|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pastișă (după Eminescu, la un caz contemporan) |
|
|
Text
postat de
mihai enescu |
|
|
A bătut de miezul nopții ceasul de la catedrală,
Iar eu scriu de zor la masă, ca în fiecare seară,
Mâna tremură și scrie, ochii obosiți mă dor,
Iar eu beau cafea cu cana, somnul ca să mi-l omor,
Nori de fum se-nalț-alene din jeratecul țigării
Infiltrându-se malefic prin cotloanele cămării,
La fereastră, în ghivece, florile stau resemnate
Întrebându-se retoric când vor fi din nou udate,
Iar sub grindă, un păianjen, suspendat în plasa-i deasă,
Doarme sforăind alene, parcă-ar fi la el acasă.
La lumina lumânării care fumegă-n neștire
Stau și scriu, și gându-mi zboară, înviind o amintire...
O nălucă zâmbitoare cu făptura diafană,
Plete ce îi curg pe umeri și privire de icoană.
O fotografie veche, cu chenarul zdrențuit
Mă privește-ncremenită din albumul prăfuit.
O privesc ca dus din lume, mă pierd parcă-n ochii ei
Și-mi aduc..., mi-aduc aminte dansul florilor de tei.
Mi-amintesc de mângâierea care mă înfiora,
Mi-amintesc de părul moale ce-mi plăcea a-l mângâia,
Și când gura ei fierbinte, pătimaș o sărutam,
Doar ea exista pe lume, chipul ei, doar, îl vedeam...
Acum eu fumez mahorcă, ea - țigări din cele fine,
Eu mă plimb pe jos prin ploaie, ea se plimbă-n limuzine,
Eu am doar un rând de haine, iar paltonu-i vai de el,
Ea se-mbracă-n rochii scumpe și miroase a Channel.
De aș spune la prieteni că i-am fost cândva iubit,
M-ar privi ciudat, cu milă, crezând c-am înnebunit
Și m-ar lua să-mi facă cinste, într-o cârciumă, c-o bere,
Ca să uit de-a mele visuri, ca să uit de-a mea durere.
Dar nu-mi pasă! Nu contează dacă ei mă cred nebun.
Eu am dragostea în suflet și... o poză-ntr-un album. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pentru un anumit nivel poezia asta nu e deloc rea si promite...
Eu cel putin nu am detectat nicio scadere la prozodie...
Iar discursul liric este f bine condus...
urmatoarele patru versuri ar trebui rescrise:
"Mi-amintesc de mângâierea care mă înfiora,
Mi-amintesc de părul moale ce-mi plăcea a-l mângâia,
Și când gura ei fierbinte, pătimaș o sărutam,
Doar ea exista pe lume, chipul ei, doar, îl vedeam..."
Votez...
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2011-08-07 10:58:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E scrisă acum mai bine de 15 ani. E o pagină de viață, domnule Ștefănescu.
Iar când am scris "serios" am fost catalogat ca nazist, extremist etc. Acum sunt neserios.
Nu. Nu mai scriu în stilul ăsta. Primele încercări postate de mine aici sunt și cele mai recente, așa că puteți judeca dumneavoastră.
Cu stimă. |
|
|
|
Postat
de catre
mihai enescu la data de
2011-08-07 00:49:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
dacă e așa cum spui, foarte pe scurt (și regret că spun asta în public, dar asta e situația) cred că e timpul să faci un salt, să scrii chestii mai serioase. sau fie și neserioase, dar într-o manieră serioasă... sper că înțelegi. după părerea mea, ai potențial. poezica de mai sus e un exemplu de talent irosit.
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2011-08-06 19:00:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Scriu" de mult.
Însă nu cred că se poate numi "scris" atâta timp cât nu există continuitate. Am început prin adolescență sau chiar mai devreme. Apoi nu am mai scris ani de zile.
Acum vreo 4 ani am întâlnit într-un spațiu virtual, cam ca acesta, un om deosebit care m-a determinat să muncesc mai mult.
Deci, "scriu" de aproape 20 de ani, și muncesc de 4.
Mulțumit de răspuns? |
|
|
|
Postat
de catre
mihai enescu la data de
2011-08-06 18:26:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule Mihai, offtopic, dacă vrei răspunzi, dacă nu, nu. de cît timp scrii? îți zic pe urmă de ce întreb. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2011-08-06 18:20:15 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|