PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Românul şi străinul Text postat de Vasile Popovici Aţi pus deliberat străinul, cultură să ne-nveţe, ca să ne crească super, c-un procent, brendul de ţară; aveam de toate pân’-acum, dar nu aveam poveţe şi iată-ne ajunşi de râsul curcii şi de ocară! I-aţi dat urcuş şi trepte, s-ajungă-n vârf de Institut,* să scoată p’-Eminovici din cămar’,- ,,ajunşi” cadavre, i-aţi dat şi arta şi cultura şi-n plus ce n-a mai vrut, iar nouă, - ciolanele de la ospăţ - , ca unor javre. Ne pier cuvintele cum ne piereau feciorii la război, nu ne-nţelegem, cuvintele din DEX sunt arhaisme; noi, fiii gintei nobile latine nu mai suntem noi, împrumutând de la toţi lorzii doar neologisme. Ne moare limba ca un prunc, ofrandă lui Zamolxe-zeu, cu mâna noastră ne săpăm mormântul, o, Hristoase! o rugă prin eter n-ajunge-n ceruri pân’ la Dumnezeu, ne îngropaţi şi-anticipat ne faceţi parastase. 19 iulie 2011 * Horia-Roman Patapievici (nascut 18 martie 1957), membru GDS (George Soros), fiul cominternistul evreu Dionisie Patapievici din Bucovina, scria: “Numai violenţa, numai sîngele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimţire. Mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. […] Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.” (Politice, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996) In consecinta, neamul romanesc il defineste a fi format din: „23 de milioane de omuleţi patibulari„ („Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 53) „Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.” (din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 64) „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.64) „Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, pînă ce mintea va fi în sfîrşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 49) „Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.“ (Din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.56) „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană.“ (după Viorel Patrichi în Revista „Rost“ nr. 24 / 2005) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Liderul UTC-ului din România fusese însă Bernat Andrei (Bernath Andor), de meserie tâmplar. La data procesului din Craiova avea abia 28 de ani. Şi alte două condamnări. Frecventase împreună cu Moghioroş şcoala cominternistă. Se remarcase pozitiv acolo, fiind desemnat conducătorul tineretului comunist din România. Organizarea tipografiei descoperite de Siguranţă a fost una dintre acuzaţiile ce i s-au adus în procesul de la Craiova. A primit aceeaşi condamnare ca Moghioroş. A făcut închisoare la Doftana, apoi la Caransebeş. Fiind evreu, l-au deportat, în 1942, în Transnistria. A fost executat în lagărul Râbniţa, în martie 1944, de soldaţi nazişti în retragere. Şi glorificat ca erou al clasei muncitoare în anii ,50. Avea un fiu cu ilegalista Ilona Papp (viitoarea Ileana Răceanu), Mircea Răceanu (adoptat de catre viitorul semnatar al scrisorii celor 6, Grigore Raceanu). Exista si un grup al militantilor evrei reveniti din lagarele din Transnistria: Stefan Voicu, Ghizela Vass, Barbu Zaharescu, Petre Lupu, Simion Bughici. Cei mai multi dintre acestia fusesera închisi alaturi de Gheorghiu-Dej, însa, dupa instaurarea regimului militar al generalului Ion Antonescu, aveau sa fie deportati la Vapniarka. Exista explicatii de ordin sociologic, psihologic si moral pentru suprareprezentarea evreilor in miscarile politice ale stangii radical din Europa Centrala si de Est, unul dintre cele mai complexe fenomene ale timpurilor modern, care asteapta o examinare minutioasa. (Vladimir Tismaneanu, Stalinism pentru eternitate, pg.320) 1919 “La fiecare 3-4 zile, pe strazile Iasului, mari demonstratii comuniste. Cele 10-15.000 de lucratori, inflamanziti si manevrati de mana criminal iudaica de la Moscova, parcurgeau strazile in cantecul Internationalei, in strigate de “jos armata”, “jos Regele”, purtand placarde pe care se putea citi: “Traiasca Revolutia comunista, Traiasca Rusia sovietica” Daca ar fi invins acestia? (…) Romania Mare, dupa mai putin de o secunda de viata s-ar fi prabusit. Noi, poporul roman, am fi fost exterminati fara mila, ucisi sau deportati pe drumurile Siberiei: tarani, muncitori, intelectuali, cu totii de-a valma. (…) Intr-o seara ploioasa din iarna lui 1919, in sala de mese a scolii de arte si meserii, unde eram pedagog, un prieten imi arata o notita dintr-un ziar: ‘Garda constiintei Nationale tine sedinta asta seara, joi, ora 9, in strada Alecsandri nr. 3’. (Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, pag. 17) ‘Nationalistii din Iasi incep sa se agite. Sunt insa prea putini si prea bicisnici; au format o Garda a Constiintei Nationale, s-au lansat manifeste, se tin intalniri. Au fost chemati si studenti sovini, au venit si preoti de rigoare (…). Cand pretutindeni Biserica se desparte de Stat, ramanand o afacere particulara a fiecaruia, la noi nationalistii fac apel la cler pentru propaganda religioasa organizata si cu caracter de principii. (…) Minciunile, acum, nu mai amagesc pe nimeni. In zadar nationalistii isi anina benzi tricolore la maneca, in zadar asmut vulgul intelectual impotriva evreilor, in zadar pun preotii in biserici sa ne afuriseasca. Nu se mai teme nimeni, astazi, de afuriseala dumnealor. Propovaduim dragostea intre oameni si dam cu piciorul in usa templelor care adapostesc ura si razbunare”. (Opinia, 10 august 1919, Iasi) Fostii luptatori din Brigazile Internationale din Spania au reprezentat o alta categorie aparte în interiorul P.M.R., beneficiind si ei de protectia lui Dej. Printre acestia se numarau: Petre Borila, Constantin Doncea, Valter Roman, Leonte Tismenetki s.a. Încă din anii ’50-’60, în România a acţionat o foarte importantă “lojă co¬min¬ternistă”. Din această lojă au fă¬cut parte reprezentanţi de seamă ai vieţii politice româneşti: Ana Pau¬ker (Hanna Robinshon), Iosif Chi¬şi¬nevschi, Vasile Luca (Luka Lazslo), Walter Roman, Lev Oigenstein (Leonte Răutu), Leonid Tismineţki (Leonte Tismăneanu), Mihai Florescu şi fratele său, Theodor Blumenfeld, Gogu Rădulescu şi alţii. În perspectiva întâlnirii secrete de la Malta dintre George Bush şi Mihail Gorbaciov, un grup de 40 de intelectuali de origine română, stabiliţi în străinătate, dintre care peste 30 de etnie evreiască, au adresat o scrisoare celor doi lideri mondiali, precum şi preşedintelui Franţei, François Mitterand, sugerând o intervenţie sovietică în România pentru înlăturarea lui Ceauşescu. Realitatea, ulterior constatată, este aceea că o ase¬menea înţelegere a fost realizată, ea fiind cunoscută de unele figuri importante ale evenimentelor din decembrie 1989. În plan intern, Gogu Rădulescu, Zigu Ornea, Paul Georgescu, Idel Se¬gal, Nicolae Tertulian şi alţii au asigu¬rat îndeplinirea obiectivelor comin¬terniste în ceea ce priveşte propaganda şi erodarea spiritului naţional tra¬di¬ţionalist al culturii româneşti. Trebuie observată, în acest sens, opoziţia fer¬ventă faţă de publicarea integralei publicistice social-politice a poetului Mihai Eminescu, în special a ace¬lor volume de scrieri politice din pe¬ri¬o¬¬a¬d¬a sa de editorialist la ziarul conservator Timpul, în care erau anali¬za¬te influenţele nefaste asupra Ro¬mâ¬niei, în urma acaparării puterii financiar-bancare, precum şi cele exer¬citate în cultura naţională de elementul alogen. (Gen.brig. Aurel Rogojan) In anii 80, Brucan a publicat in S.U.A. cateva carti care propuneau reforme moderate in cadrul regimurilor de tip sovietic. In martie 1989, Brucan a fost unul dintre semnatarii Scrisorii celor 6 impotriva lui Ceausescu si a fost pus sub supravegherea stricta a Securitatii. Dupa caderea regimului in decembrie 1989, Brucan a aparut ca unul dintre personajele de la varful noului grup conducator (…) (Vladimir Tismaneanu, Stalinism pentru eternitate, pg.310) Asa cum se cunoaste, Gogu Rădulescu a exercitat o in¬fluenţă covârşitoare în ceea ce priveşte orientarea acţiunilor contes¬ta¬tare ale unor tineri poeţi şi scriitori, unii dintre ei deveniţi în anii ’90 fi¬guri proeminente ale unor formaţiuni po¬litice sau civice din România. Gheorghe Radulescu murea la inceputul anilor 90 ca pacient al Spitalului Comunitatii evreiesti. Pitorescul nostru preşedinte nu are numai aşi, cum spuneam, în mânecă, ci şi doiari şi treiari, uneori de toată jalea. Greu de înţeles cum acelaşi om care pune teme mari, grele şi adevărate pe tapetul jerpelit al politicii noastre poate veni şi cu declaraţii de o mare simplicitate, ca să nu zic altfel. Cine l-a pus, de pildă, să răbufnească ieri seară împotriva regelui Mihai, să-l numească "slugă a ruşilor" şi trădător al ţării? Mai ales, cine l-a pus să aprobe trecerea Prutului de către generalul Antonescu? Chiar dacă acestea sunt convingerile reale ale preşedintelui, ce sens avea să fie debitate pe un post de televiziune? Un preşedinte trebuie să fie diplomatic, el nu e un istoric revizionist, ci un simbol naţional. Dacă are şi unele păreri nu prea democratice, mai bine să nu şi le exprime, căci trăim într-o ţară democratică. (Mircea Cartarescu) Am crezut şi mai multă vreme că generaţia mea şi eu însumi am fost scutiţi de antisemitism. În definitiv, n-am văzut prea mulţi evrei la viaţa noastră. Dar miile de glume, bancuri şi aluzii despre evrei cu care am fost bombardaţi toată adolescenţa au lăsat urme în sufletele celor mai curaţi dintre noi. Au sădit o suspiciune difuză, o obişnuinţă de a-l privi pe evreul de lângă noi cu un alt fel de privire, ca pe un animal ciudat şi potenţial periculos. Îi explicam succesele prin conspiraţia semenilor lui. Îi reproşam ca pe o trădare asumarea evreităţii şi ca pe o viclenie asumarea românităţii. Trebuie să fie cumplit de greu să fii evreu, să simţi clipă de clipă povara privirii suspicioase a celorlalţi. Azi înţeleg bine că, decât să-mi fac iluzia că sunt total liber de antisemitism, e mult mai bine să caut antisemitismul în cele mai ascunse zone ale minţii mele, să-l localizez, să-l înţeleg şi să-l izolez. Abia în acest fel voi fi liber de el. (Mircea Cartarescu) Sentimentul de vinovăţie Psihanaliza utilizează acest termen într-un sen foarte larg. El poate desemna o stare afectivă consecutivă unui act pe care subiectul îl cnsideră condamnabil, motivul invocat putând fi de altfel mai mult sau mai puţin adecvat, precum şi un sentiment difuz de degradare morală personală fără legătură cu un act precis şi pe care subiectul şi-l impută ( Jean Laplanche/ J.-B. Pontalis,Vocabularul Psihanalizei, Ed. Humanitas, Buc.,1994). Personalitatea umană este guvernată de convingerile de viaţă care ne-au fost inculcate de părinţi, educatori şi societate. Asociat acestor convingeri sunt sentimentele noastre, iar convingerile şi sentimentele ne determină conduita. Pe măsură ce conştientizăm acest mecanism psihologic, ne vom centra pe schimbarea convingerilor pentru a scăpa de sentimentele de vinovţie atunci când nu e cazul să păstrm vechile convingeri. Dacă avem motive întemeiate de a ne simţi vinovaţi pentru comportamentul nostru, vom trece la schimbarea acestuia, Dus la extreme sau mentinut pentru o lunga perioada de timp, vinovatia este un sentiment nociv, dar poate fi si una dintre cele mai commune arme de manipulare emotional. Si cele mai distructive comentarii sunt cele care incep cu “Din cauza ta…”. “Din cauza ta ne certam noi…”, “Din cauza ta mama tata este bolnav…”, “Din cauza ta mama o sa moara…”. Oare ne dam seama cum distrug aceste cuvinte sufletul unui copil si cum, orice s-ar intampla in familia lui el stie ca este vina lui si ca va perpetua tot acest exeplu si in viitoarea sa familie? http://www.consiliere-psihoterapie.info/articole-psihoterapie/vinovatia-ca-arma-de-manipulare-i.php În perioada 27 ianuarie - 4 februarie 2011, Filiala „Vasile Aron” a Bibliotecii ASTRA Sibiu propune publicului o expoziţie de carte cu titlul "Holocaustul - o istorie ce nu trebuie să se repete". Cu ocazia Zilei Holocaustului, în data de 27 ianuarie 2011 s-au desfăşurat în cadrul filialei două evenimente: o prezentare a contextului istoric şi vizionarea unui film documentar. La acţiune au fost prezenţi elevii din clasele a VII-a A şi a VIII-a B de la Şcoala Generală nr. 24 împreună cu profesoara de istorie, Aurelia Şuteu şi clasele a VII-a A şi a VII-a B de la Şcoala Generală „Radu Selejan”, împreună cu diriginţii Anicuţa Anghel, Maria Cismaş şi Bianca Dordea, profesor de istorie. Coordonator: bibl. Magdalena Iacob http://jurnalulbiblioteciiastra.blogspot.com/2011/02/holocaustul-o-istorie-ce-nu-trebuie-sa.html   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2011-07-24 00:25:05               Distinsei Amelia Cojocaru., Lemă. Oamenii nu sunt zei ori îngeri. 1. Brâncoveanu va fi având multe păcate. Dar cine nu are? Brâncoveanu nu va fi murit pentru patrie. Nu este nicio glorie dar niciu păcat. Exemlul „Brâncoveanu” trebuie înţeles că aceste pământuri au dat un om capabil de un asemenea gest. În aceasta constă măreţia acestui OM. Am spus Om şi nu înger sau zeu. 2. “nu e nevoie de Columna lui Traian pentru ca dacii sa-si aiba locsorul lor, bucata lor de eternitate.” Dar ce bine că acest monument există! PS. După cum observaţi, distinsă colegă, mă adresez domniei voastre cu numele cu care semnaţi. Ar fi o dovadă de respect reciproc dacă şi domnia voastră aţi proceda la fel.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-07-23 22:36:58               Nu-mi stă în obicei a prelua texte de pe "net", pe principiul "citeşte şi dă mai departe" (mai ales atunci cînd nu pot specifica sursa). Vă rog să trataţi textul de mai ca pe o mostră de folclor virtual. Eu nu mă îndoiesc de faptul că opiniile exprimate aparţin unui evreu, ungur, fiu de cominternist sau...elveţian. "Greierele şi furnica - două versiuni VERSIUNEA ELVEŢIANĂ Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele tremurând de frig nu are nici hrană nici adăpost şi moare îngheţat SFÂRŞIT VERSIUNEA ROMANEASCA Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele tremurând de frig organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame. Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurând de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii. Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur. Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească "cât se cuvine". Se organizează manifestaţii în faţa casei furnicii. Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată. Un filosof la modă scrie o carte care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz. Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare. Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent. Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani ca să-şi plătească şi amenda şi impozitele. Furnica pleacă din România şi se instalează în Elveţia unde contribuie la bogăţia economică. Televiziunea face un reportaj despre greiere care de acum s-a îngrăşat. Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe. În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale artiştilor şi scriitorilor de stânga. Cântăreţul Ickxsulescu compune cântecul "Furnică, opreşte-te!" Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine. Guvernului îi este reproşată lipsa mijloacelor. Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro. Greierele moare de supradoză cu etnobotanice. Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a redresa cum trebuie problema inechităţii sociale. Casa este invadată de o bandă de gândaci tuciurii, emigranţi. Gândacii organizează cămatăria, prostitutia, taxele de protectie, traficul de droguri şi terorizează comunitatea. Guvernul se felicită pentru diversitatea multiculturală a României."   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-07-23 13:42:40               Domnule Corbu, Nu intentionez a face un desfasurator politic, aici, si nici nu vreau sa va demonstrez punct cu punct unde duce toleranta, infratirea si relativismul patriotard. Desi, cum bine stiti, mi-ar fi foarte la indemana. Ceea ce vreau sa spun, porneste de la doua afirmatii-etalon din expunerea dvs. Constantin Brancoveanu, mai intai. Vedeti, pentru domnia voastra, Brancoveanu apare ca erou al neamului romanesc. Si totusi, Brancoveanu nu a murit pentru patrie, eroismul nu are nicio legatura, este, cumva, asimetric martirajului, un crestin stie ca moartea este doar o trecere catre viata, catre izbavire. Eroul solitar se sacrifica dintr-un fel de orgoliu personal, dintr-o inconstienta bine dramuita in cuibusorul inimii sale nelinistite. In spatiul medieval, legatura profunda cu "mosia" il facea, pe de alta parte, pe eroul necunoscut, sa se scufunde in mostenirea sangelui venit de peste generatii. La Brancoveanu, la miile de martiri crestini, la Sfintii din inchisori, la regi, si tari si copii cruciati, gestul in sine dadea la o parte cortina catre Altceva, ceva primit cu o liniste perfecta. In timpul vietii, Brancoveanu a fost departe de a fi un prototip individual integru, astazi ar fi, probabil, acuzat de coruptie, de lene orientala, de lipsa coloanei vertebrale, toate tipic romanesti (sa nu uitam de legamintele facute suzeranului, incalcate prin aliante secrete), de viitor decazut din drepturile parintesti, ca unul care avea tot dreptul "sa aleaga" pentru el dar nu si pentru copii. El a demonstrat, insa, ca e mult mai important sa mori Frumos decat sa traiesti caldicel, si ca nu intotdeauna cel mediocru aici, este socotit a fi mediocru si Dincolo. Lui i s-a dat aceasta sansa, a martiriului. De asemenea, legat de asa-zisa optiune a lui Brancoveanu, care "a ales" sa moara crestin decat sa treaca la Islam. Cred ca este o pista falsa, pentru oamenii Vechiului Regim optiunea in sine insemna lipsa convingerilor si dezonoarea. Doar nu vi-l puteti imagina pe Nicolae al II-lea Romanov ca ar fi putut vreodata sa imbrace tunica bolsevica si sa intoneze Internationala! Ba mai mult, a refuzat sistematic sa plece din Rusia (la fel ca Ludovic al XVI-lea de Bourbon) / sa "aleaga libertatea" (Atentie, pentru ei era chiar viata!!) Referitor la victoria care ar apartine în eternitate dacilor, am cateva observatii: - nu e nevoie de Columna lui Traian pentru ca dacii sa-si aiba locsorul lor, bucata lor de eternitate. La Dumnezeu nimic din ce e frumos nu se pierde - Romanii le-ar fi asigurat mai degraba dainuirea dacilor in timpul istoric daca nu-i cucereau, iar noi azi am fi fost un fel de basci; din pacate pentru unii, azi suntem romani de limba latina si de religie crestina. Poate teleologia divinitatii a vrut ca Victoria unora, infrangerea altora sa conduca la altceva, imposibil de inteles atunci de catre romani sau de catre daci. Planul lui Dumnezeu sunt romanii de azi. Despre Patapievici...voi reveni :)   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2011-07-23 12:43:00               Mulţumesc, Mihail Buricea, mulţumesc! Ce bine e când românii ştiu să se şi adune!!!   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2011-07-23 09:39:55               Vă admir enorm, domnule Emanuel Cristescu! Un cineva aş spune că ar fi adulaţiune, dar nu e! E semnul meu de respect şi preţuire pentru cineva care gândeşte şi simte româneşte;cineva ar avea altă părere, dar părerea lui ar fi - mai degrabă - impersonală decăt personală(un fel de metaforă). Comentariul Domniei Voastre m-a copleşit şi mi-a umplut inima de bucurie. Voi încerca să scot cuvintele ,,incriminatoare", aveţi dreptate, le-am folosit inadecvat, dar inima mea nu putea să mai rabde. Vă vorbesc sincer, vă rog, credeţi-mă! Dacă găsiţi soluţia eufemistă mai repede decât mine, aveţi acceptul meu total de a interveni pe text, cu mulţumirile de rigoare. Cu stimă şi aleasă preţuire,   Postat de catre Vasile Popovici la data de 2011-07-23 09:37:36               un mesaj pe masura!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2011-07-23 09:17:41               Am validat acest text pentru citatele din ilustrul antiromân. Spre cunoaştere şi eternă silă că un astfel de cetăţean „reprezintă” interesele culturale ale acestui brav popor. Cu minusurile lui dar şi cu multe calităţi. Într-o discuţie civilizat-polemică pe care am avut-o ieri la Cluj-Napoca, în restaurentul cu specific unguresc AGAPE, am solicitat interlocutorilor să-mi mai dea un exemplu de glorificare peste timp a unui popor cucerit de către Imperiul Roman aşa cum au fost glorificaţi strămoşii noştri. Columna lui Traian este marturie. În contemporaneitate acest monument a glorificat o victorie efemeră, care a avut o mare semnificaţie pentru celebrul imperator însă în eternitate victoria aparţine învinşilor! Ce dovadă mai mare decât să închini unor „învinşi” un astfel de monument? Şi i-am mai rugat pe distinşii mei comeseni să-mi mai dea un exemplu de Brâncoveanu al altor popoare. La masă participam eu, un român de la câmpie la 11 km de Pietroasa şi 24 km de Buzău, un neamţ din Munchen, un evreu nu ştiu de unde, un ungur uşor exaltat, din Cluj-Napoca, şi chelneriţa Iudith. Replicile au fost palide. Iar interlocutorii mei nu au putut să-mi dea alte exemple. Însă accentuez, discuţia a fost polemică dar sincer cordială. Un asemenea ipochimen, şi mă refer la elucubrantul secretor de fiere antiromânească, însă ne poate face mult bine. Pentru că românii au o mare capacitate de a se ajuta, de a se uni la greu de a gestiona nenorocirile. Ce nu ştiu românii să-şi gestioneze succesele ori „succesurile” cum ar spune o distinsă reprezentantă a noastră în Parlamentul European! Vă veţi întreba: cum să ne facă bine un astfel de individ? Ei bine, iată cum. Contracarându-i afirmaţiile puturoase şi pline de venin. Atât de către români cât şi de către evrei care trebuie să se delimiteze de astfel de ofense de leznaţiune. Textul de mai sus, extrem de modest, este o dovadă de reacţie. L-am validat pentru atitudine însă îl rog pe distinsul coleg să scoată den text nuanţele care pot fi interpretate ca antisemite, (ovrei, jidov). Nu în calitate de cetăţean evreu au fost „produse” insanităţile de mai sus. Ci ca persoană individuală rectanguliană. Pentru că oricine seamănă vânt culege furtună iar învrăjbirea naţiilor este un mare păcat care poate duce la extrem de multe rele. Istoria a dovedit-o! PS. Pornind de la astfel de mizerii, cred, se impune să preluăm modelul american: înfiinţarea unui Comitet de Cercenare al Activităţilor Antiromâneşti (House Un-American Activities Committee (Comitetul de cercetare al Activitatilor Anti-Americane)   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-07-23 08:31:32	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE