FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
între maluri de ocean
Text postat de Veronica Pavel
(poetului td)

respiram pe malul cuvântului dintâi

dar atunci nu știam
ce umbră îmi va sufoca timpul
și mă va trimite
pe malul celălalt
de unde nimic nu se aude
nu se vede
nu se vorbește
ca dincolo

nu știam că zeii puseseră la cale
să-mi taie respirația
iar din sunetele vocii mele
să rămână doar tăcerea

mi se mai întâmplă uneori
ca privind cu inima
spre malul lăsat în urmă
să regăsesc pierdutele graiuri

zeii care mi-au tăiat respirația
au uneori remușcări
și atunci se întâmplă minunea

când ajung la mine cuvintele
scrise de poetul de dincolo
nu mai știu sigur
glasul sau oceanul a dispărut

“între cele două respirații
se joacă un copil”

încheie poetul cuvântarea

și pentru o secundă respir din nou
tăcerea mea nu plânge
iar malurile oceanului
sunt unul și același

malul cuvântului dintâi




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Cristi,

In principiu ai dreptate, poemele ar trebui sa se faca intzelese fara explicatii. Ca orice arta de altfel, nu numai poezia. Dar, cand poetul nu reuseste sa "transmita" prin poezie, atunci autorul dezvaluie ce ar fi vrut sa eprime si poate ca n-a reusit...

Ma bucura prezentza ta pe site. Nu am comentat poeziile tale, dar cea pe care am instelat-o mi s-a parut ca are o fortza deosebita, care m-a impresionat.

Multumesc pentru com,

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-05-20 22:24:19
         
 
  Nu face imprudența să explici poemul, Vero.
Treaba ta s-a terminat odată cu publicarea.
Cititorii pot simți și înțelege orice.
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2011-05-20 03:30:10
         
 
  Gheorghe, "chiar daca" asta are cu totul alt sens decat cel conceput de tine...incearca !

Tea
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-05-19 16:19:52
         
 
  Tea

Iti multumesc pentru interventie, nu ma gandeam ca o sa-ti placa poemul meu atat de mult!

Radu,

Poemul asta e mult mai tragic decat am reusit s-o spun. Iata deci inca o poezie nereusita, bucura-te!

Oricum, multumesc pentru trecere si truda de a comenta.

td semneaza asa, deci am respectat semnatura originala. Foarte multumesc pentru lectia de "respect" pe care tu, cel mai respectuos coleg, incerci sa mi-o dai.

Gheorghe,

E adevarat ca pentru cineva care nu stie prin ce teribil "accident" am trecut si ce inseamna pentru mine "intre doua respiratii", poezia nu se intzelege. Ai dreptate. Ar fi trebuit probabil sa o concep altfel. Data viitoare!

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-05-19 14:25:36
         
 
  PS revin cîrcotaș c-un off. cum adică dragă teea, ți-a plăcut chiar dacă...?  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-05-19 12:21:48
         
 
  da, cam soporific după gustul meu(poate lui td îi pică bine;D)și în pofida astrului relevant plasat amical de Teea, capătul poemului rămîne abscons(adică, da așa cuvînta-ta poetul...eiii, și?)  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-05-19 12:20:54
         
 
  în opinia mea "malul cuvîntului dintîi" face parte din categoria sintagmelor cumplit de plicticoase gen "umbra tăcerii", "singurătatea frunzei", "tărziul răsăritului", etc (aș mai putea cita încă o sută de asocieri atributive asemănătoare, pe care dacă aș fi măcar o oră șef la ministerul culturii, le-aș declara contravenții).

din fericire, din peisajul preromantic n-au lipsit celelalte elemente narcotice (inima, zeii, oceanul - cu malul asociat, tăcerea, etc), astfel că la năzbîtia "din sunetele vocii mele să rămână doar tăcerea", eram deja anesteziat, și a fost ok.

P.S. a, și nu pricep de ce n-ai scris simplu "poetului Teodor Dume", preferînd acest timid, dar și ușor ofensator (cel puțin prin absența majusculelor) td
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-05-19 09:38:32
         
 
  N-am crezut nici o clipa ca ai "trecut" de pe un "mal" pe altul...sovai numai uneori, te clatini chiar dar totdeauna iti gasesti "cuvantul", cel pe care te temi ca-l pierzi...

N-ai sanse!

Mi-a placut poema aceasta chiar daca ti-a fost inspirata de TD.

regards
Calvar*
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-05-19 03:53:37
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE