PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Subversiv Text postat de mihai enescu Sunt om, şi m-am născut în vremea-n care Pentru avort nu se dăduse voia, Şi ştiu cum e să-nveţi la lumânare, Şi ce gust are un salam cu soia. Sunt om, şi am crescut vorbind în şoapte, Şi pe la cozi am învăţat să-njur, Şi-ncă mi-e frig când mă gândesc la lapte, Şi, când spun bancuri, mai privesc în jur. Sunt om, şi-am folosit săpun de casă, Făcut de Buna mea pe pirostrii, Şi pielea de la gât încă mi-e roasă, De sfoara aspr-a cheii argintii. Sunt om, şi-am învăţat ce-i omenia De la părinţi, nu de pe Internet, Şi nu suport minciuna şi prostia, Şi libertatea la 2 litri - PET. Sunt om, şi am înscrisă-n gene firea A celor mai viteji din neamul trac, Un steag-balaur îmi e moştenirea Şi simt pe cap "pileus"-ul de dac. Sunt om, şi până voi muşca ţărâna, Un lucru vreau să-nvăţ pe-ai mei copii: Ne-a dat o viaţă, Dumnezeu. Doar una. Şi dreptul şi porunca de-a gândi. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   "Formularea “care-şi dau cu bidineaua encomiastică pe la toate încheieturile.” îmi aprţine în toatlitate & exclusivitate," Nici nu am spus altceva. Aşa ca şi invenţiile mele lingvistice. Care îmi aparţin. Şi am apreciat sintagma „bidineaua encomiastică” Superbă formulare şi sprijină pe deplin ideea a ceea ce aţi dorit a spune. Cum la fel sprijină şi ideea pe care eu am formulat-o construcţiile „patternbuton” „otovism axiologic” şi celelelte. Sunt din aceeaşi zonă. De ce sintagma dumneavoastră ar avea legitimitate iar ale mele nu? Pentru că arbitrariul gust al domniei voastre vrea asta? V-am spus, aveţi tot dreptul să nu vă placă. Dar nu aveţi nici dreptul şi nici calificarea să impuneţi, să daţi lecţii ori să taxaţi. Vedeţi, este aşa de simplu. PS. Aţi eschivat subtil. Parcă vorbeaţi despre o tautologie ceva. Ori eraţi dator cu asta, aia, dichotomia… Ori în sfârşit v-aţi prins! Vedeţi ce face minimul efort? Vă poate scoate de sub incidenţa pasajului buclucaş.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-05 13:59:21               Doamnie-‘mniezăule care exişti doar în mintea unora! Ce de-a mai balivernăraia! Ce de-a mai vorbăraia-ciorbăraia! Ce de-a mai jocul din buricul vocaBULAristic! Brie, domnu… ăăă… pardon! am încurcat sexu, - căci încurcate rrrău mai sunt şi căile domnului Cor….pardon! Cris!... adică nu, ale doamnei Lenuţa (of, iar Lenuţă!). Brie doamna (dacă aşe cere ighemoniconu!), ascultă brie, aişie: dacă matale continui să te-nvîrţi în propriul curriculumul vitae, ca ăia di la la zidul morţii, pînă ameţeşti, îi treaba matale, da’ să continui a crede că ai de-a face cu un prost care nu e-n stare să descifreze opturile matale intertextualisto-hermeneutico-nautico-iestetico-bramburistice, apăi nu că mă jigneşti pe mine, da’ îţi faci o reclamă proastă! Asta înseamnă că te exprimi aşa de încîlcit şi răsucit şi inutil-prolix (prolix, bre, prolix… ştii ce-i aia? ce? eu să nu fac pi dăşşteptu?!...), încît nici unul hiperobişnuit cu fel şi fel de limbaje, care de care mai complicate şi încărcate de semnificaţii greu repereabile, nu-i în măsură a da de cap criptologiei dv. turmentate! (ia de la băiatu!) Păi atunci ce să mai zicem de mocănei, burici, ciocănari, tome etc. Ei, săracii, ce să mai priceapă, cînd nu-s în stare să lege două vorbe fără să nu li se-nnoade traseele neuronale în aşa hal, încît să-nceapă a bîţîi din cap ca păpuşele stricate şi să cadă-n bumb, ca bobocii d-o zi! Chiar dacă-s “Cititorii europeici cu siguranţă!” (El.Ştefan). Da’ de cîţi amperi e “siguranţa” aia, doamna? Să nu li se-ncingă circuitele, doamne fere, bieţilor useri, în timpul efortului mental şi să…ăăă… combustioneze metafizico-egotic! (Sunt elev silitor? Ce notă merit?) Să vă mai iau, să vă mai scurtur n’ţel, n-are nici un rost, că tot ca surda pe mormînt o ţineţi! Apăi, credeţi ce-oţi vre, da’ eu v-aş recomanda să veniţi oleacî cu chişioarilii pi pământ, că din montgofierul în care vă cocoţaţi, ca să ne priviţi de sus, nu vă vedeţi decît cît un purice, la orizont! PS: Formularea “care-şi dau cu bidineaua encomiastică pe la toate încheieturile.” îmi aprţine în toatlitate & exclusivitate, cujm adică?!! Ori vi se pare că nu? Apăi, demonstraţi-mi de unde am julit-o şi daţi-mă-n vileag, să mă mă faceţi de kko. Apă dacă nu, ia cereţi-vă scuze pentru calomnie!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-05 10:33:46               "adică în locul efortului de gândire şi apropierii cu sfială şi iubire de un text, o “judecată de valoare” exprimată clişeic, (de exemplu “tautologie”) ori “otovism axiologic!” ori “discreţionarism egotic” etc."   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-05 08:32:37               Numai pentru stil Superbă formularea: “care-şi dau cu bidineaua encomiastică pe la toate încheieturile.” Ştiţi cui aparţine? Şi care ar fi diferenţa, stilistic vorbind, între aceasta şi creaţiile mele lingvistice care, se pare, v-au agasat neuronii? Să acuzi, să tuni şi să fulgeri împotriva a ceea ce tu însuţi practici, poate fi o culme a inconsecvenţei şi ipocriziei? Întreb. În planul polemicii, distinse domn, autocontradicţia reprezintă un fel de şah-mat. Mutaţi vă rog!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-05 07:12:57               “Domnu doamnă, Păi şi eu tot la “patternu” ăla m-am referit, dupe cum uşor se observă din com., adecă din context, precum glăsuita-ţi cu supptilă aluziune. Ce treabă aveam cu “patteru”? Sincer, nici n-am observat lipsa “n”-ului de la coadă, mintea virîndu-mi drept sprea acel înţeles. V-am corectat şi vă supăraţi? Prin urmare, de unde neînţelegere din parte-mi?!! Ba, încă rămân uimit că nu sesizaţi deloc tautologia pe care o comiteţi în continuare, chiar dacă, iată, spuneţi : " mă refeream la “pattern” (tipar, model)"! Păi dacă e TIPAR, doamna, este evidaman că e PRESTABILIT!! Chiar nu vă pricepeţi nici propriile sintagme?” Cu încă puţin efort - vedeţi ce bine vă prinde?- aţi înţelege, în continuare, că pot exista şi butoane prestabilite pentru fiecare tipar în parte (acum puteţi observa de ce s-a impus sintetica şi ironica mea creaţie lingvistică, “patternbuton”) Ce efect stilistic şi cum ar fi ieşit ironia, pe care în sfârşit se pare că aţi reuşit să o înţelegeţi şi poate chiar să o gustaţi, distinse domn, dacă aş fi folosit în loc de “patternbuton” expresia “buton prestabilit pentru fiecare tipar în parte”? Înţelegeţi că poate exista un “patternbuton” pentru diferite clişee prin care să se exprime judecata valoare? De exemplu: “text slab” “deja vu” “fleoşc” “tautologic” “nu vă pricepeţi nici propriile sintagme” etc. Ei bine tiparele (evident prestabilite; o ştie şi Gâgă) asociate, fiecare, unui astfel de buton devin “patternbuton” care şi ele, la rându-le, pot fi prestabilite. Aşadar unde este tautologia? Vă reamintesc , mai jos, paragraful iniţial care incrimina ironic, spre satiră, chiar un astfel de comportament: adică în locul efortului de gândire şi apropierii cu sfială şi iubire de un text, o “judecată de valoare” de exemplu “tautologie” ori “otovism axiologic!” ori “discreţionarism egotic” etc. Iată, distinse domn, paragraful la care am făcut referire şi, cu hinturile actuale, şi efortul deja făcut, vedeţi dacă invenţiile mele lingvistice, pe care mi le asum, -barbarisme cum le denumeşte domnia voastră- servesc textul şi mă ajută în demersul pe fond şi stilistic de a incrimina atari năravuri: “Judecata de valoare exprimată prin clişee - este mult mai comod să "apăs" un "patternbuton" prestabilit decât să fac un efort de gândire şi să mă apropii cu sfială şi iubire de un text- otovismul axiologic, discreţionarismul egotic şi multe altele fac din actul lectură-receptare-interpretare unul despotic, sentenţios şi fără drept de apel. În spaţiul spiritual, în literatură în artă, în fapt în viaţă, pe anasmblu, nu există dichotomie ori numai dichotomie pură. Spectrul ideatic este şi va rămâne infinit, opinia, dubitaţia, opţiunea, varianta, ipostaza şi multe, multe altele sunt tot atâtea căi de a accede la valoare, bine şi frumos.” Sigur, aveţi tot dreptul să nu vă placă însă nu aveţi calitatea de a da lecţii (de la băiatu, cum vă exprimaţi) ori de “taxa”. Vă puteţi expune opiniile, chiar clişeic, intrând sub incidenţa paragrafului de mai sus. Însă atât. Sper că aţi înţeles de ce! Cititorii europeici cu siguranţă! PS1. “Iesplicaţi” şi “În spaţiul spiritual, în literatură în artă, în fapt în viaţă, pe anasmblu, nu există dichotomie ori numai dichotomie pură.” Să văd ce aţi înţeles. Celelalte “iesplicaţii” mă mulţumesc. Se vede treaba că aţi făcut necesarul efort. PS2. Distinse domn, încerc să evit banalul, truismul, etc. În fiecare intervenţie, dacă aş putea, îmi propun să existe o câtime cel puţin de altceva, de originalitate, de nou, de creaţie. Pentru că numai aşa se progresează. Altfel am fi rămas la îngî, îngî ori poate la mai evoluatele « îmi place », « nu îmi place ». Şi apreciez şi la alţii astfel de contribuţii. De exemplu, în comentariul domniei voastre am apreciat « Nu… cadavrelor noţionale!” Stilistic vorbind. Nu argumentativ. PS3. Nu mai faceţi caz de pseudonimele mele. Sunt de notorietate şi am explicat raţiunea lor. PS4. Este evident că aveţi o mare capacitate de a deturna fondul unei polemici. În aceasta, de exemplu, aţi transferat fondul în stil. Aş fi vrut ca şi pe fond să aveţi o reacţie. PS5. Cogitaţiunea, fiţi sigur, are un miez. Vă las plăcerea de a face efortul să-l descoperiţi. Dacă nu cumva aţi făcut-o deja.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-05 06:52:52               Da' cu cogitaţiunea aia dă la sfîrşit, aia cu dujjjmmanii şî pretinii, ce vruserăţi să ziceţi? Că iar picai dă prost!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-05 00:08:10               AnalogiLeana secănd! Hopa! Doamna şi-a dat băsmăluţa jos, dupe ochişori, - ori poate greşi botonu dă identificare?! - apărînd în toată splendoarea-i megacritică! Domnu doamnă, Păi şi eu tot la “patternu” ăla m-am referit, dupe cum uşor se observă din com., adecă din context, precum glăsuita-ţi cu supptilă aluziune. Ce treabă aveam cu “patteru”? Sincer, nici n-am observat lipsa “n”-ului de la coadă, mintea virîndu-mi drept sprea acel înţeles. V-am corectat şi vă supăraţi? Prin urmare, de unde neînţelegere din parte-mi?!! Ba, încă rămân uimit că nu sesizaţi deloc tautologia pe care o comiteţi în continuare, chiar dacă, iată, spuneţi : " mă refeream la “pattern” (tipar, model)"! Păi dacă e TIPAR, doamna, este evidaman că e PRESTABILIT!! Chiar nu vă pricepeţi nici propriile sintagme? "Otovismul axiologic”?! ... o, nuuu! Ce barbarie expresivă!... Nu aţi remarcat ridicolul formulării, desigur. O împreunarea hilară dintre "otovism – via otova", care derivă de la a ideea (hai să mă iesplic, ca să nu mă mai iei de prost!) de a lua lucrurile la grămadă, nediferenţiat – un fel de tohu-vabohu biblic; precum şi cea "axiologică", adică valorizantă, pe scurt. Prin urmare, am să vă explic – deşi mi se pare, iarăşi hilar s-o fac, aceasta fiindu la mintea cucoşului: anume, aţi dorit să spuneţi – dar scărpinîndu-vă magnanim, dupe ureche – că eu, aracan de mintea-mi! n-am nici un fel metodă de judecare a valorii, o modalitate de a le privi în ierarhia lor calitativă. E bine, domnu doamnă? Cde notă-mi dai, dăscălimea voastră? Să mai vorbim şi de la fel de monstruosul “discreţionarism”? Sper că nu pretindeţi să vă explic ce-nţeleg eu prin “discreţionarism”, că asta ştie orice prost! “Egotic”, vine de la ego, adică tendinţa permanentă de a circumscrie evenimentele în jurul propriului eu. Un fel de narcisism, cu scufie de filozof ratat – ca s-o dau şi eu pe-a mea! Repet, nu mă luaţi de prost, făcînd paradă de ştiinţă, care depăşeşte capacitatea mea de… ăăă… “comprehensibilitate” (am nimerit-o?!). Şi aista-i un barbarism care mă face să vomit cînd îl pronunţ sau scriu! Sper că nu credeţi că am pus iute mânuţa pe dicţionar, ca să mă instruiesc. Cred, dealtfel, că definiţiile din DEX sunt complet diferite! Prin urmare, domnu doamna, am să mă străduiesc a vă face să pricepeţi: nu presupusa, de către domnia voastră hiperbolică (ops! ops!… m-am contaminat!“) complicaţie terminologică şi contextualitatea aferentă (ops! ops!) mi-a blocat mintea la mantinelă. Ci m-a revoltat modul barbar în care siluiţi biata limbă, încercînd să induceţi ideea unei false şi profunde ştiinţe critice, cînd aţi fi putut spune, simplu, omenesc, cam ce intenţionaţi a ne comunicare (infinitiv lung!). Cît priveşte “aparatul” meu “critic”, vă asigur că e de o mie de ori mai viu şi mai adevărat decît tancul dv. terminologic, plin de expresii umflate, precum broasca din poveste, care sfîrşesc în fîsîială retorică şi bombasticim găunos! (Observaţi supleţe de vocabuler? Învăţaţi, pls!, de la băiatu!...) Mă mir că, finalmente, mi-aţi acordat o bilă albă, pe chestia oxi…oxi… oxi moronului ăluia (staţi liniştit, ştiu ce este!) Aşadar, domnu doamna, de fiecare dată cînd veţi mai interveni cu aşa magistreţuri terminologice, (observaţi supleţe!) o să vă taxez! Păi, trebuie să fie şi cineva, pe aici, paznic la poarta celei “mult dulce şi frumoase”! Ba, pardon! Să nu picăm nici pe partea rozalie a eleganţei firoscoase: ci să folosim vorbele în toată goliciunea şi robusteţe lor expresivă, cu întreaga lor aromă de inteligenţă inventivă, proaspătă, originală! Deci, Nu… cadavrelor noţionale!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-05 00:06:34               Logipeia 2   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-08-04 23:24:52               ale   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-08-04 23:14:34               Logipeea 2 În plus, doamna, în goana ei nebună după invenţii teribiliste de limbaj preţios, comite următoarele perle involuntare: //"patterbuton" prestabilit//!! Apăi, dacă e “patter”, doamna, dar însă taman că nu poate fi altfel decît “prestabilit”! Plus că “otovismul axiologic” şi “discreţionarismul egotic” … waw, waw! – chiar că ne-a dat pe spate! Spiritul nostrum “egotic” este adînd impresionat de spiritul vostru “argotic”, doamna! Ce puteaţi observa era lipsa lui “n”. Pentru că mă refeream la “pattern” (tipar, model) şi nu la “patter” care este altceva. Din context se putea deduce. Aşadar pot fi prestabilite diferite “patternbutoane” pentru diverse situaţii. Însă cine nu înţelege o dă pe presupusă. Mă îndoiesc să fi înţeles ceva şi din sintagmele “otovismul axiologic”, “discreţionarismul egotic”, “dichotomie ori numai dichotomie pură”. Şi, când nu înţelegi ceva şi mai ai şi tupeu, exclami neaoş, româneşte “waw, waw!” şi te dai dat pe spate. Şi tot aşa o ţine distinsul “critic de ocazie”. “Aparatul critic” al domniei sale este mirarea iar ca act valorizator căzutul pe spate. Într-un singur loc a bunghit-o, ca să mă exprim într-un limbaj familiar domniei sale: oximoronul “toleranţă exigentă” nu mi-a ieşit. Poate voi continua. Am făcut-o, până acum, numai din considerente didactice. Pentru că în rest este pierdere de timp. Nu-mi propun să-l schimb pe domnul Peia ori să-i completez carenţele de logică, incomprehensibilitate critică şi percepţie poetică. Voi ignora “patternurile” de comportament nihilist al distinsului domn. Unii au duşmani ori numai duşmani pe lume. Unii au prieteni ori numai prieteni în lume. Unii au şi prieteni şi duşmani. Şi când te gândeşti că toate acestea se întâmplă în aceeaşi lume.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-08-04 23:11:01               scurtă remarcă privind puritatea lirică-metaforică a autorului şi nu numai: p ce te bazezi stimabile cînd dai cu buzduganu'n brînză, varză, rînză, mînz şi zimbru?Apartenenţa etnică, genetică sau ce mai visează fizicu dumitale, la tribul trac al daco-geţilor în momentul acesta mă face să cred că n-aveţi lecturi în domeniu nici cît păr pe broască! De aici acuza de rasism, naţionalism şi intoleranţă culturală, fenomenologică. (Gheorghe Rechesan) Nu am spus niciodată că aş face parte ACUM din "tribul trac al daco-geţilor". Am scris doar o strofă despre faptul că sunt mândru de istoria poporului meu, atât cât am citit (sau nu) despre ea. De ce nu e voie? De ce afirmaţii de genul "sunt mândru de istoria poporului din care fac parte" au ajuns... "rasism, naţionalism şi intoleranţă culturală, fenomenologică"? Nu am jignit istoria altor popoare. Sau oameni, fapte, credinţe, culturi... Ce e "intoleranţă culturală" aici? Cu respect.   Postat de catre mihai enescu la data de 2011-08-04 17:27:33               Noa, acu cred că putem trage "pileusu" pe-o sprînceană.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-03 21:52:30               cu logica asta poetică eu aş simplifica aşa: Ionela are un măr şi muşcă din el. Ionel înghite în sec. Mare păcat, domle că Ionela nu i-a dat şi lui Ionel din măru' ei.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-03 21:50:38               "Logică... poetică"?!! Ohooo! Doamna,doamna, eşti bună să ne iesplici şi nouă, proştilor dă rînd, cum e cu logica aia? Că tare-am dori să aplicăm principiile ei, şi anume cele trei, stabilite de către mr. Kant, pentru a verifica adevărul negativ, la fiecare vers, şi să nu ne mai încordăm de-a surda, în iraţionalitatea nostră intuitivă, alogică, să decoperim adevărul ascuns al lucrurilor, nesupus legilor kantiene. V-am fi recunoscători pînă la moarte!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-03 16:34:03               AnalogiLeana! Mult prea stimată şi “sofistificată” doamnă, Mi se pare mie sau încercaţi să faceţi teoria băţului de chibrit, cu două scăpărători?! Văd că ţineţi musai să trageţi spuza pe turta dv… textualistă, ca să zic aşa! Mai mult, chiar: tooot recidivaţi, cu o osîrdie comică, să faceţi demonstraţii de subtilă uzitare a limbii şi de bun-gust artistic, dar aveţi o prestaţie absolut haioasă de terminologie prestidigitativă – hale-hap! – dublată de o absolut jalnică capacitate de recepţie şi valorizare a… “actului” artistic, că mă tăvălesc pe jos de rîs cînd îmi îngădui distracţia de a vă citi! La nivelul dv. de înţelegere şi urmare a înaltelor şi preţioaselor teorii gongoriste, pe care le expuneţi cu fală de belferiţă speculativă, sunteţi gata să admiteţi că Neculuţă Theodor – marele liric plăpumar! – a avut şi el HADEVĂRU lui hartistic, mînca-v-aş ştiinţa matale dă hermeneută a lu peşte! Ba, înainte de asta, faceţi o foarte duioasă şi impardonabilă suprapunere de termeni, confundînd “adevărul artei”, care presupune, prin definiţie, un ADEVĂR cu caracter de generalitate, obţinut printr-o însumare crono/evolutivă a gusturilor, din ce în ce mai rafinate, ale celor care au validat acest ADEVĂR, cu adevărurile mici, de cuhnie, ale icsulică şi igreculică. Are icsulică adevărul lui de straiţă, ei, asta e, se cheamă că e apropitar de MARE ADEVĂR HARTISTIC! Are şi igreculică desaga lui cu preferinţe degustibuse – iaca, alt ADEVĂR HARTISTIC! Eu crez, doamna, căci căci mesteci şi amesteci adevărurile mici, cu ăla Maaare, de dragul de-a vorbi discuţii! (Eu găvăresc pre limba mea, că a lu’ matale e cam scrobită şi bate toba la Moldova dijaba)! Şi asta, cu toate că, mai la vale, ne ţinuşi o prelegere ex-chatedra, dă ştiinţă icsactă, dăspre HADEVĂRURI, bre, crezîndu-ne proşti, mototoi, aduşi cu pluta pe Gange! Dar, la un mom. dat, spuneţi: ““adevărul artei” şi un adevărul ca o categoremă filosofică ori adevărul ştiinţific, etc. Atât: “adevărul artei” … Iar, mai la vale: “Manelistul va găsi bucurie şi plăcere în manele (…) Şi această bucurie şi plăcere reprezintă “adevărul lui artistic”. Păi, dacă e “atît”, doamna, atît să fie. Nu-mi amesteca conopida cu varza. Anume: “Adevărul artei” cu “adevărul (h)artistico”-domestic al ui Manelică! Ăsta din urmă nu-i ADEVĂR, adus la maturitate de către evoluţia gusturilor, ci bîzdîcuri de şătrărie. Dar iată un exemplu edificator, din poliloghia academică ce ne-o faceţi undeva, mai jos: “Dacă gustul unui individ ori al unei comunităţi nu depăşeşte stadiul de “manele” acesta este standardul de cultură muzicală al acelui individ ori comunităţi.” Păi asta, după propria-vă definiţie, se cheamă că este ADEVĂR ARTISTIC, doamna? Aşa percepi matale lucrurile? Atunci nu e de mirare că pui un semn de egalitate între mocani, tome şi burici, cu alţi de pe-aici, făcînd din sait un fel de magiun de corcoduşe, din care nu mai pricepe nimeni cum să facă distincţia între bălmăjeală şi scriere serioasă. Şi nu ne mai lua aşa, de sus, doamna, lasă-ţi suficienţa la gardirop, că nu suntem atît de împachetaţi pre cît îţi place matale să crezi, chiar dacă nu “educăm” studenţi…ăăă… “eminenţi”, şi nici mătăluţă aşa dişteaptă cît te dai! Iar pînă la a ţine nasul pe sus, mimînd Academika Magna, o să vă spun că toate sforţările neologistice ale discursului dv. gonflat nu mă impresionează deloc, dar absolut deloc. Citit-am lucruri mult dificile la viaţa me, stai cool! Şi pot face deosebire între un discurs plin de miez, chiar dacă dificil ca terminologie şi structură, şi între vorbele umflate cu compresorul fuduliei vocaBULAristice, care face paradă de ştiinţă. Di aia am aşa o oroare di găunoşenii zgomotoase, aşa, ca ale domniei voastre akadmice! Poate veţi fi vrînd, prin ţanţoşenia asta expresivă, să faceţi lumea a crede că cine ştie ce mari adevăruri hartistice rostiţi şi cine ştie ce mare literată de panoplie sunteţi! Nu, nicidecum: nu rostiţi decît nişte banalităţi sforăitoare, cu aerul că aţi descoperit gaura de la macaroană!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-03 16:24:18               Greşiţi în percepţie domnule Recheşan. Pretindeţi logică istorică. Aici se aplică logica poetică. De la clasici ştim asta.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-03 15:50:04               iară de eşti de obşte din Partium sau de lîngă zidurile Albei Iulii, acolea nene, se pare zic tocilarii ăia de istorici că elementul daco-get era cam slăbit spre inexistent din pricina de prezenţa cohortelor romane care numa sînge latin 100% n-aveau în vine!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-03 15:05:50               erată............"Apartenenţa etnică, genetică .......la.....e o gogoriţă fără argumentare şi dovezi(nici măcar liricoase)   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-03 15:02:45               scurtă remarcă privind puritatea lirică-metaforică a autorului şi nu numai: p ce te bazezi stimabile cînd dai cu buzduganu'n brînză, varză, rînză, mînz şi zimbru?Apartenenţa etnică, genetică sau ce mai visează fizicu dumitale, la tribul trac al daco-geţilor în momentul acesta mă face să cred că n-aveţi lecturi în domeniu nici cît păr pe broască! De aici acuza de rasism, naţionalism şi intoleranţă culturală, fenomenologică.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-03 15:01:29               Logipeia Iată un nou exemplu din panoplia logicii peiene! Spune, referindu-se la o afirmaţie de-a mea, distinsul Ioan Peia: “adevărul artei este gustul iar anticii au sintetizat sublim acest adevăr: de gustibus et coloribus non disputandum...” În cazul ista, doamna, adevărul maneliştilor e mai adevăr decît al celor care… “degustibizează” muzica simfonică, întrucît primii e mai mulţi, deci majoritari, deci adevărul lor e “nondisputabil”! Răspund: Încercaţi să determinaţi să asculte muzică simfonică un manelist şi veţi vedea ce rezultate aveţi! V-am spus, dacă nu înţelegeţi, nu-i nicio problemă. Un simplu help şi primiţi lămuriri! Am scris: “adevărul artei” şi un adevărul ca o categoremă filosofică ori adevărul ştiinţific, etc. Atât: “adevărul artei” nu am făcut taxonomia artei nu am făcut analiza comparativă a artei. Care este replica domniei voastre? “adevărul maneliştilor e mai adevăr decît al celor care… “degustibizează” muzica simfonică” Că nu aţi înţeles subiectul se vede de lo o poştă. Iubitorul de muzică simfonică va găsi bucurie şi plăcere adică “adevăr artistic” în muzica simfonică. Şi mai mult ca sigur, va fi oripilat de manele. Le poate şi ignora cu magnanimă detaşare! Acesta este adevărul lui artistic. Manelistul va găsi bucurie şi plăcere în manele şi, dacă nu va fi oripilat de muzica simfonică, cu aceeaşi magnanimă detaşare o poate ignora. Şi această bucurie şi plăcere reprezintă “adevărul lui artistic” De aceea, distinse coleg, “de gustibus et coloribus, non disputandum” Este un truism faptul că instrucţia, cultura, educaţia, mediul etc. pot conduce, un obligatoriu şi uneori nu ireversibil, la “adevăruri artistice” mai rafinate, mai sofisticate, mai compexe, mai difíciles chiar. Tot atât de adevărat este că accesul la aceste “forme de adevăr artistic” presupune un anumit efort. Pe care, unii îl fac alţii nu. În plus aceste tipuri de “adevăruri artistice” pot fi clasificate, ierarhizate. Ele generează “standarde de calitate” care reprezintă nivelul acceptat la un moment dat de către un individ, o comunitate ori de societate în ansamblul ei. Dacă gustul unui individ ori al unei comunităţi nu depăşeşte stadiul de “manele” acesta este standardul de cultură muzicală al acelui individ ori comunităţi. Adică adevărul lor artistic. Este evident comportamentul multor indivizi în direcţia minimei rezistenţe şi maximei probabilităţi. Efortul propriu şi standardele culturale ridicate din alt spaţiu îi pot scoate pe unii din acest mediu şi-i pot propulsa la un alt “standing”. Un alt adevăr artistic poate să devină opţiunea lor. Nu există o corespondenţă biunivocă între “cantitatea de adevăr artistic” şi “valoarea acelui adevăr artistic” Mutatis mutandis, acest algoritm este valabil pentru toate tipurile de adevăr artistic. Inclusiv pentru zona de comentarii ori critică literară. Aşa se explică diferenţierea dintre noi, de exemplu. Domnia voastră se rezumă la un anumit tip de discurs eu la altul. Fiecare tip de discurs cu “adevărul “ său artistic. Iată de ce eu nu discut adevărul artistic al comentariilor domniei voastre. Discut idei, problematici, şamd. Dacă tot nu aţi înţeles continuăm. În limita timpului evident. Şi voi mai da şi alte exemple din comentariul domniei voastre. Pentru că v-am spus. Intervenţia domniei voastre este atât de slabă în conţinut şi “argumentaţie” încât, cum v-am mai spus, mă înduioşează, distinse domn. Şi mă amuză.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-03 11:32:58               De ce faptul că eu, printre alţii, sunt mândru, la propriu, că "mă trag" dintru-un popor pe care istoricii antici îl admirau, trebuie să fie considerat, dacă am înţeles eu bine, nazism şi propagandă pentru puritate rasială? Cu toată stima şi respectul pentru "greii" acestui site, nu îmi voi schimba opiniile. Octavian Paler spunea că "un popor fără statui şi fără trecut nu poate exista". Plecăciune!   Postat de catre mihai enescu la data de 2011-08-02 23:20:11               Alo, doamna, doamna! E bine că v-aţi amuzat, căci asta înseamnă că, în fine, în clipa în care v-am făcut să pricepeţi cam în ce fundături noţionale duce vocabulerul dv. sumeţit, nu v-aţi putut stăpîni să nu rîdeţi de chiar propri-vă pirsoană "sofistificată" - precum glăsuia un individ care se da cult, - nu spun cine, mai importantă decît "branconieru" Igaş. Şi chiar mai… decît cioclopedica dv. alcătuire! Da' se pare că, finalmente, tot n-aţi priceputără obiecţiunea mea: anume, cînd veţi reuşi să controlaţi fro genă d-aia, să mă anunţaţi şi pe mine, ca să vă propun la premiul Nobel! Poate veţi descoperi, cine ştie? şi leacul bolilor fatale! Cum ar fi, bunăoară, tendinţa de a vă scărpina, olteneşte, la urechiuşă! Cît priveşte "vulnerabilitatea"-mi, de care faceţi caz, vă anunţ că nu am nici un călcîi care să fi fost scufundat în Styx de către Mama-Natură, ceea ce mă face etern! Or'şcum, "cuantica spiritului" meu are toate nuanţele posibile, dat fiind că :” Proprietatea nonlocală a inseparabilităţii cuantice arată că toate părtile moştenesc (pentru totdeauna) caracteristici legate de întreg.”, şi că această inseparabilitate este un“fenomen care are loc între particulele de nivel subatomic.” Ori, făcînd eu parte din acelaşi univers din care face parte, indubitabil, şi onor persoana dv. şi fiindu noi alcătuiţi din particule care pot fi inseparabile, rezultă că “întregul meu” este taman identic şi la fel cu “întregul” domniei voastre, ceea ce, nu-i aşa? ne face siamezi “construitori”, ba chiar şi posibil rezonatori. Cu excepţia situaţiei în care particulele dv. … ăăă… valorizante o iau razna pe cîmpia cosmosului. Cum deseori întîmplatu-sa, inclusiv în cazul de faţă! Oricum, ţin să invoc, în contrapondere la înţelepciunea politicianului german, evocat de către cioclopedica dv. cuprindere, următorul aforism gnoseologic: ”dacă merge ca o raţă şi măcăne ca o raţă, probabil este o raţă”. Metodologico-cunatic şi intertextualist vorbind!...   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-02 21:59:40               Ha, ha, ha, domnule Peia. M-a amuzat copios comentariul domniei voastre. Câtă suficienţă pe fondul unei incomprehensibilităţi evidente. Ca să nu spun crase. Ca să iau doar un exemplu. Distinse coleg, datul genetic reprezintă disponibilitatea. Mediul, autocontrolul, apoi munca, ambiţia şi multe altele pot obnubila efectele genetice. Nu mă îndoiesc de faptul că ştiţi povestea unuia dintre cei mai mari oratori ai antichităţii. Care genetic fusese un bâlbâit. Şi tot aşa. În toate "judecăţile de valoare" pe care le faceţi sunteţi aşa de vulnerabil că mă înduioşaţi. Poate voi reveni să vă mai dau exemple. Oricum limbajul evoluează. Sigur nu mor nici muţii. Dar, de la îmi place la cuantica spiritului este o oarecare distanţă. Care presupune ceva efort unii îl fac alţii nu. Niciunii nu sunt de condamnat. Doar orizontul diferă. Mă repet probabil: un mare politician german spunea: toţi trăim sub acelaşi cer dar nu toţi avem acelaşi orizont. În final, dacă nu vă plac comentariile mele săriţi peste ele. dacă nu le înţelegeţi, help şi vă voi ajuta. Dacă vreţi să le combateţi... Ei bine, aici aveţi o problemă. Sau mai multe. Ori sunteţi pregătit şi argumentaţi ori renunţaţi. Cu infantilismele logice cu care aţi venit doar mă amuzaţi. Atât.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-02 12:34:17               Nu ai spune, Aferescule! Mai citeşte şi tu, mai adaptează-te la subtilităţile limbii române, micule bolşevic! Tu eşti turnat în tipare propagandistice pur paternaliste - vorba criticistei de pe aici! Nu eşti decît un elev ascultător care răsfoieşte "abecedarul" cu degete mici şi schiloade.   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-02 12:05:02               ”cu o frecvenţă mai mult decît psihiatrică” - nu mai chinuiti ”abecedarul”, domnule Peia. Doamna Elena, va scutesc de alte comentarii, pentru ca sunt de prisos dupa interventia dumneavoastra, si ma retrag din aceasta polemica. Imi este clar ca va situati intr-o pozitie partizana cu sarmanii comunisti si internationala lor, fapt care ma determina sa cred ca nu mai ramane nimic de recuperat. Nici macar istoric. Victimele sunt niste cifre puse intr-o ecuatie a eficientei economiei comuniste, iar cei care aduc in discutie lipsa de caracter uman, crestinesc, moral al Regimului Criminal Comunist in raport cu poporul roman, sunt loviti de afectiuni psihice.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-08-02 11:48:50               Dacă veţi răsfoi cărţile din perioada bolşevică, veţi întîlni, cu o frecvenţă mai mult decît psihiatrică, sintagme gen: “regimul criminal burghezo-moşieresc, care aşa şi pe dincolo…”, “acţiunile criminale ale exploatatorilor veroşi care…” etc etc etc. Nici “critica literară” din perioada proletcultistă nu făcea excepţie de la această regulă a repetiţiei obsesive care amintea de păpuşelele de tablă, pe care le aveam în copilărie, dotate cu o cheiţă în spate, şi care, odată armate, cîrîiau întruna, din rotiţele lor interioare, aceeaşi şi aceeaşi sintagmă mecanico-scrîşnită. Aşa şi cu personajul Afeiescu, tipic pentru un regim care cere supunere necondiţionată, dusă pînă la fanatism, din partea slujitorilor lui. Ceea ce, desigur, chiar rezonează monstrous cu “meinkampfismul” evocat de către o onorabilă doamnă, şi anume Ştefan, doamnă care umblă incognito pe aici şi care ne distrează teribil cu vocabularul ei de fier forjat, vrînd musai a ne demonstra cum se poate spune nimic, cu un limbaj ce încearcă să imite reverberaţiile de aule academice, dar reuşeşte, cel mai adese, să s eporptească cu oiştea-n gardul argotic al mînuitorilor de vorbe gonflate! Ian auziţi colea: “Când gena menkampfismului, dacă mă pot exprima astfel, nu este ori nu poate fi ţinută sub control, adio alteritate, adio complementaritate ba chiar, adio valoare. Egoul şi spaţiul lui vital, deşi, cel puţin în plan spiritual, spaţiul şi timpul sunt infinite, reprezintă totul!” Alo, doamna, păi gena aia, de orice fel ar fi ea, odată plantată în lanţul dezoxiribonucleicilor mă-sii, chiar că nu mai poate fi controlată, zău! E un dat, o fatalitate biologică: dacă te-ai născut beţiv – vezi cazurile irecuperabile de pe aici! – beţiv mori! Cu predispoziţii asasine dacă ai venit pe lume, atunci cu ghearele încleştate de gîtul ultimei victime mori. Dacă te-ai născut centuristă, apoi cu obiectul muncii în continuă stare de ”alteritate” şi “complementaritate” treci peste porţile paradisului! În subsidiar: dacă te-ai născut prost ca noaptea, tăt aşa pleci de pe lume, în noaptea veşniciei. Situaţie în care nu ştiu despre ce fel de “valoare” mai putem discuta! Cît priveşte consideraţiile dv. suppptile despre “spaţiu” şi “timp”, vă anunţăm, doamna că, în spirit, nu cred că există individ care să admită cu seninătate ideea “infinităţii” noţiunilor evocate mai sus, fără ca “egoul” şi “spaţiul vital” să nu i se încîlcească instantaneu şi săvireze brusc spre speculaţiuni caav mai casnice. În plus, doamna, în goana ei nebună după invenţii teribiliste de limbaj preţios, comite următoarele perle involuntare: //"patterbuton" prestabilit//!! Apăi, dacă e “patter”, doamna, dar însă taman că nu poate fi altfel decît “prestabilit”! Plus că “otovismul axiologic” şi “discreţionarismul egotic” … waw, waw! – chiar că ne-a dat pe spate! Spiritul nostrum “egotic” este adînd impresionat de spiritul vostru “argotic”, doamna! Dan ia mai auziţi, colea, frază frumos şpănuită la strungul academic al doamnei: “În spaţiul spiritual, în literatură în artă, în fapt în viaţă, pe anasmblu, nu există dichotomie ori numai dichotomie pură.” Ai bre, doamna, lasî-ni şî nouî oliacî di… di… diii di..co…to…mie d-aia, şî mai ales “pură”, sî ni bucurăm şi noi di viaţă, căci multe şi “diverse atitudini "construitoare" habemus, să moară Veta! Şi ce mai găvăreşte doamna, cu înalta-i ţinută cioclopedică? Cică: “scrisul, în acest veac nebun, pare să fi rămăs ultimul refugiu al eu-lui agresat din toate părţile.” Aoleu! Chiar aşa, bre? D’aia e aşa îngrămădeală scriitoricească pîn tot locu? Că, bietu om, ajuns în stare dă ţăcăneală avansată, nu mai poate scăpa dă stress dăcît punînd mîna pă pix şi agresînd bieţii codri seculari, cu intenţiile lor “construitoare” dă romane fluviu? Nasol! În curînd, recolta de literaţi, pe milimetru pătrat, va surclasa net capacitatea de regenerare a pădurilor. Sau, dacă e să admitem că tehnica asta nouă redirecţionează spiritual “construitor” al depresivilor moderni, toate serverele lumii vor lua foc, suprasaturate de către producţiuniule “construitoare” ale respectivilor! Dar, staţi să vedeţi, că: “Evident exigenţa, în limitele standardelor actuale, şi în viziunea propriului gust etic şi estetic trebuie să primeze în evaluare însă, în opinia mea, adecvarea la text şi la "pretenţiile autorului" în raport cu acel text ar trebui să fie un fel de normă de conduită.” “Limitele standardelor actuale” ?!?! Care-s alea, nană? Există vreun standard clar stabilit, prin vreo lege organică sau aşa ceva, care să ne indice anume ce şi cum, în materie de “gust etic şi estetic” (ce pleonastică pompoasă!!). Dar, mai ales, există vreun manual al consumatorului de rînd care să ne spună ce tip de conduită trebuie să adoptăm, atunci cînd răsfoim “construitoarele” vreunui “autor” cu “pretenţii”? Ei că asta n-am ştiut! Singurul “standard” şi singura “conduită”, doamna, sunt lecturile – multe şi diverse – şi, ca o consecinţă directă şi fireascăt, educare gustului, prin lărgirea razei lui de cuprindere. Astea nu-s “standardizate” nicăieri, ci sunt de domeniul evidenţei. “Snobismul, trendysmul şi, de multe ori, lipsa de încredere în propriile judecăţi de valoare conduc la un fel de nihilism sui generis. Nimic nu este bun, totul este prost, însălare, facil, deja vu, etc.” Aci staţi cam prost cu logica, doamna! Căci, după judecata rafinată a domniei voastre, numai “snobismul, trendysmul şi “lipsa de încredere în propriile judecăţi de valoare” este cel care stabileşte că “Nimic nu este bun, totul este prost, însălare, facil, deja vu, etc.” I-auzi! Da’ dacă acel “nimic” chiar nu este, în sine, “bun”, apăi cel care îl receptează ca atare, musai nu e decît “snob”, trendoman ori lipsit de… ăăă… voliţie valorizantă (ca să fiu în tonul doamnei!)? “Cred că o atitudine tolerantă dar exigentă…” Cum vine, bre, asta?!! Şi “tolerantă”, dar şi “exigentă”? E ca şi cum i-ai recomanda unei centuriste: “ “Auzi, duduiţă, fii o curvă decentă, pls!” “adevărul artei este gustul iar anticii au sintetizat sublim acest adevăr: de gustibus et coloribus non disputandum...” În cazul ista, doamna, adevărul maneliştilor e mai adevăr decît al celor care… “degustibizează” muzica simfonică, întrucît primii e mai mulţi, deci majoritari, deci adevărul lor e “nondisputabil”! “Venind la text. Observ o "uşurinţă" genetică şi probabil îndelung exersată, aş spune şi muncită, a versului.” //"uşurinţă" genetică… a versului // (!!) Iertare! da’ aşa gugumănie de exprimare întrece şi mocănismele lu’ Mocanu! Da’ de “vizunea sa imperativ exorcist-ideologică” aţi mai auzit? Nu? Ei, uite că auziţi acuşa şi vă rog important să vă bucuraţi că aveţi printre voi o aşa abilă criticistă “intertextualistă”… nemaipomenistă!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-02 09:56:41               Doamna Elena Stefan, cand vorbiti despre teoria meinkampfismului va referiti si la principiul nazist al puritatii rasiale? Ma bucur ca ati observat si dumneavoastra acest aspect ilustrat atat de plastic in strofa amintita: "Sunt om, şi am înscrisă-n gene firea A celor mai viteji din neamul trac, Un steag-balaur îmi e moştenirea Şi simt pe cap "pileus"-ul de dac" Distinse coleg, dacă din acestă strofă rezultă “principiul nazist al purităţii rasiale” cineva are o problemă. Cine va fi fiind acel cineva, poate cititorii vor avea păreri! “principiul nazist al purităţii rasiale” este un principiu intolerant extremist care nu acceptă alteritatea şi care vede în alţii, adică în aceia care nu sunt ca ei, un duşman care trebuie exterminat. Această „ideologie” a fost dusă la stadiul de obsesie. Ca de altfel orice formă de extremism. Şi această ideologie nu ar fi fost aplicabilă fără principiul conducătorului absolut. Situat deasupra legii şi puterilor din stat. Cât priveşte reiterarea obsesivă a sintagmei „Regimul Criminal Comunist”, de către domnia voastră şi crimele acestui regim, pentru un cercetător corect şi aplicat, aceasta ar presupune analiză eventual comparativă şi date certe. Pe de altă parte, în opinia istoricilor serioşi, trebuie să treacă ceva timp, unii zic câteva sute de ani, pentru a putea avea o viziune obiectivă, detaşată, bazată pe date certe şi mai puţin pe manipulări şi dezinformări. Cât priveşte numărul de 10.000 de femei ucise în timpul acestui regim, dacă este adevărat, este o monstuozitate. Nu ştiu de unde aveţi cifra însă eu o pun la îndoială. Am trăit în acel regim. Cunosc multe din aberaţiile şi monstruozităţile lui. Însă, cu toată secretomania sistemului, o asemea cifră ar fi ieşit la iveală. Să nu fie vorba despre ceva similar cifrei de 60.000 de morţi la Timişoara, de aurul din care erau făcute cântarele familiei Ceauşescu şi multe altele. Pe de altă parte vă oripilează şi este bine că se întâmplă aşa crimele din trecut. Crimele din contemporaneitate nu? Nu constataţi sărăcia cum se generalizează? Ori nu aţi auzit de sinuciderile care se ţin lanţ ? Deportarea perversă care se face sub forma autodeportării, adică a aducerii oamenilor în situaţia disperată de pleca singuri să muncească prin alte ţări unde toate dramele din lume cad pe capul lor nu vă spune nimic? Oare cum explicaţi „sporul negativ” al populaţiei? Dacă trendul se păstrează puteţi calcula singur în cât timp putem dispărea ca naţiune. Însă, probabil, nu vă faceţi griji. Orice teritoriu poate fi populat. Ori repopulat. Aş mai avea o observaţie. Mă întreb: oare de ce nu se delimitează marile puteri ale lumii de China de exemplu? De ce nu-şi retrag ambasadorii, de ce nu o izolează? Că doar acolo sunt vreo 66 milioane de membri ai Partidului Comunist. Adică ai unui, cum spune domnia voastră, Regim Criminal Comunist. Care să fie cauza? Ştiu China este o mare putere, deţine 49% din economia americană, a devenit atelierul lumii iar chinezii sunt peste tot. Sigur nimeni nu-şi doreşte să devină chinez şi aproape oricine visează la „visul american” Mulţi, foarte mulţi chinezi sunt stabiliţi în America. Vedeţi bine mulţi şi la noi! În curând s-ar putea să devină minoritate semnificativă! Şi cu toate acestea nu s-a declanşat o „cruciadă chineză”! Care să fie cauza? Cred, distinse coleg că înţelepciunea şi gândirea logică, nepătimaşă, neobsesivă au condus la această, firească spun eu, toleranţă şi stare de coexistenţă. Intoleranţa şi fanatismul au de regulă consecinţe dezastruoase. Iar, cum nu mă îndoiesc de faptul că ştiţi, „somnul raţiunii naşte monştri” şi, aş mai adăuga eu şi somnul naţiunii! Revenind la text v-aş sugera să vedeţi în el ce se poate vedea nu ce se poate imagina ori ceea ce i se poate, pe nedrept, atribui. Este un text care aduce în atenţia lectorului, înainte de orice şi în ciuda tuturor vicisitudinilor conjuctural existenţiale, raţiunea, morala şi condiţia de om. Reiterând în fiecare strofă sintagma „Sunt om” condiţia umană şi, mi-aş perite să văd în aceasta şi principiile morale, reprezintă, mă exprim uşor gongoric poate, coloană vertebrală a acestui poem. În care şi asumarea unei mândrii de apartenenţă la un sistem de valori cu rădăcini istorice, adică solide temeinice de mare tradiţie şi demnitate, de asemenea este prezentă. Este vorba despre strofa în care domnia voastră vede mesajul naţionalist din care aţi decelat Regimul Criminal Comunist. Care credeţi că este cea mai apropiată de adevăr viziune? Evident argumentat nu discreţionar şi arbitrar spus! Tare mă tem că, văzând în orice „Regimul Criminal Comunist” vă aflaţi în postura aceluia căruia, psihologul îi prezenta diverse figuri geometrice, linie, arc de cerc, dreptunghi, pătrat etc. figuri în care el imagina tot felul de scene sexuale. Ba , mai mult, după nu număr de astfel de iteraţii mai şi admonestează psihologul şi-l întreabă cu gravitate: ascultă domnule psiholog, dumneata eşti obsedat sexual? PS: Referindu-mă la “meinkampfism“ făceam trimitere la gena totalitară şi extremistă neţinută sub control. Oriunde.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-02 04:56:23               Şi acolo, ca şi în viaţă, poezia este "înconjurată" de tâmpenii. :)   Postat de catre mihai enescu la data de 2011-08-01 14:07:45               mea culpa, n-am nicio scuză. deşi părea ceva insignifiant, undeva între "licuriciul cu pulan" şi "secţia cretini", zonă pe care am parcurs-o ceva mai lejer. sorry.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-08-01 14:01:56               d-le Mihai, pe profilul dvs. din europeea e poza lui Guevara şi motto-ul "ce nu te ucide te face mai puternic", ok pe facebook, la adresa //www.facebook.com/profile.php?id=100001379377950, aceeaşi poză, acelaşi motto şi linkul http://mihaienescu.blogspot.com/, cu un motto de mare forţă: Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii, Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura, Căci omul e om cât mai are opinii, Aceasta-i opinia mea. Adrian Păunescu dar nimic despre poezie... cum aşa? al dvs, Colombo Dacă aţi fi căutat mai atent, aţi fi observat (ca un Colombo care sunteţi), că, la secţiunea "Categorii", există o "subcategorie" numită "Poezii". Cu stimă, MISHU   Postat de catre mihai enescu la data de 2011-08-01 13:54:34               uite, iar nu pot sa tac: in pedigiu-ti pestrit, n-a ramas gena de dac, c-aia beau doar vin, nu sprit! E corect ce spui, maestre, Dar legiunile romane, (Popor civilizat, ce dracu') Veniră-ncoace cu... sifoane.   Postat de catre mihai enescu la data de 2011-08-01 13:45:58               Eu nu am sângele albastru Şi-am "pedigri-ul" mai "pestriţ", Şi d-aia ştiu un singur lucru Să fac din vin, şi-anume... şpriţ. (mihai enescu) uite, iar nu pot sa tac: in pedigiu-ti pestrit, n-a ramas gena de dac, c-aia beau doar vin, nu sprit!   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2011-08-01 12:42:05               d-le Mihai, pe profilul dvs. din europeea e poza lui Guevara şi motto-ul "ce nu te ucide te face mai puternic", ok pe facebook, la adresa //www.facebook.com/profile.php?id=100001379377950, aceeaşi poză, acelaşi motto şi linkul http://mihaienescu.blogspot.com/, cu un motto de mare forţă: Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii, Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura, Căci omul e om cât mai are opinii, Aceasta-i opinia mea. Adrian Păunescu dar nimic despre poezie... cum aşa? al dvs, Colombo   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-08-01 10:21:32               "dreptul şi porunca de-a gândi." esenta poeziei este versul final prin care ni se porunceste sa gandim. oare nu gandeste destul fiinta umana, cea situata la varf? din pacate, nu numai ca nu gandeste, dar se face vinovata de caderea sociala a fiintei umane si de blocara evolutiei acesteea de la animal la stadiul de om. proba de verificare a stadiului de om este incapacitatea de a produce suferinta fiintelor vii. concluzia mea este ca gandim, dar gandim dijaba, sau insuficient, atata timp cat cel care gandeste nu intelege sa schimbe structura sistemului in care vietuieste astfel incat cel care gandeste sa devina factorul decizional si sa subordoneze liderul. un lider/conducator, in viziunea mea, este un om care are trasaturi specifice de influienta a maselor, printre ele lipsind inteligenta. astfel, conducatorii au forta, bogatie, relatii, sarm si foarte putina inteligenta fiindca nu pot convietui toate in acelasi om, inteligenta nici nu se poate dezvolta intr-un asemenea corp! un om inteligent nu poate sa fie niciodata lider, il opreste inteligenta care, fiind stufoasa, nu-l ajuta sa fie inteles de cei multi. plus ca inteligenta se dezvolta in oameni oarecum schilozi, care nicicum nu pot deveni lideri. de aceea omul inteligent accepta sa fie claunul/sluga/supusul liderului, mai nou "consilierul". Nu de putine ori omul inteligent este dat la o parte sau renunta singur la pozitia de influentor al deciziei. ar trebui un sistem politic prin care cel care gandeste sa ia deciziile, iar liderul sa-i fie subordonat. In felul acesta ar exista posibilitatea evolutiei fiintei umane spre calitatea om care presupune grija pentru om (tot omul), si nu exploatea acestuia pentru un interes sau altul. liderul inseamna forta, castig imediat. inteleptul inseamna armonie, echilibru. Asadar, sa incepem a gandi!   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-01 08:36:33               cu "pileus"-ul de dac" pe care il mostenesti, eu nu ma mir pui de trac ca mata le cam pilesti. Pentru domnul Cioacă: Nu ştiu cum e prin alte părţi, Însă în urbea mea natală, Vinul se bea oricând, oricât, În cantitate-indudtrială. Poate că alţii-l folosesc Ca afrodisiac. Se poate. Sau poate ca lubrifiant Ca să se ungă... pe la coate. Eu nu-s atât de evoluat Şi n-am o nobilă cultură, Dar ştiu atât, de la bătrâni: Vinul e bun, băut pe gură. Eu nu am sângele albastru Şi-am "pedigri-ul" mai "pestriţ", Şi d-aia ştiu un singur lucru Să fac din vin, şi-anume... şpriţ.   Postat de catre mihai enescu la data de 2011-07-31 23:59:06               Pentru domnul Peia: nu sunt fanatic religios.   Postat de catre mihai enescu la data de 2011-07-31 23:30:15               O, Doamne! Cat de inteleapta trebuie sa fie femeia(in general), inclusiv sotia ta, Andrei Florian! Cred ca numai voi barbatii (unii dintre voi) ati "ucis" femeile, prin felul vostru de a fi!:) Am incheiat orice discutie pe aceasta pagina!   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2011-07-31 21:43:53               Doamna Vasilica, ca va place sau nu, Regimul Criminal Comunist a omorat, numai femei, cat nu puteti dumneavoastra numara. Fiecare femeie ucisa cu "pileus"-ul ei, adica peste 10 000 de urmase ai tracilor ucisi intr-o totala lipsa de reactie a celor care mai simt si acum cate ceva pe cap si isi aduc aminte cu mandrie ca, uite, au rezistat eroic spunand bancuri in soapta :) Eu nu vreau sa impresionez pe nimeni si cu atat mai putin pe dumneavoastra. Chiar nu simt aceasta nevoie, dar nu suport sa vad ipocrizia sub nicio forma, nici macar literara. Consider ca am fost suficient de explicit, iar, cu aceasta ocazie, schimbul nostru de replici se inceheie aici.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-07-31 21:27:11               Andrei Florian, imi pare rau ca trebuie sa-ti spun ca te incapatanezi si nu privesti strict mesajul din acest poem, depasesti granita lui si vrei sa impresionezi(iata, ma pui sa numar pana la 10.000 de ori, parca eu nu sunt femeie si nu stiu prin ce emotii am trecut atunci, dar nu este acesta subiectul!). Autorul se identifica cu vremurile de atunci, inca de la nastere insa si-a pastrat crezul pe care l-a dobandit chiar in acele vremuri vitrege. In aceste versuri autorul vrea sa sublinieze ca, tocmai acest crez nu l-a facut sa se schimbe ca om. Finalul este ca un testament lasat fiilor de a duce mai departe acea hrana spirituala si felul de a gandi. Cred ca acum ai inteles si nu trebuie sa ne intindem in polemici ca o "peltea", fara rost, asa cum vad ca se poarta...O duminica binecuvantata!   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2011-07-31 19:03:24               Şi simt pe cap "pileus"-ul de dac" (mihai enescu) cu "pileus"-ul de dac" pe care il mostenesti, eu nu ma mir pui de trac ca mata le cam pilesti.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2011-07-31 18:45:11               Doamna Elena Stefan, cand vorbiti despre teoria meinkampfismului va referiti si la principiul nazist al puritatii rasiale? Ma bucur ca ati observat si dumneavoastra acest aspect ilustrat atat de plastic in strofa amintita: "Sunt om, şi am înscrisă-n gene firea A celor mai viteji din neamul trac, Un steag-balaur îmi e moştenirea Şi simt pe cap "pileus"-ul de dac" Din acest motiv am considerat si eu ca poemul este unul de tip nationalist. Ceea ce m-a amuzat pe mine a fost imaginea unui tarabostes, adica nu orice dac de rand, o capetenie care face parte dintre cei mai viteji din neamul trac care sta infrigurat la coada la lapte si injura de mama focului Regimul Criminal Comunist, dar pe ascuns, in soapta, ca nu cumva sa auda vreun securist. Pentru ca oricat te-ai folosi de imagistica creata de figurile de stil, poza rezultata este suprarelaista, ca sa nu spun ilara. Cu alte cuvinte, doamna Elena, oricat de bun versificator ar fi autorul, daca nu se ingrijeste de acuratetea mesajului, fie el si nationalist-comunist, in cel mai bun caz nu poate iesi decat o comicarie. Vasilica, daca vrem sa ne aducem aminte de vremurile regimului criminal, primul lucru despre care ar trebui sa ne amintim este sacrificiul de "sange de dac" adus pe altarul comunismului. Numai dupa aceea avem dreptul sa ne ridicam fruntea din pamant si sa mergem mai departe. Avem aceasta datorie, sa ii respectam pe cei care au murit refuzand umilinta statului la coada la lapte, la butelii, la salam cu soia, etc. Sa pastram vie memoria celor care au luptat si au murit impotriva regimului criminal. Pentru ca autorul a adus aminte de vremuri in care se afirma ca 10.000 de femei au murit ca urmare a decretului dat de Ceausescu. Numara cu voce tare pana la 10.000, te rog!   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-07-31 11:46:54               Doamna Elena Stefan, ce bine semanati in idei si expunere cu domnul Cristescu!:) Subscriu la ce ati spus! Nu sunt de acord cu domnul Andrei Florian cand spune ca este un poem nationalist comunit. Daca nu am avea poeti si scriitori care sa ne aduca aminte de vremurile pe care le-am trait odinioara, inseamna ca nu mai avem trecut atat ca persoana cat si ca popor. Tocmai, pentru acest lucru trebuie sa apreciem si poemul de fata care spune un adevar. Ca atare, felicit autorul tocmai pentru acest lucru!   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2011-07-31 09:29:49               de ceea - de aceea   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-07-31 07:36:06               erată: menkampfismului - meinkampfismului   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-07-31 07:31:00               "v-aş sfătui să le ignoraţi pe amîndouă." pertinentă şi plină de înţelepciune povaţă. Mulţi dintre noi nu citim pentru plăcerea şi bucuria de a citi. De a găsi valoarea, binele şi frumosul dintr-un text. Ci, mai mult, pentru satisfacerea instinctului distructiv al eului personal ori pentru exacerbarea propriului darwinism. Când gena menkampfismului, dacă mă pot exprima astfel, nu este ori nu poate fi ţinută sub control, adio alteritate, adio complementaritate ba chiar, adio valoare. Egoul şi spaţiul lui vital, deşi, cel puţin în plan spiritual, spaţiul şi timpul sunt infinite, reprezintă totul! Judecaata de valoare exprimată prin clişee - este mult mai comod să "apăs" un "patterbuton" prestabilit decât să fac un efort de gândire şi să mă apropii cu sfială şi iubire de un text- otovismul axiologic, discreţionarismul egotic şi multe altele fac din actul lectură-receptare-interpretare unul despotic, sentenţios şi fără drept de apel. În spaţiul spiritual, în literatură în artă, în fapt în viaţă, pe anasmblu, nu există dichotomie ori numai dichotomie pură. Spectrul ideatic este şi va rămâne infinit, opinia, dubitaţia, opţiunea, varianta, ipostaza şi multe, multe altele sunt tot atâtea căi de a accede la valoare, bine şi frumos. Sigur există, şi Europeea nu duce lipsă, texte slabe, fără valoare. Şi faţă de acestea pot fi adoptate diverse atitudini "construitoare". Pentru că scrisul, în acest veac nebun, pare să fi rămăs ultimul refugiu al eu-lui agresat din toate părţile. Scrisul poate fi plăcere şi bucurie împărtăşite şi altora ori afecţiune spirituală ori strigăt. De bucurie, de durere de disperare. În ultimă instanţă poate fi chiar o modalitate de supravieţuire. Scriu ca să nu înnebunesc spunea un mare gânditor francez. Evident exigenţa, în limitele standardelor actuale, şi în viziunea propriului gust etic şi estetic trebuie să primeze în evaluare însă, în opinia mea, adecvarea la text şi la "pretenţiile autorului" în raport cu acel text ar trebui să fie un fel de normă de conduită. Nu arunci bomba nucleară asupra fluturilor! Se poate exprima, nu ultimativ, nu discreţionar o opinie, se pot face recomandări, trimiteri la realizări în domeniu, etc. Ori textul respectiv poate fi ignorat. Dacă autorul înţelge, bine. Dacă nu, iarăşi bine. Dacă autorul unor texte evident slabe devine agasant ori încearcă să impună el ca fiind "genial" ceva fără valoare evident se poate discuta polemic, argumentat şi, de ce nu? textul poate fi anulat critic. Snobismul, trendysmul şi, de multe ori, lipsa de încredere în propriile judecăţi de valoare conduc la un fel de nihilism sui generis. Nimic nu este bun, totul este prost, însălare, facil, deja vu, etc. Sunt atitudini şi atitudini. Mai subliniez că, aici, ne aflăm într-n spaţiu public iar spaţiul public irascibilizează. De aici multe reacţii nefireşti, chiar bizare, uneori. Cred că o atitudine tolerantă dar exigentă de manifestare a propriei opţiuni valorice ori de ignorare a unui text faţă de care nu ai niciun fel de vibraţie ar putea fi o cale de mijloc. Sigur se pot naşte multe discuţii pe această temă. Răul se scoate cu bisturiul, vor spune unii, numai parul mai poate face dreptate vor spune alţii. Numai ce scriu eu este bun. Ce scrieţi voi este căznit, mecanicist, preţios, etc. etc. Adevărul în artă nu este asemenea adevărului din tehnică. Pentru că adevărul artei este gustul iar anticii au sintetizat sublim acest adevăr: de gustibus et coloribus non disputandum... Venind la text. Observ o "uşurinţă" genetică şi probabil îndelung exersată, aş spune şi muncită, a versului. O prospeţime a imaginii şi metaforei chiar dacă "subiectul" în sine este unul comun. Ori, tocmai de ceea. Modul de abordare şi de tratare oferă o viziune proprie chiar dacă se pot face asocieri de rezonanţe. (De exemplu, un distins coleg v-a şi catalogat "păunescian" fără să observe modul original cum sunt "lipite" cuvintele în textul domniei voastre. Deşi, cu câtva timp în urmă se folosise, justificat, de acest argument.) Un alt coleg v-a făcut o "analiză" pe modelul căreia Luceafărul poate fi făcut praf în două minute. De fapt, în acea analiză avem mai mult de-a face cu vizunea sa imperativ exorcist-ideologică decât cu una literară şi estetică. Însă este viziunea lui. Dacă a făcut-o cu sinceritate şi este mulţumit de ea trebuie respectată. Sunt şi pot fi şi vor fi viziuni şi viziuni. Am mai spus-o şi o voi repeta de câte ori am ocazia, literatura înseamnă, ca finalitate, intertextualitate. Nu mă dau în vânt după versul clasic, în viziunea mea acest tip de poezie şi-a cam epuizat posibilităţile însă texte de acest fel mă contrazic. Talentul poate resuscita şi forme pe care le credeam epuizate. Fiţi bine-venit(ă) (nasul meu nu prea mă înşeală) scrieţi fiindcă scrieţi bine. Şi, mai ales, gândiţi bine! "Subversiv" mi se pare evident. Este ca şi cum sub un măr aş scrie "măr". Poate găsiţi un alt titlu. PS. Evident că şi această opinie poate fi ignorată.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-07-31 06:49:07               Domnule Mihai Enescu, ca e subversiv inteleg, dar n-am inteles mare lucru. Mentiunea lui Radu cum ca ar fi un poem paunescian este de-a dreptul magulitoare. Pai sa vedem! In prima strofa aflam ca personajul este "un om" nascut ca urmare a decretului dat de Ceausescu in 1966 pentru interzicerea avorturilor, adica in epoca de aur a Regimului Criminal Comunist. Corect? Hranit cu salam cu soia, conditie obligatorie pentru cei alesi sa ne conduca dupa uciderea dictatorului, aflam ca omul respectiv a invatat la lumanare. Desi ma indoiesc, ca figura de stil versul este acceptabil. In strofa a doua aflam, inca de la inceput, ca personajul a ramas om, adica nu a devenit vreun activist de partid al Regimului Criminal Comunist si ca nici macar securitatea nu a descoprit acest amanunt. S-a ascuns, vorbind in soapta, a invatat sa injure Regimul Criminal pe la cozi, iar frica i-a intrat in oase precum frigul pe care a fost nevoit sa il indure la cozi. Reminiscenta terorii se manifesta pana si astazi, cand spune bancuri, desi Regimul Criminal Comunist a apus de peste 20 de ani. Corect? Strofa a treia dezvaluie surpriza placuta ca personajul nostru a ramas om, desi s-a spalat cu sapunul cheia si a fost membru al genetratiei cu cheia de gat, ceea ce ne sugereaza aspectul lipsei de supraveghere parinteasca. In strofa a patra, insa, aflam ca, in scurtul ragaz pe care l-au avut parintii cu personajul nostru, acesta a avut abilitatea sa invete tot ce are nevoie pentru a ramane om. Deci e om pe mai departe. Corect? Ei bine, aici se rupe firul logic al poemului si aflam ca, desi nu suporta prostia, chestie de inteles, personajul nostru nu suporta nici libertatea "la 2 litri - PET". Ca figura de stil merge, dar nu aflam ce libertate isi doreste personajul pentru ca se grabeste sa treaca la strofa urmatoare. Strofa asta m-ar fi tulburat daca personajul poemului nu si-ar fi schitat profilul complet in strofele premergatoare. Adica din personajul anxios, supus Regimului Criminal Comunist, degraba rabdatoriu de cozi la lape, la salam cu soia, etc, devine subit purtatorul de gene al celui mai viteaz şi mai drept popor dintre traci. Wtf? Inteleg mostenirea dar chestia aia pe care o simte pe cap nu cred ca este "pileus"-ul. Nu ma incumet sa fac presupuneri, dar sigur nu este "pileus"-ul. Ultima strofa, dar si cea mai sensibila dintre toate, ne dezvaluie cum personajul poemului lasa mostenire, pe langa genele imbibate de aroma de salam cu soia, cu limba de moarte, indemnul spre credinta si spre filozofie. Am credinta, domnule Mihai Enescu, ca intentiile dumneavostra sunt oneste si ca sentimentul de patriotism care razbate din poem este autentic, dar in aceeasi masura este nationalist comunist.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-07-30 23:40:34               Versificare postpasoptista.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-07-30 23:30:19               @ domnule Enescu scrieţi: "Sunt om, şi am înscrisă-n gene firea A celor mai viteji din neamul trac, Un steag-balaur îmi e moştenirea Şi simt pe cap "pileus"-ul de dac." nu vă supăraţi, e mult prea gogonată, ca să zic aşa... în plus, dacă scriem primele 2 versuri cu modestia orizontalei, obţinem "Sunt om, şi am înscrisă-n gene firea a celor mai viteji din neamul trac" ceea ce nu prea sună româneşte, dacă m-aţi înţeles. în rest, din cîte v-am citit pînă acum, sunteţi "păunescian" 100%. ceea ce nu e neapărat un lucru rău, 100%. fie şi pentru că, stîrnind polemici violente, nu veţi fi ignorat. aici o s-aveţi parte de laude şi acuze. v-aş sfătui să le ignoraţi pe amîndouă. inclusiv această opinie... succes.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-07-30 09:20:29               Sper că nu te-apuci să faci propagandă religioasă pe-aici, că văd că tot îi dai cu dumnezeu înainte!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-07-30 08:18:03	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE