţi ai noştri, din cartierul State, l-au avut ca lider pe Petrică a lui Parmenius din clasa a doua „complementară”, specialitatea linghişpire sansui; şi îi repetau zicerile şi hiturile cu sfinţenie, mai ales cea cu vorba şi fapta. Eu cred, acum, că el a auzit-o pe undeva şi n-a înţeles-o bine, pentru că vorbele sunt inventate de Ei ca să Le ascundă gândurile ori să Le justifice faptele. Oare naşul meu de botez, fi-i-ar ţărîna uşoară, fiind el mare „sculă” în regimul trecut, nu spunea că merge la şedinţă şi de fapt mergea la hotelul Partidului, actualmente altceva, cu Olguţa mergea, care a murit mai tîrziu de cancer mamar. 3. Nici nu era mare curvă Olguţa, dovadă că naşul s-a ramolit fără să priceapă ce şi cum în chestia cu femeile. Dar eu nu-mi permit să comentez aceste fapte majore, pentru că Regulamentul de Ordine Interioară al Liceului de Tolpimetre Selamizate spune la punctul şaptesprezece, ceea ce spune şi cel al liceului Angelescu la punctul douăzecişiunu, adică: „Trebuie să fiţi respectuoşi faţă de cei mari, responsabili şi iertători faţă de greşelile lor, pentru că şi voi veţi fi ca ei cînd veţi fi mari”. Dar tot de la Petrică ştiu (şi citez din memorie): el spunea că trebuie să-i dai Faraonului piramidele şi să-l dai pe Moise mic pe gîrlă, chiar nu l-am înţeles pînă cînd n-am terminat Facultatea de Irelevanţă Comparată, secţia Învăţămînt la distanţă, din Zona Industrială. Şi să nu mă judecaţi după legile voastre, acum sînt încă crud şi nu prea ştiu eu cum e cu femeile, cariera, politica şi banii. Ei, cei din urmă, ce mă mai încîntă, pentru că dacă îi ai mergi mai drept şi nu miroşi a prost. Dar despre fenomenele de mai sus, o să vă mai spun cînd o să cresc, iară dacă voi şi scrie despre ele, bine va fi şi de folos va fi, iară de voi scrie şi de dincolo de mormînt, să nu vă miraţi, că s-a mai întîmplat la cei din vechime şi chiar Isopescu şi Vasile Andru susţin aceste aberaţii. 4. „Nimic nou sub Soare”, spunea Petrică, iar eu m-am convins de zicală printr-o întîmplare ce nu poate fi explicată nici măcar prin paranormal. Răscolind eu prin cămară, în căutarea a ceva dulce, cum şi clasicii făceau, dădui peste un borcan cu filet, bine capsulat şi plin cu o substanţă cenuşie, greu de definit. Iar pe etichetă scria: „Ai găsit-o pe bunica!” Atunci mi s-a pus un nod în gît şi a migrat mai tîrziu în esofag, pentru că eu n-am cunoscut-o personal pe bunica şi nici nu ştiam dacă a fost incinerată sau înhumată ca majoritatea creştinilor. Dar citind eu mai atent eticheta pe care era chiar poza bunicii (ce bătrînică blîndă şi cu ochelari!), am vizualizat următorul îndemn: „Decupeaz-o pe bunica!”. O rafală de gînduri nenaturale mă încercară, gîndindu-mă la părinţii mei denaturaţi, ele se mplementară în lobul parietal drept, fiind apoi procesate în obul parietal stîng, la parter, unde mai tîrziu se vor aduna cele referitoare la chenzină, şase din patruzeci şi nouă, alegeri democratice şi viaţa de dincolo. 5. Cum spunea şi Petrică: „Este multe minuni între cer şi pămînt şi chiar intre blochausuri şi case pe pămînt , pe care o să le înţelegi tu, prietene, mai tîrziu!” 1. Ambrazură în al şaptelea cer 1. Am patruzeci de motive pentru a bea o cafea dimineaţa, cum şi cei patruzeci de sfinţi ar fi avut, dacă asemenea licoare le-ar fi fost cunoscută. Dar ciudata de maică-mea îmi spune zilnic că sînt prea mic pentru o risipă aşa de mare. Mi-aş fuma ţigara în mirosul de W.C. al şcolii dacă n-ar fi taică-miu adoptiv care să mă înţeleagă. El a descoperit secretul berii perfecte şi o spune aşa de poetic încît profa de Română ar face apoplexie. 2. Zice el: “Cele mai pure mlădiţe de hamei din desişul de la marginea văioagei, orzoaica cea arzoaică şi în fine o etichetă pe măsură ce exprimă raportul dintre cele de mai sus şi preţul berii”. Viciosul ştie şi care este cea mai veche bere din spaţiul CDP, ba chiar şi din spaţiul UE, dar nu bea din acele sortimente, ca să nu se strice la burtă. Doar din cea nefiltrată şi proaspătă îi place, adusă de fratele lui (unchiul meu într-un fel), direct de la fabrică adusă, în burduful de la brîu ori în geanta diplomat. 3. Azi mergeam prin urbe şi mă simţeam al dracului de bine, mai ales cînd am ajuns în centru, de unde am cumpărat covrigi, pe care i-am mîncat pînă am ajuns acasă. Aştept cu nerăbdare zilele de uichend cînd pot să merg în talcioc de unde să cumpăr şuruburi şi piuliţe vechi pe care să le recondiţionez cu filiere şi tarozi vechi, apoi să le montez la vechea maşină a lui taică-miu adoptiv. Pentru mine este o bucurie la fel de mare ca şi cum aş merge la Mc Donalds. Acolo şi numai acolo mai pot mînca acei cartofi prăjiţi la fel ca acasă! 4.Taică-miu adoptiv îmi spune să fiu mîndru de urbea în care trăiesc, precum şi de apa care o traversează periferic, pentru că nu degeaba oamenii îşi caută refugiu de secole pe lîngă ape. Mi-a dat şi un exemplu concludent. Pe cînd lucra el la un baraj din nord, dormind în baracă, mîncînd pe cartelă şi îmbrăcîndu-se pe puncte, apele veneau intempestive şi îi trimeteau pe locatari în aval, dar ei se întorceau şi tot acolo îşi construiau bordeiele orheiano-tunguse; însă cei cu bani, funcţii şi relaţii îşi construiau vile mai la deal şi în staţiuni feerice şi turistice de trei stele şi cinci micşunele. Să nu-l luaţi în seamă pe taică-miu ăsta adoptiv, pentru că a fost trimis în şomaj de la Conferic SA şi are un fix pentru tot ce se termină în feeric. 5. El zice ca aici a murit înecat Sf. Sava, eu nu am aflat încă cine este acel personaj, dar tata îmi tot povesteşte cum a făcut el ultima baie în apa de pe raza urbei; eu, deşi m-am scăldat de nenumărate ori în gîrlă, nu mă simt mai important decît el, cred că este vorba doar de modestie din partea mea . 6. Tata îmi tot spune că, pentru a ajunge celebru, baia trebuie să-ţi fie fatală. Dar la „complemetară” nu ne învaţă asemenea cuvinte. Am vrut să caut în DEX, dar era la soru-mea de lapte, pe noptieră, iar individa nu vrea ca eu să fiu mai cult decît ea. Ba mi-a spus că aş fi incestuos. Dar eu nu sînt cum mi-a spus ea, pentru că n-am decît doua vicii: cel cu cafeaua şi cel cu fumatul, mai rar cu iarba aia interzisa deocamdată. Doar atunci cînd Sidery, mon amour, vrea la Două Fumuri. 7. Şi apropo de soru-mea, ca să nu uit cît este de tîmpită, îmi spune, pe calea şcolii, dimineaţa, cît se simte ea de bine cu noul absorbant. Mă uit la ea şi parcă o văd pe bunica de la Cochirleanca, ce vorbea de Calea Sîmbetei şi de Sfînta Vineri şi se urina pe răzor, ştergîndu-se apoi cu desuurile de sub fotele exterioare. 8. Duminica ce a trecut am fost obligat de proful de Religie să merg la Biserică. Apoi n-am mai avut nici o îndoială în privinţa celui căruia i se zice Mîntuitorul. Îndoieli mai am asupra înţelegerii mele faţă de lume şi faţă de noile şi repetatele schimbări în programa şcolară şi în aria curriculară. Mi-au trebuit şaptesprezece ani de viaţă ca să aflu că şi Moş Crăciun există. Eu bănuiam ceva, dar n-am vrut sa fiu mai deştept decît cei născuţi mai devreme ca mine şi nici nu ar fi fost corect să-mi exteriorizez sentimentele. Abia acum sînt mîndru de locul meu natal, Cochirleanca, deşi am văzut lumina zilei la maternitatea din B... Şi cred cu tărie, cred pînă se mişcă munţii din loc, spre deosebire de tatăl meu adoptiv, care n-a crezut nici în aselenizare măcar, ci doar in puterea poporului plus electrificare. 2. Ambrazură îşi pune întrebări 1. E frumos la noi in cartier! Nu cred că tata şi-a dat seama că se putea şi mai bine, pentru că a fost de acord cu dărîmarea capiştilor şi a acceptat tacit construirea blockhausurilor în care locuiesc eu şi colegii mei.Apoi a fost de acord cu demolarea fabricilor şi construirea altor capişti. Cînd bea bere nefiltrată spune că mama mea naturală, Subalterna, s-ar fi împotrivit, dar nu suficient de mult încît să accepte privaţiunile Doinei Cornea ori ale Elisabetei Rizea. 2. Despre trecut se vehiculează tot felul de vorbe şi şoapte, cum zice şi colegul meu Chiftinelus, dar eu mă bucur că în curînd voi termina „complementara” şi chiar dacă nu voi prea avea de ales, sora mea de lapte nici atît. Ea ştie de pe acum horoscopul pentru anii în curs, adică cel oferit de agenţiile de voiaj, de animatoare şi dansatoare. O plîng, dar nu o deplîng, în fond fiecare are dreptul să-şi construiască viitorul aşa cum îl vede şi-l crede. Cum spunea şi Petrică: „Totul este bine în cea mai bună dintre lumi”, fie-i şi lui ţărîna uşoară!( cred că şi pe asta a auzit-o de la alţii). 3. Acum, cînd sînt marcat de cele anterioare, am a vă povesti despre Muci, Chiftinelus şi Robocap, ori a merge la meşterul meu de atelier, Haisus, care îmi este şi diriginte, pentru că stă cu noi la ora zisă „de consiliere” şi spune că trebuie să gîndească pentru noi şi pentru viitorul nostru, în virtutea profesiei lui. Şi mare dreptate are, pentru că spre deosebire de ceilalţi dascăli ai noştri, care nu sînt decît nişte amărîţi de profesori, el este chiar profesor -maistru-instructor şi mai are şi calificarea de tîmplar pe deasupra. 4. Pe el îl cheamă altfel, dar numele lui nu mai este cunoscut de trei generaţii de ucenici, pentru că a făcut din porecla lui un renume, precum Peneş Curcanul ori Horea, Bombonel. Chiorul şi Anişoara Pătîrlagă, zisă Pamela. El mi-a spus cîndva, după treapta întîi, la care n-am reuşit, după examenul de capacitate, dar înaintea testelor naţionale, mi-a spus că nu este bine a gîndi, pentru că a gîndi este ca şi cum ai fuma ori ai consuma băuturi alcoolice în spatele boutiqului. Iar dacă tutunul dăunează grav sănătăţii, iar alcoolul aşa şi aşa, despre a-ţi pune probleme de viaţă se păstrează în general o tăcere suspectă. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   L-am citit. Promiţător. Să vedem continuarea. Cum arată Crângul de la Tiraspol acum?   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-10 12:43:48               (va urma)   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-08-09 19:53:57	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE